Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.163/CM
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta – pârâtăREGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.1721/09.10.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul – contestator, domiciliat în C,-,.1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta – pârâtă Regionala de Transport Feroviar Călători C, , în baza delegației depusă la dosar, intimatul – contestator.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru iar intimatul contestator a depus întâmpinare.
Reprezentantul recurentei – pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul – contestator arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau acte de depus în cauză, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat de recurenta pârâtă Regionala de Transport Feroviar Călători
Reprezentantul recurentei – pârâte Regionala de Transport Feroviar Călători C, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Precizează reprezentantul recurentei – pârâte că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a ridicat excepția prescripției dreptului de a formula contestația. Contestatorul a depus cerere de demisie la data de 04.04.2007 și în conformitate cu Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, dreptul la acțiune s-a prescris.
Mai arată reprezentantul recurentei – pârâte că au invocat excepția nulității pentru lipsa obiectului. Art. 283 alin.1 din Codul muncii stipulează obiectul cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă. Menționează că nu se regăsește în conținutul articolului 283 din Codul munciio prevedere care să dea dreptul salariatului să-și conteste propria demisie.
Pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei – pârâte precizează că adresa nr. 2428/18.05.2007 care i-a fost transmisă intimatului – reclamant este în realitate o comunicare prin care societatea a luat act de demisia reclamantului. Demisia este un act juridic unilateral, în principiu definitiv și care operează de drept. Din interpretarea conținutului cererii de demisie, înregistrată la sediul angajatorului în data de 04.04.2007, cu numărul 1737, s-a ajuns la concluzia că demisia a fost formulată în temeiul art. 79 alin.8 din Codul muncii, adică cerere de demisie fără preaviz.
Mai arată reprezentantul recurentei – pârâte că dacă nu se apela la această interpretare ar fi trebuit să se înceteze raporturile de muncă prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate.
Solicită reprezentantul recurentei – pârâte să se observe că societatea nu a avut documente care să justifice lipsa contestatorului și astfel demisia a fost făcută fără preaviz.
Intimatul, având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Precizează intimatul că la data de 01.04.2007 a acumulat 183 de zile de concediu medical și a formulat cerere către societate pentru acordarea concediului de odihnă pe anul 2006 sau conform CCM – concediu fără plată. S-a refuzat în scris acordarea acestor drepturi.
Mai arată intimatul că la data de 04.04.2007 a depus cerere de demisie, întrucât nu a găsit altă soluție, urmând să fie expertizat la B – pentru incapacitate totală de muncă – Grupa a II-a de invaliditate. A prezentat acte medicale de la cabinetul medical din C din care rezultă că era programat la institutul de la B iar în momentul externării a prezentat biletul de ieșire din spital.
Menționează de asemenea intimatul că la data de 12.04.2007 a primit înștiințarea că termenul de preaviz este de 30 de zile și să se prezinte la serviciu, dar între timp, la data de 02.05.2007 i s-a emis decizia medicală de pensionare. În carnetul de muncă nu se menționează data când a fost desfăcut contractul de muncă. Precizează că se aștepta ca societatea să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă nemotivată. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călători C, anularea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2428/18.05.2007, obligarea intimatei să se conformeze deciziei privind capacitatea de muncă nr.1395/2.05.2007, dispunerea încetării activității conform acestui act medical, obligarea intimatei la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că a fost angajat la unitatea intimată în funcția de inginer de la data de 01.07.1977, a evoluat profesional ca șef de stație după anul 1984, apoi revizor regional după anul 1987, ulterior ca șef de stație după anul 2002, până în prezent.
La data de 28.03.2007, a solicitat conducerii unității concediu fără plată pentru o perioadă de 30 de zile, după ce anterior i-a fost refuzat concediul de odihnă aferent anului 2006, motivat pe faptul că după data de 29.03.2007 a înregistrat deja 187 zile de concediu medical și se impunea continuarea tratamentului medical și internare.
Această cerere a fost respinsă deși a depus toate actele medicale;la data de 04.04.2007, contestatorul a depus o cerere de demisie, motivată de starea precară a sănătății sale psihice și iminența internării în spital, de respingerea celorlalte cereri și depășirea celor 180 zile de concediu medical.
Astfel intimata ar fi putut să ia act de cererea de demisie, să opereze acest mod de încetare a raporturilor de muncă în carnetul de muncă, dar contrar tuturor așteptărilor, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă cu data de 04.04.2007, la care contestatorul și-a depus cererea de demisie.
