Dosar nr- – cont. decizie concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1622
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul F,-,. 8 A, județul S, împotriva sentinței nr. 949 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul-recurent și G pentru pârâta-intimată Asociația de nr. 13
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, G – administratorul pârâtei-intimate a cerut cauza la a doua strigare, întrucât lipsește apărătorul acestuia, avocat.
La cea de-a doua strigare au răspuns reclamantul-recurent și reprezentantul pârâtei-intimate, G, lipsă fiind apărătorul acesteia,avocat.
Reclamantul-recurent a depus copii după rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15 iulie 2009 și adresa către Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul-recurent a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat. A arătat că prin decizia nr. 702 din 30 octombrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVAs -a dispus reintegrarea pe baza art. 78 din Codul muncii, că nu a fost reintegrat niciodată și nu și-a primit drepturile ce i se cuvin.
Reprezentantul pârâtei-intimate a cerut respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- la data de 10.03.2009, după declinarea competenței de soluționare a cauzei conform sentinței civile nr.53/3.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari nr.13 F, să se dispună anularea deciziei nr.176 din 19.06.2006, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă, plata daunelor morale în sumă de 40.000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei.
În motivare, a arătat că a fost angajat cu contractul individual de muncă nr.91801 din 1.06.1995 până la data de 1.02.2005, cu normă, iar după această dată cu normă întreagă, în funcția de administrator și casier contabil. A mai arătat că la data de 18.01.2001 i-a fost retras atestatul de administrator, rămânând angajat în funcția de casier contabil.
Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă și din funcția de casier contabil, dar deși decizia a fost întocmită la data de 19.04.2007, aceasta a fost comunicată la data de 2.05.2007, aplicându-se însă retroactiv, cu data de 18.01.2007. A solicitat anularea acestei decizii, cu consecința reintegrării, a plății drepturilor salariale și a daunelor morale.
Deși a pornit executarea silită a deciziei Curții de APEL SUCEAVA nu a primit drepturile salariale și nici nu a fost reintegrat de către pârâtă.
Tribunalul Suceava – secția civilă – prin sentința nr. 949 din 28 aprilie 2009 a admis excepția privind autoritatea lucrului judecat invocată de instanță din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 13 F și a obligat reclamantul să plătească pârâtei 1100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.702 din 30.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVAa fost admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.960 din 11iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost modificată în totalitate sentința atacată în sensul că a fost admisă în parte contestația, dispunându-se anularea deciziei nr.176/19.04.2007 și reintegrarea în funcția de casier cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale conform art.78 din Codul muncii. Totodată a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale și cheltuielilor de judecată.
Prin cerere reclamantul solicită repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, conform art.78 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Din dispozitivul deciziei Curții de Apel rezultă că, la solicitarea salariatului, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară (restituțio in integrum) respectiv reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii și plata drepturilor salariale în temeiul dispozițiilor art.78 din Codul muncii.
Rezultă așadar că cererea de față are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți cu cele din cererea înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Suceava, soluționată irevocabil.
Fiind dată tripla identitate de elemente la care se referă art.1201 Cod civil, rezultă că decizia nr.702 din 30.10.2007 a Curții de APEL SUCEAVAs -a impus în speță, cu autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că într-adevăr, prin decizia nr. 702/2007 a Curții de APEL SUCEAVAa fost reintegrat în muncă cu plata drepturilor salariale, însă această decizie nu a fost executată deși a apela la judecătoresc, acest fapt constituind infracțiune, motiv pentru care a depus o plângere penală la Poliția
A mai arătat că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze nu a cerut o rejudecare a deciziei 702/2007, cum a greșit a apreciat instanța de fond ci aplicarea disp. art. 78 al. 2 din Codul muncii, precizând că a formulat o contestație la aflată pe rolul Judecătoriei Fălticeni în legătură cu drepturile salariale ce i se cuvin.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Recurentul invocă disp. art. 78 al. 2 din Codul muncii, susținând că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății. Ori, articolul de lege menționat se referă tocmai la dreptul persoanei concediate în mod nelegal la plata drepturilor salariale, aspect soluționat în mod irevocabil prin decizia 702/30 octombrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA, reținută cu autoritate de lucru judecat.
Nemulțumirea recurentului vizează aspecte ce ține de executarea sentinței ce pot fi soluționate într-un alt cadru procesual.
Față de cele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul disp. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, într-un cuantum apreciat ca fiind echivalent cu îndeplinită de apărătorul intimatei, sens în care onorarul pretins, în sumă de 500 lei, va fi micșorat la 50 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, județul S, împotriva sentinței nr. 949 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. jud. – – plecat
la altă instanță semnează președintele
instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/14.01.2010
