Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.156/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta– SRL prin lichidator judiciar ” ” SRL, cu sediul în C,-, -. A, parter,. 5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1728 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -. 6, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă Peteu, personal și asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. –232 din 3.09.2007, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, prin care grefierul de ședință arată că s-au depus la dosarul cauzei de către recurenta – pârâtă certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului și precizări.
Apărătorul intimatei – reclamante Peteu precizează că nu mai are acte de depus, cereri de formulat în cauză.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau acte de depus în cauză, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei – reclamante Peteu solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Precizează apărătorul intimatei – reclamante că măsura desfacerii contractului de muncă era fictivă, intimata nu avea unde să lucreze, aflându-se în concediu medical.
Cu privire la reintegrarea în funcția deținută anterior, societatea are posibilitatea să o reintegreze, având în vedere că activul societății a fost preluat de către, care are același obiect de activitate și al cărei asociat este.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata:
Contestatoarea Peteu a solicitat in contradictoriu cu – SRL, anularea deciziei nr. 2/04.06.2007 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale până la efectiva reîncadrare.
S-a solicitat, totodată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerente, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 8169COM/02.11.2004 a Tribunalului Constanțaa fost exclusă din societatea în care îndeplinea funcția de administrator împreună cu asociata.
Această hotărâre a fost pusă în executare, fiind încheiat în acest sens proces-verbal din 12.12.2006.
Prin hotărârea nr.1/18.02.2006 a asociatului unic s-a decis suspendarea activității societății începând cu data arătată, pe o perioadă de trei ani.
Prin decizia nr.1/11.01.2007, intimata a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art. 65 Codul muncii; această decizie a fost contestată,iar instanța a constat prin sentința civilă nr. 570/09.03.2007 nulitatea ei și a dispus reintegrarea salariatei în funcția deținută anterior, cu plata de despăgubiri.
La data de 20.03.2007, intimata a emis o nouă decizie, nr. 1, prin care i se aduce la cunoștință contestatoarei că este reintegrată în funcția deținută anterior emiterii deciziei nelegale.
Având în vedere că societatea avea activitatea suspendată, această măsură – susține contestatoarea – nu a produs nici un efect, iar la 04.06.2007, prin decizia nr. 2, i se desface salariatei din nou contractul de muncă.
S-a susținut că pe toată această perioadă nu i s-a achitat contestatoarei nici un drept salarial.
Contestatoarea a solicitat să se rețină că asociatul unic a preluat societatea la 12.12.2006 cu active evaluate la nivelul lunii martie 2004, în valoare totală de peste 50.000 lei, pe care însă le-a înstrăinat.
Cumpărătorul activelor este firma -, care își are sediul la domiciliul asociatului unic.
S-a susținut că măsura luată este nelegală, întrucât în acea perioadă salariata se afla în concediu medical.
Societatea intimată a depus înscrisuri care atestă că aceasta este în dizolvare, fiind numit lichidator administrativ Societatea de insolvență, conform Hotărârii asociatului unic nr. 6/22.05.2007.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 07.09.2007, societatea, prin lichidator, a precizat că decizia de concediere este anterioară datei numirii lichidatorului, precum și că în prezent intimata nu mai are nici un salariat, efectuându-se demersurile în vederea lichidării societății.
In raport de probele administrate de părti, Tribunalul Constanțaa admis contestația formulată de contestatoarea Peteu, a anulat decizia nr.2/04.06.2007 și a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data de 04.06.2007 până la data reintegrării efective și a respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecat.
In considerentele sentinței, s-au reținut următoarele aspecte:
Prin hotărârea nr.6/22.05.2007, înregistrata la ORC, la data de 24.05.2007, asociatul unic al societății intimate a dispus, în raport de disp. art. 233 și 252 din Legea nr. 31/1990, deschiderea procedurii privind dizolvarea și lichidarea societății, precum și numirea ca lichidator administrativ a societății de insolvență,.
Prin decizia nr.2/4.06.2007 a asociatului unic și administratorului s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, motivat de faptul că societatea are activitatea desființată datorită lipsei disponibilităților materiale și financiare de continuare a activității economice, precum și în raport de art. 65, 73, 74 și art. 283 Codul muncii.
Potrivit art. 233 1 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar conform art. 2, din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. În caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse.
La data emiterii deciziei de concediere pentru reorganizarea activității societății cu răspundere limitată – 04.06.2007 – societatea se afla în stare de dizolvare, fiind numit prin decizia anterioară a asociatului unic/administrator un lichidator.
Acesta era singurul care, potrivit legii, avea dreptul de a dispune măsurile necesare lichidării societății (inclusiv sub aspectul încetării raporturilor juridice încheiate cu terțe persoane fizice ori juridice), administratorul nemaifiind îndrituit să ia măsuri de această natură.
Nu va avea nici o relevanță faptul că în cursul lunii septembrie societatea nu mai avea nici un salariat, întrucât măsura concedierii nu s-a dispus legal, de către lichidator, în temeiul procedurilor care impuneau încetarea raporturilor de muncă.
Un alt aspect de nelegalitate reținut de prima instanță este acela ca nu s-a avut în vedere faptul că la concedierii, contestatoarea se afla în concediu medical încă din 01.06.2007, măsura concedierii fiind dispusă în perioada de incapacitate temporară de muncă, deci, cu încălcarea disp. art. 60 1 Codul muncii.
