Dosar nr- contestație decizie de imputare
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 157
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Nicolae
Grefier: – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de contestatorul, cu domiciliul în municipiul B,-,. C,. III,.13, județul B, împotriva sentinței nr. 1208 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns contestatorul recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei Asociația de nr. 35
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul recurent a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și să se dispună reintegrarea sa în postul deținut anterior, considerând că asociația în mod abuziv a refuzat că pună în aplicare Decizia 49/25.01.2005 a Curții de APEL SUCEAVA. Întrebat fiind recurentul a precizat că, nu a fost o reducere de personal reală și efectivă în cadrul asociației, pe postul de jurist funcționând în prezent o altă persoană. A depus la dosar copia deciziei nr. 49 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată sub nr. 4544/C/2005, la Tribunalul Botoșani, contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 33 din 10.05.2005 emisă de Asociația de Proprietari nr. 35 B, reintegrarea în funcția avută anterior și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate până la data reintegrării efective, plus cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că nu sunt date condițiile prev. de art. 65 din Codul muncii întrucât concedierea sa nu a fost impusă de dificultăți economice, că hotărârea adunării generale a asociației de proprietari este nulă și având în vedere că asociația a încadrat în locul său de muncă o altă persoană fără forme egale, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și nu a avut la bază o cauză reală și serioasă.
În întâmpinarea formulată Asociația de Proprietari nr. 35 ca pârâtă a solicitat respingerea contestației cu motivarea că postul de cu timp parțial ocupat de contestator s-a desființat datorită, inexistenței unor probleme litigioase pe o perioadă îndelungată, că a existat o reducere reală și efectivă a activității juridice și că hotărârea adunării generale a fost legală întrunind cerințele prevăzute de HG nr. 400/2003.
De altfel, arată pârâta, legalitatea adunării generale a fost constatată prin decizia civilă nr. 109 din 19.03.2008 a Curții de APEL SUCEAVA prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator care solicitase constatarea nulității absolute a adunării generale.
Prin sentința civilă nr. 1208 din 12.09.2008, Tribunalul Botoșania respins, ca nefondată, contestația introdusă în cauză de, motivând că hotărârea adunării generale de desființarea postului de consilier juridic a fost determinată de situația economico-financiară a asociației, de faptul că urmărirea debitorilor a fost preluată de B și de faptul că o perioadă îndelungată în cadrul asociației nu s-au înregistrat probleme litigioase care să facă necesară asistență de specialitate.
Cum reducerea activității a fost determinată de cauze reale și efective tribunalul, ca instanță de fond, a respins contestația ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate în drept invocând disp. art. 304 pct. 9 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor în esență contestatorul recurent a arătat că motivele invocate în soluția de respingere a contestației nu coincide cu realitatea având în vedere că nu s-au redus litigiile asociației întrucât sunt numeroase titluri executorii împotriva debitorilor de rea credință ce trebuie puse în executare, că situația economico-financiară a asociației nu reclamă desființarea postului.
Pe de altă parte asociația pârâtă a dat dovadă de rea credință în ceea ce privește respectarea unor hotărâri judecătorești ce aveau ca obiect reintegrarea sa în funcția de consilier juridic, iar invocarea faptului că activitatea de urmărire a debitorilor ar fi fost preluată de B nu are suport în realitate.
În concluzie la nivelul asociației pârâte nu a avut loc o reducere reală și efectivă a activității iar cauzele care au stat la concedierea sa nu au avut la bază motive serioase.
Așadar în opinia sa se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și în consecință admiterea contestației pe fond.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile legale în materie, curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, art. 65 din Codul muncii dispune:
– alin. 1 – “Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității”;
– alin. 2 – “Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute la alin. 1”.
În speță dificultățile de ordin economico-financiar ale asociației unde era încadrat în calitate de consilier juridic contestatorul, reducerea activității de natură litigioasă din cadrul aceleiași asociații, preluarea atribuțiilor de urmărire a debitorilor de către B, sunt cauze reale și serioase care justifică măsura concedierii contestatorului în conformitate cu art. 65 din Codul muncii.
Susținerile contestatorului în sensul că asociația ar fi refuzat cui rea credință să-l reintegreze în muncă cu timp parțial în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, anterioare, că în cadrul asociației mai există probleme litigioase și că, concedierea sa ar reprezenta o măsură subiectivă, discreționară a conducerii asociației, urmează a fi înlăturate întrucât nu au fost dovedite cu probe pertinente.
Logica legiuitorului în luarea unor asemenea măsuri se bazează pe următoarele: într-o economie de piață angajatorul este liber și poate să facă selecția din timp, anterior și, pe această bază să desființeze exact locul de muncă – ocupat de salariatul pe care apreciază că trebuie să-l concedieze.
În cauză, măsura concedierii contestatorului s-a dispus în baza hotărârii adunării generale care s-a dovedit ulterior că a întrunit cerințele nr.HG 400/2003, urmare a confirmării valabilității hotărârii prin respingerea acțiunii în mod irevocabil privind constatarea nulității de către instanța de administrativ și fiscal.
În acest context, curtea concluzionează că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, încât în baza art. 312 Cod proc. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 1208 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond.
ex. 2/3.03.2009
