ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1565/
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol soluționarea recursului, declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 582 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat pentru pârâta SC SRL, , pentru reclamantul intimat lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Reprezentantul pârâtei recurente a depus la dosar o serie de înscrisuri: adresa nr.21/22.01.2009, cererea salariatului înregistrat sub nr.155/24.04.2009, decizia nr.1554/24.04.2009, contractul individual de muncă nr.23864/27.06.2008,fișa postului salariatului,Contractul individual de muncă nr.14873/18.04.2008, fișa postului salariatului, certificatul de concediu medical seria – nr.-/25.01.2009, certificatul de concediu medical seria – nr.-/25.01.2009, certificatul de concediu medical seria – nr.-/16.02.2009, certificatul de concediu medical seria – nr.-/02.03.2009, certificatul de concediu medical seria – nr.-/17.03.2009, certificatul de concediu medical seria – nr.-/27.03.2009.
Reprezentantul reclamantului intimat preia un exemplar de pe înscrisurile depuse de reprezentantul pârâtei recurente.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, pe cale de consecință rejudecarea cauzei, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației formulate de reclamant ca fiind nefondată. întemeiază recursul pe prevederile art.299, art.304 pct.9, Cod procedură civilă, pe prevederile Contractului colectiv de muncă pe anii 2008-20010, decizia prin care s-a dispus concedierea reclamantului intimat, fiind emisă cu respectare tuturor prevederilor legale în vigoare, subliniază faptul că reclamantul intimat a avut foarte multe concedii de boală, în acest sens a si depus dovezi la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Declară că decizia de desfacere a contractului de muncă, fiind dată cu încălcarea prevederile art.78 din Codul muncii, reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în condițiile în care au fost menținuți salariații care cumulează pensia cu salariul.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 582 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL G, a anulat decizia nr. 1013/06.01.2009, emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului într-un post similar de gestionar din cadrul punctului de lucru din Tg. M al societății pârâte, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, începând cu data de 06.01.2009 și până la data efectivei reintegrări a reclamantului în funcția mai sus menționată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut în considerente că din declarațiile martorilor audiați a reieșit că la emiterea deciziei de concediere contestate, societatea nu a respectat criteriile enumerate deoarece între angajații societății pârâte există un angajat în aceeași funcție ca și a reclamantului, gestionar, care cumulează pensia cu salariul. Dacă societatea ar fi respectat criteriile menționate în decizia contestată, ar fi trebuit să concedieze acel angajat care cumulează pensia cu salariul, acesta fiind primul criteriu în ordinea de priorități, nu reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea pârâtă, solicitând admiterea recursului, în rejudecare modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației formulate ca fiind nefondată.
În motivarea recursului a invocat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 și prev. art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, arătând că reclamantul a fost angajatul societății lor din data de 01.04.2008 și până la data de 06.01.2009. În ceea ce privește cererea reclamantului de reîncadrare pe postul deținut până la data de 06.01.2009, situația în fapt și în drept este cu totul alta decât cea reținută în mod eronat de către instanța de judecată, deoarece desfacerea contractului de muncă al intimatului se motivează prin aceea că statul de funcții a fost modificat și la punctul de lucru din Tg. Astfel, pe fiecare gestiune au fost încadrați câte doi gestionari, din motivele tehnico-economice generate de criza economică națională, pe fiecare gestiune s-a desființat câte un post, iar reclamantul se încadra și el în ordinea priorității.
În mod eronat a reținut instanța de judecată că nu a respectat criteriile ale salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul, ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu au cerut pensionarea în condițiile legii, ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor. Astfel, instanța a reținut că la momentul concedierii reclamantului exista pe funcția respectivă o persoană care cumula pensia cu salariul și care potrivit criteriilor precizate mai sus ar fi fost prioritară pentru concediere înaintea reclamantului. Această susținere este total eronată, întrucât salariatul de care s-a făcut vorbire nu întrunea condițiile prioritare de concediere în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, întrucât salariatul respectiv avea o gestiune mult mai mare decât cea a reclamantului, gestiune care trebuia predată conform dispozițiilor legii contabilității precum și a legislației specifice privind inventarierea patrimoniului, respectiv Legea nr. 22/1969 și nr. 2230.
Instanța de judecată și reclamantul s-au aflat în eroare cu privire la salariatul, întrucât acesta îndeplinea funcția de gestionar șef și nu se încadra în nici un caz pentru concediere conform dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, iar postul de gestionar șef nu a fost restructurat din statul de funcții.
Salariatul, care avea aceeași funcție cu reclamantul și care întrunea condițiile de concediere prioritare respectiv cumularea pensiei cu salariul avea în acel moment 2 gestiuni, respectiv parchet și hidroizolații. Acest salariat a fost concediat ulterior concedierii reclamantului, dar numai după predarea gestiunii și după încetarea incapacității temporare de muncă a acestui salariat, care după ce a primit notificarea înregistrată sub nr. 21/22.01.2009 privind termenul de preaviz de 20 de zile și-a prezentat demisia, iar raporturile de muncă au încetat din data de 24.04.2009.
În cadrul societății a avut loc și o modificare a statului de funcții (organigramei), la dosarul cauzei fiind depusă noua organigramă și nu un proiect de organigramă, cum a reținut în mod eronat instanța de fond. Din probele administrate rezultă că sunt în situația unei desființări efective a locului de muncă vizat, respectiv urmare a modificării statului de funcții a societății. Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă trebuie să se înțeleagă respectarea cerinței ca, într-adevăr, respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcții. Cauza trebuie să existe, să fie efectivă, să se întemeieze în pe o realitate concretă care exclude motive vagi, inconsistente și în consecință incontrolabile.
