Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 159
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de SA B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 14, județul B, împotriva sentinței nr. 913 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat contestatoarea intimată, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatoarea intimată a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 09.02.2007, contestatoarea solicitat anularea deciziei nr. 27 din 22.01.2007 prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, decizie emisă de intimata SA
De asemenea, a mai solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior “plata drepturilor salariale cu toate indemnizațiile și sporurile de la data desfacerii contractului până în prezent”, precum și plata unor daune morale.
Ulterior, printr-un înscris depus la data 23 martie 2007 contestatorul a precizat cuantumul daunelor morale, respectiv suma de 1.000 RON.
În motivare, a arătat că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului Muncii prevăzute de art. 63 și 267, neefectuându-se cercetarea disciplinară prealabilă, sens în care înțelege să invoce nulitatea absolută a deciziei. De asemenea, a mai arătat că măsura desfacerii contractului de muncă ar fi fost dispusă ” de persoane fără calitate de reprezentanți legali ai societății, aceștia neavând mandatul din partea Consiliului de Administrație al societății înscriși în Registrul Comerțului B”.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că decizia nr. 27/22.01.2007 ar fi fost emisă cu respectarea strictă a dispozițiilor prevăzute de art. 263 – 268 din Codul Muncii și că aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi fost determinată de atitudinea contestatorului care începând cu data de 9 ianuarie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu, participând la “manifestații în fața sediului societății SA B încercând să schimbe prin violență Consiliul de Administrație al societății. De asemenea, a mai arătat că noul Consiliul de Administrație a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin hotărâri judecătorești, având deci competența să emită decizii de desfacere a contractelor de muncă.
La data de 26.03.2007, intimata a formulat cerere de recuzare a întregului colectiv de magistrați din cadrul Tribunalului Botoșani precum și a asistenților judiciari, cu excepția domnului judecător.
Prin încheierea din 17.04.2007, cererea de recuzare a fost respinsă ca inadmisibilă și în baza art. 108/1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă s-a aplicat intimatei o amendă judiciară în cuantum de 50 lei RON.
SA Bad epus la 2 mai 2007 o cerere de reexaminare împotriva încheierii din 17.04.2007 cu privire la amenda aplicată, cerere care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 19.09.2007.
Intimata a invocat la 18.04.2007 excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul Muncii, iar instanța, prin încheierea din 18.04.2007, în temeiul art. 29 al. 4 din Legea nr. 47/1992 – republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale și în baza art. 29 al. 5 din același act normativ a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.
Prin decizia nr. 608/19.06.2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 Codul Muncii, excepție invocată de SA
În cauză s-a dispus administrarea probei cu interogatoriu atât pentru intimată cât și pentru contestator.
Intimata, în răspunsul formulat, a arătat că deciziile de desfacere a contractelor de muncă au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, iar convocarea salariaților s-a făcut numai în scris.
La rândul său, contestatoarea, a precizat că a luat parte doar la mitingurile care au fost autorizate de poliție și primărie și că s-a prezentat zilnic la serviciu, însă firmele de pază angajate de noua conducere nu i-au permis să intre în unitate. A mai arătat că nu a primit din partea intimatei nici o ofertă concretă de lucru.
Tribunalul Botoșani – secția civilă prin sentința nr. 913 din 19 septembrie 2007, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 27 din 22 ianuarie 2007, emisă de intimată, a anulat decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2007,emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 22.01.2007 și până la data reintegrării efective pe post și a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs SA B (“”) SA
Criticile sale se referă la împrejurarea că, în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.
Recursul unității intimate care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Potrivit art. 267 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, contestatoarea n-a fost convocat în scris, sub semnătură, de la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.
din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul Muncii.
Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.
, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, care se pretinde că au fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii.
Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menționate, recursul “” () SA B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează, din considerentele arătate, să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială “” SA B, împotriva sentinței nr. 913 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
Președinte Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/18.02.2008