S-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile 2 al art. 60 Codul muncii, întrucât societatea intimată nu se afla în procedura reorganizării judiciare sau în faliment, fiind supusă doar lichidării administrative.
Pentru aspectele reținute, instanța a dispus anularea deciziei nr. 2/04.06.2007 și reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, obligând-o pe intimată și la plata de despăgubiri, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data de 04.06.2007 până la data reintegrării efective, conform art. 78 1 Codul muncii.
A fost respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta intimată – SRL prin lichidator judiciar SRL, criticând-o pentru nelegalitate in conf. cu disp. art. 304 pct. 7,8,9 cod procedura civila.
Potrivit dispozițiilor art. 233 din ” Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării”. În aceste condiții nu se poate susține că decizia de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei nu se încadrează în dispozițiile art. 60 2 Codul muncii deoarece aceste proceduri au ca finalitate “desființarea ” societății.
2 al art. 233 din Legea 31/1990 prevede ca din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni. Prin Încheierea judecătorului delegat de pe lângă Oficiul Registrului Comerțului nr.18269/24.05.2007 s-a dispus deschiderea procedurii privind dizolvarea și lichidarea societății și numirea lichidatorului, dar, preluarea atribuțiilor de către lichidator s-a făcut efectiv după expirarea termenului de recurs de 15 zile împotriva încheierii, adică din data de 10.06.2007 când hotărârea rămânea irevocabilă.
Mai mult decât atât, petenta, cu rea-credință și-a “procurat” un concediu medical din data de 01.06.2007, chiar a doua zi, pentru a nu putea fi concediată. Totuși aceasta a omis să comunice societății acel presupus concediu medical, nefăcând în nici un fel această dovadă. În această situație nu s-au încălcat dispozițiile art. 60 1 Codul muncii.
Pentru aspectele învederate recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimata contestatoare si-a precizat poziția procesuala prin apărător, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A precizat de asemenea că desfacerea contractului de muncă a fost fictivă pentru ca in realitate se afla in concediu medical.
In opinia intimatei si reintegrarea in funcția deținută anterior este posibila pentru ca activele societății au fost preluate de – care are același obiect de activitate cu societatea desființată.
Recursul este nefondat.
Prima critica vizează greșita interpretare a dispozițiilor art.60 si art.233 din Legea nr. 31/1990, deoarece,preluarea atribuțiilor de către lichidator s-a făcut după expirarea termenului de recurs de 15 zile de la data pronunțării încheierii judecătorului sindic, respectiv de la data de 10.06.2007, când această încheiere a rămas irevocabila.
Curtea nu poate retine această critică deoarece, dizolvarea societății s-a făcut in urma hotărârii adoptata de asociatul unic al societății la 22.05.2007, hotărâre in care s-a menționat faptul ca această hotărâre intră in vigoare de la data emiterii, respectiv de la 22.05.2007.
Potrivit art.233(1) din Legea nr.31/1990 republicata “Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării
(2) Din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. În caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse.
(3) Interdicția prevăzută la (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societățiiori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generalăsau declarată prin sentință judecătorească.
Așadar, din data de 22.05.2007, administratorul societății nu mai putea dispune in niciun fel cu privire la activitatea acestei societăți, nefiind necesar sa treacă un termen de 15 zile pentru ca încheierea judecătorului delegat la Registrul Comerțului să rămână irevocabila, deoarece nu s-a decis de către instanța dizolvarea societății ci, chiar de administratorul societății.
O alta critică a recurentei privește faptul ca intimata si-a procurat un certificat pentru concediu medical din 1.06.2007 cu scopul de a nu fi concediata, dar această afirmație nu are suport probator astfel că ea nu poate fi reținută de instanță.
La dosarul cauzei s-a depus copia certificatului medical din care rezultă că in perioada 01.06.2007-11.06.2007, contestatoarea se afla in incapacitate de munca.
Acest certificat medical nu a fost contestat in niciun fel de societate si nici nu s-a făcut vreo referire la faptul că acest înscris nu a fost in timp util adus la cunoștință de salariat.
Așadar, in recurs se aduc critici hotărârii prin prisma unor aspecte care nu au fost cunoscute si nu au putut fi analizate de instanța de fond, reprezentând in fapt o cerere noua care nu poate face obiectul analizei in recurs, deoarece contravine dispozițiilor art. 294 cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulata de aceasta societate s-a făcut referire doar la faptul ca societatea este in lichidare si nu mai deține niciun angajat, nefiind posibila reangajarea contestatoarei.
In condițiile in care măsura de desfacere a contractului de a fost dispusa de o persoana care nu mai avea calitatea să o facă, consecința anulării acestei decizii, este reintegrarea salariatului in funcția deținuta anterior si plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in toata aceasta perioadă, conform dispozițiilor art. 78 Codul muncii, astfel că si din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este legala si temeinica
Pentru toate aceste aspecte, in temeiul art. 312 cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta– SRL prin lichidator judiciar ” ” SRL, cu sediul în C,-, -. A, parter,. 5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1728 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, -. 6, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/26.03.2008
-gref.-
31.03.2008/2 ex.
