Contestație decizie de concediere. Decizia 1562/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.1562/R/2008

Ședința publică din 09 iulie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș

JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SAT împotriva sentinței civile nr.51/F din 04 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N privind și pe reclamanta-intimată având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost formulat în termen legal, și a fost comunicat intimatei, dar nu a fost motivat.

Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04 iulie 2008, reclamanta-intimată, prin reprezentantul său, avocat din Baroul Bistrița -N a depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului formulat de către -Sat, cu cheltuieli de judecată).

Instanța constată că prin întâmpinarea depusă la dosar se invocă nulitatea recursului, deoarece nu a fost motivat, și reține cauza în pronunțare pe această excepție.

După dezbateri, se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate, avocat din Baroul Bistrița -N și reprezentantul pârâtei-recurente, inginer, care solicită redeschiderea dezbaterilor.

Instanța redeschide dezbaterile și dă cuvântul reprezentanților părților cu privire la excepția nemotivării recursului.

Reprezentantul reclamantei-intimate arată că își menține poziția procesuală menționată prin întâmpinare.

Reprezentantul pârâtei-recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției nemotivării recursului.

Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția nemotivării recursului.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.51/F din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis contestația formulată de constestatoarea împotriva intimatei – “- SA” și în consecință; s-a anulat Dispoziția nr.2644 din 23.10.2007 de desfacere a contractului de muncă, ca tardiv emisă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Contestatoarea a fost angajata intimatei – “-SAT” SA B, în funcția de realizator emisiuni, reporter începând cu data de 1 octombrie 2004, conform contractului de muncă depus în copie, până la data de 1 septembrie 2007 când prin Decizia nr.2644 din 23.10.2007 intimata i-a desfăcut contractul de muncă în baza art.61 lit.”a” din Codul muncii.

La baza emiterii acestei decizii a stat de fapt demisia depusă de contestatoare la data de 28 august 2007 precum și Convenția nr.206/2004 încheiată cu AJOFM, potrivit căreia – “-SAT” SA B nu poate accepta timp de 3 ani plecarea angajatului ce a avut salariu subvenționat, decât prin demisie cu respectarea termenului de preaviz. Întrucât contestatoarea nu a respectat termenul de preaviz intimata a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Potrivit normelor ce reglementează răspunderea disciplinară a salariaților, înserate în dispozițiile art.264-267 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii prin decizie în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.

În ceea ce privește termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii materializată prin emiterea deciziei de sancționare, în speță acesta a început să curgă de la data de 7 septembrie 2007, atunci când referatul întocmit de a primit număr de înregistrare, această înregistrare având caracter de dată certă pentru reprezentantul legal al intimatei.

Termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei este calificat atât de doctrina de specialitate cât și de practica judiciară ca fiind un termen de prescripție, curgerea acestui termen conducând la prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară. În cauză, între data înregistrării referatului de sesizare întocmit la data de 6 septembrie 2007 și data emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă respectiv 23 octombrie 2007 au trecut 46 de zile, contrar dispozițiilor art.268 alin.1 muncii.

În aceste condiții, susținerile intimatei sunt irelevante, astfel că vor fi înlăturate și drept urmare decizia atacată fiind tardiv emisă, a fost anulată.

Așa fiind, reținând tardivitatea emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă fiind incidente dispozițiile art.62 alin.1 muncii nu s-au examinat celorlalte aspecte invocate de intimată, implicit legate de temeinicia acesteia astfel că tribunalul, în baza textelor legale mai sus amintite coroborate cu dispozițiile art.70 și urm. din Legea 168/1999 a admis contestația formulată și a anulat decizia atacată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta recursul fiind nemotivat.

Recurenta nu a depus și motivele de recurs în termenul legal de 10 zile, sentința fiindu-i comunicată la data de 27.02.2008, iar recursul fiind declarat la data de 07.03.2008.

Față de faptul că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă cât și al art. 3041si 310 și urm. Cod procedură civilă, curtea va admite excepția nulității pentru nemotivarea recursului și urmează să constate nul ca nemotivat recursul declarat de pârâta – -SAT SA împotriva sentinței civile nr.51 din 04.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N dosar nr-, pe care o va menține în totul, dispozițiile legale în materie prevăzând la art. 306 Cod procedură civilă că “Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. Motivele de ordine publica pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată sa le pună în dezbatere părților.”, în speță nefiind găsite motive de ordine publică.

Art. 303 Cod procedură civilă prevede că “Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor.” iar art. 3021lit. c Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.195/2004 prevede că “Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;”

Din aceste dispoziții rezultă în mod clar și fără a se putea da o altă interpretare că recursul se va motiva 1: prin însăși cererea de recurs – cerere care trebuie de asemenea depusă în termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii, altfel acesta fiind tardiv el însuși – sau 2: înăuntrul termenului de recurs.

Câtă vreme textul 3021lit. c Cod procedură civilă, prevede că “Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;” (dar tot în cadrul termenului de 15 zile de la comunicare hotărârii), reiese că odată cu cererea de recurs – care trebuie depusă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii – trebuiesc depuse și motivele de recurs.

Astfel, întrucât sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de 27.02.2008 iar motivele de recurs nu au fost depuse, este evident că nu au fost respectate dispozițiile imperative în materie care sancționează cu nulitatea nedepunerea în termenul legal a acestor motive.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta – -SAT SA, aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI DE:

Anulează ca nemotivat recursul declarat de pârâta – -SAT SA împotriva sentinței civile nr.51 din 04.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N dosar nr- pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura

— – – – –

GREFIER

de, dactilografiat de Sz.

În 2 ex. la data de 14.07.2008

Judecător fond -, – Tribunalul Bistrița –