Pentru că legiuitorul nu definește ce se înțelege prin cauză reală și serioasă, judecătorul este cel chemat să stabilească, în fiecare caz, dacă există sau nu o astfel de cauză. Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiții: să aibă caracter obiectiv, să fie precisă, să fie serioasă.
Având în vedere că și martorii audiați în fața instanței de fond erau sau urmau să fie concediați, consideră că declarațiile de martor au fost subiective și sub imperiul propriilor concedieri datorate acelorași motive, respectiv restructurare impusă de dificultăți economice.
Față de cele prezentate mai sus rezultă temeinicia și legalitatea deciziei nr. 1013 din 6.01.2009.
În drept, și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 299, 304 pct. 9 art. 304 ind. 1 și urm. din Codul d e Procedură Civilă, Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2010, Regulamentul de ordine interioară al societății și Legea nr. 168/1999.
Au anexat cererii de recurs, în probațiune, înscrisuri în xerocopie, respectiv: decizia nr. 1555/24.04.2009, cerere, adresa nr. 21/2009, certificate de concediu medical (filele 7-16), contractele individuale de muncă ale numiților și și fișa postului, anexă la contractul individual de muncă (filele 29-53).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform cu prevederile art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1013 din 6 ianuarie 2009, societatea pârâtă a decis desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65 (1) și urm. din Codul muncii, începând cu data de 6 ianuarie 2009. S-au avut în vedere statele de funcțiuni aprobate de conducerea punctului de lucru Tg. M, în baza deciziei nr. 1263/03.11.2008, emisă de către administratorul societății, motivele tehnico-economice generate de criza economică națională și criteriile care au stat la baza stabilirii ordinii priorității, ce vor afecta în ordine: salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu au cerut pensionarea în condițiile legii; salariații ale căror posturi nu se mai află în organigrama societății, datorită scăderii substanțiale a nivelului de muncă, etc.
Reclamantul a fost angajat în baza contractului individual de muncă nr. 14905 din 18 aprilie 2008, în funcția de gestionar la punctul de lucru din Tg.
Prima instanță a admis cererea reclamantului, pe considerentul că pârâta nu a respectat criteriile menționate în decizia de concediere. A dat eficiență probei testimoniale administrate în cauză, din care rezultă că s-a menținut în funcția de gestionar o persoană care cumula pensia cu salariul.
Curtea constată că nu s-a dat deplină eficiență întregului material probator administrat în cauză, nu s-au coroborat probele administrate și nu s-a suplimentat probatoriul pentru a se analiza toate aspectele de fapt care să ducă la justa și corecta soluționare a cauzei. Astfel, prima instanță trebuia să observe că la dosar s-a depus un “Stat de funcții la punctul de lucru începând cu data de 01.01.2009 (fila 55 dosar de fond), din care rezultă că postul de gestionar ocupat de reclamant nu mai exista pe statul de funcții de la data menționată, doar 1 post de gestionar șef și 9 posturi de gestionari depozit. Aceeași situație rezultă și din Organigrama punctului de lucru (fila 107,108).
Susținerile martorilor privind menținerea în funcție a unei persoane care cumula pensia cu salariul trebuia dovedită cu înscrisuri pertinente și concludente, nesolicitate de prima instanță, care a dat prioritate acestor declarații, fără a face verificări de fapt. Aceste înscrisuri doveditoare au fost depuse în faza recursului. Astfel, numitul îndeplinea tot funcția de gestionar la societatea pârâtă și a solicitat desfacerea contractului de muncă la data de 24.04.2009, după ce anterior fusese în concediu medical, începând cu data de 25.01.2009. Acestuia societatea pârâtă i-a comunicat adresa nr. 21/22.01.2009, prin care îl informa că a fost aprobat noul stat de funcții al punctului de lucru, că desființarea postului este reală și serioasă, că societatea nu dispune de locuri vacante și urmează să facă aplicarea art. 68 din Codul muncii, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, începând cu data emiterii adresei.
Reclamantului i-a fost comunicată adresa nr. 844/02.12.2008, cu un conținut identic.
Cealaltă persoană, numitul, a îndeplinit funcția de gestionar șef și nu de gestionar depozit (funcția ocupată de reclamant), astfel că nu poate fi luată în considerare menținerea sa pe funcție, întrucât postul de gestionar șef nu a fost restructurat din statul de funcții al societății.
Din toate probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile depuse în dosarul de recurs, rezultă că în cadrul societății pârâte a avut loc o modificare efectivă a statului de funcții (organigramă) și o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de reclamant, datorită acestei modificări. Aceste înscrisuri nu au fost atacate de către nici unul dintre angajați, fiind în ființă și respectând și prevederile Contractului Colectiv de Muncă. Este evident că desființarea locului de muncă a avut ca temei o cauză obiectivă, respectiv reorganizarea activității punctului de lucru, o cauză precisă, expres indicată de art. 65 alin. 1 din Codul muncii și o cauză serioasă, care derivă din prima.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că Decizia emisă de către societatea pârâtă a respectat întrutotul ordinea prioritară detailată în decizie, de care să se țină seama la desfacerea contractului de muncă, făcându-se dovada că postul ocupat de reclamant nu se mai află în organigrama societății iar ceilalți salariați care au ocupat un post similar cu al reclamantului li s-a desfăcut contractul individual de muncă, pentru aceleași motive.
În atare condiții, Curtea constată că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu aplicarea greșită a legii la o stare de fapt eronată, motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. Reținând incidența acestui motiv, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 582 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată și în consecință respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în de M,-, -. 11, județul M, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:;
-26.10.2009-