La data de 02.05.2007, intimata cu toate acestea l-a considerat pe contestator salariatul său, cu ocazia finalizării expertizei medicale a capacității de muncă, aspect consemnat în decizia nr. 1395/02.05.2007.La un interval de 2 zile de la această dată s-ar fi împlinit termenul de preaviz și ar fi fost aplicabile disp. art. 55 lit.
Pe data de 02.05.2007, ar fi fost aplicabil un alt temei de desfacere a contractului individual de muncă respectiv 56 lit. d în sensul desfacerii contractului individual de muncă pentru invaliditatea salariatului.
Pârâta formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii motivat pe disp. art.73 din Legea nr.168/1999, potrivit cu care cererea de demisie îi este opozabilă contestatorului de la data depunerii și înregistrării sale la sediul angajatorului, cererile privind contestarea măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă putând fi formulate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă, în speță acest termen calculându-se de la data de 04.04.2007.
Tot prin întâmpinare intimata invocă excepția nulității cererii pentru lipsa obiectului întemeiată pe art.133 alin.1 și 283 Codul muncii, considerând că deși reclamantul formulează acțiunea împotriva propriei demisii și nu împotriva unei decizii emise de angajator, acțiunea reclamantului este în afara obiectului reglementării pe care și-a fundamentat în drept acțiunea.
Pe fondul cauzei se invocă inadmisibilitatea acțiunii, deoarece reprezintă o acțiune în revocarea propriei demisii pentru care nu există o normă de drept material care să o reglementeze.
Odată cu întâmpinarea,intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza adresei nr.2428/01.05.2007.
Prin încheierea motivată din 03.08.2007 instanța a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și nulității cererii invocate de intimată pentru lipsa obiectului.
Prin sentința civilă nr. 1721/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI
S-a anulat decizia de încetare a raporturilor de muncă nr.2428/18.05.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de încetare a raporturilor de muncă în conformitate cu disp.art.56 lit.d Codul muncii.
S-a respins restul pretențiilor ca nefondate.
A fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Adresa nr.2428/01.05.2007 contestată are conținutul unei decizii de încetare a raporturilor de muncă, în temeiul art.79 alin.8 coroborat cu art.55 lit. c Codul muncii, începând cu data de 04.04.2007.
Această decizie a fost emisă ca urmare a cererii reclamantului înregistrată cu nr.1737/04.04.2007 la registratura unității, cerere prin care reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de muncă cu aceeași dată, motivat pe starea sa de sănătate ce necesita internarea imediată în spital, cu mențiunea că următoarele 15 zile de preaviz, reclamantul nu avea posibilitatea prezentării la locul de muncă datorită internării sale, dovedită cu biletul de internare depus odată cu cererea – fila 10 din dosar.
Funcția ocupată de reclamant în cadrul unității intimate – șef stație C este o funcție de conducere pentru care art.79 alin.4 Codul muncii prevede un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.
Prin faptul că la aceeași dată a depunerii cererii reclamantului, unitatea a aprobat încetarea raporturilor de muncă, renunțând la dreptul său de preaviz de 30 de zile, emițând o decizie întemeiată pe cererea reclamantului considerată drept demisie, intimata a procedat în mod greșit din punct de vedere al temeiului juridic, cu omiterea situației personale a reclamantului – pensionat medical, decizie de pensionare emisă la data de 22.06.2007.
Anterior emiterii deciziei de pensionare, reclamantului i s-a emis decizia asupra capacității de muncă nr.1395/02.05.2007, act comunicat unității intimate și în funcție de care unitatea avea obligația înaintării dosarului reclamantului către Casa Județeană de Pensii și emiterea unei decizii cu alt temei juridic – 56 lit.d Codul muncii.
Intimata l-a considerat pe reclamant drept salariatul său până inclusiv la 02.05.2007, aspect dovedit de comunicările trimise acestuia pentru revenirea la sediul unității și clarificarea propriei situații; până la expirarea termenului de preaviz- 02.05.2007, a intervenit însă o altă împrejurare menită să conducă la încetarea raporturilor de muncă, respectiv s-a emis decizia nr.1395 de către Oficiul de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă, comunicată în aceeași zi intimatei.
Ca urmare a emiterii acestei decizii, intimata avea obligația întocmirii dosarului de pensionare și încetării raporturilor de muncă pe un alt temei legal – 55 lit.d Codul muncii, în lipsa unei renunțări exprese din partea unității, anterior datei de 02.05.2007 la termenul de preaviz, în intervalul 04.04.2007 – 02.05.2005, contractul individual de muncă al reclamantului producându-și în continuare efectele.
În ceea ce privește despăgubirile materiale și morale solicitate – de 15.000 lei întemeiate pe art. 269 alin.1 și 2 Codul muncii, instanța le apreciază ca nefondate, întrucât:
În lipsa unui probatoriu concludent și pertinent, pentru daunele materiale – drepturile bănești neîncasate în 183 zile de concedii medicale – 5000 lei, o expertiză contabilă ar fi fost lămuritoare, dar nu s-a solicitat, iar pentru daunele morale – 10.000 lei,ar fi fost posibilă administrarea altor probatorii care să confirme agravarea afecțiunii psihice a reclamantului de către conducerea unității intimate, prin faptele acesteia, probatorii care nu au fost însă solicitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul.
În motivarea recursului s-au invocat în esență următoarele:
Excepția prescripției dreptului de a formula contestația.
Legea 168/1999 prevede la art.73 că cererile privind contestarea măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncăpot fi formulate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat la cunoștință de măsura dispusă.
Excepția nulității cererii pentru lipsa obiectului:
În conținutul art. 283 din Codul muncii nu se regăsește o prevedere care să dea dreptul salariatului să-și conteste propria demisie.
Adresa numărul 2428/18.05.2007 care i-a fost transmisă reclamantului reprezintă o comunicare prin care societatea a luat act de demisia reclamantului.
Demisia este un act juridic unilateral, în principiu definitiv, și care operează de drept.
Din interpretarea conținutului cererii de demisie s-a ajuns la concluzia că a fost formulată fără preaviz.
În data de 2-05-2007 contestatorul a depus decizia nr.1395 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale pentru stabilirea capacității de muncă.
Decizia de pensionare nr.-/22.06.2007 le-a fost comunicată prin instanța de judecată la data de 22.08.2007, dată la care raporturile de muncă ale contestatorului încetaseră de mult și nu mai putea fi reținută ca temei de drept al încetării contractului de muncă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu dispozițiile art.283 al.(1) lit.a) Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Adresa nr.2428/18.05.2007 emisă de intimată prin care s-a adus la cunoștință contestatorului încetarea contractului individual de muncă conform art.55 lit.c) Codul muncii începând cu 4.04.2007, a fost comunicată acestuia la data de 18.05.2007, astfel cum rezultă din susținerile apărătorului contestatorului, menționate în încheierea din 1.08.2007.
Raportat la data formulării contestației, respectiv 29.05.2007 aceasta a fost introdusă la instanță cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283 al.1 lit.a) Codul muncii.
Referitor la excepția nulității cererii pentru lipsa obiectului.
Contestatorul a formulat contestația împotriva deciziei nr.2428/18.05.2007 emisă de intimată prin care s-a dispus încetarea raportului juridic de muncă în temeiul dispozițiilor art. 55 lit.c) din Codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 al.(1) pct.3 pr.civ.cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii.
Prin dispozițiile art. 133 al.(1) pr.civ. se prevede faptul că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Prin cererea formulată contestatorul a arătat în mod clar care este obiectul contestației sale, astfel că nu se poate aprecia că cererea este nulă pentru lipsa obiectului.
Contestatorul nu contestă demisia formulată, ci invocă faptul că ulterior demisiei, respectiv pe perioada preavizului au intervenit evenimente noi care ar fi atras încetarea raporturilor de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 56 lit.d) Codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei:
Prin cererea formulată la data de 04.04.2007 contestatorul a solicitat încetarea raportului juridic de muncă începând cu data de 04.04.2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 79 al.4 Codul muncii termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Din dispozițiile art. 79 al.7 Codul muncii rezultă că angajatorul poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz.
În speță angajatorul nu a făcut nici o mențiune pe cererea de demisie că ar fi de acord să renunțe la preaviz.
Dimpotrivă, prin adresa înregistrată sub nr. 803/1/122/10.04.2007 îi comunică contestatorului faptul că art. 79 al.1 muncii prevede pentru funcția de conducere un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice, că pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă efectul.
Funcția ocupată de reclamant în cadrul unității – șef stație C, este o funcție de conducere pentru care termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus.
Prin urmare, termenul de preaviz expira la data de 4.05.2007.
Până la expirarea termenului de preaviz, la data de 2.05.2007, s-a emis decizia nr.1395 de către Oficiul de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă, comunicată în aceeași zi intimatei.
În lipsa renunțării exprese la beneficiul preavizului, intimata nu putea dispune încetarea raportului juridic de muncă începând cu data de 4.04.2007.
Intimata avea obligația întocmirii dosarului de pensionare și încetării raportului juridic de muncă în raport de dispozițiile art. 56 lit.d) Codul muncii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta – pârâtăREGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.1721/09.10.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul – contestator, domiciliat în C,-,.1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.- jud. – -10.04.2008
– gref. –
2 ex./14.04.2008
