ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU –
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1647/
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 804 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul intimat asistat de av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamantul intimat a depus la dosar prin registratura instanței la data de 27 octombrie 2009, întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariul avocațial și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea pârâtei recurente Târgu-M la plata cheltuielilor de judecată.
După dezbaterea cauzei se prezintă pentru pârâta recurentă Târgu-M, care depune la dosar delegația de reprezentare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 804/ 9 iunie 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Târgu-M și, drept consecință:
– a anulat decizia nr. 262/10.03.2009 emisă de pârâtă;
– a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei menționate, aceea de conducător auto, și la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor constând în toate drepturile salariale de care acesta a fost lipsit începând cu data de 10.03.2009 și până la reintegrarea efectivă reclamantului;
– a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
– a respins restul pretențiilor reclamantului.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că decizia nr. 262/10 martie 2009 – prin care societatea pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în baza prevederilor art. 61 lit. a) din Codul muncii – este nelegală, în primul rând prin prisma nerespectării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin.1 din Codul muncii, în contextul în care conducătorul societății pârâte a aflat despre abaterea disciplinară la data de 20 octombrie 2008, când s-a dispus constituirea comisiei pentru cercetarea prealabilă.
În al doilea rând, s-a reținut că decizia contestată este nelegală și prin prisma nerespectării prevederilor art. 268 alin.2 lit. a) și f) din Codul muncii, necuprinzând descrierea faptei și arătarea instanței judecătorești la care poate fi atacată.
De asemenea, s-a reținut că aceeași decizie este lovită de nulitate absolută, conform prevederilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, deoarece în privința faptei constând în absențele nemotivate acumulate în cursul lunii februarie 2009 nu s-a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară.
Cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada că prin emiterea deciziei atacate s-a produs reclamantului un prejudiciu moral, în sensul art. 269 alin.1 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la cheltuieli de judecată, în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă (onorariu avocațial).
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, pârâta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând că prin descrierea faptei în cuprinsul procesului verbal nr. 3683/24 octombrie 2008 și prin depunerea contestației la instanța competentă, respectiv Tribunalul Mureș, cauzele de nulitate absolută a deciziei de sancționare disciplinară au fost acoperite.
S-a mai arătat de către pârâtă că, deși astfel de litigii se judecă cu celeritate, i s-a comunicat hotărârea abia după 71 de zile, fiind pusă în imposibilitatea de a corecta viciile de formă ale deciziei și a emite o alta, trecând 6 luni de la săvârșirea faptelor.
Pentru motivele expuse, s-a solicitat modificarea integrală a hotărârii, în sensul respingerii contestației, sau casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât nu s-a cercetat fondul cauzei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.268 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, textul alin. 2 al aceluiași articol prevede, sub sancțiunea nulității absolute, mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu decizia de sancționare disciplinară.
Din cuprinsul deciziei contestate în prezenta cauză, rezultă că reclamantului i s-a imputat săvârșirea a două abateri disciplinare, respectiv cea menționată în procesul-verbal nr. 3683/24 octombrie 2008 și absențe nemotivate acumulate în cursul lunii februarie 2009, pentru care nu a prezentat concediu medical. ( fila 2 dosar fond).
În mod corect s-a reținut de către prima instanță nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară a reclamantului, deoarece, astfel cum s-a arătat anterior, aceasta nu cuprinde descrierea faptei săvârșite la data de 15 octombrie 2008, trimiterea la procesul verbal nr. 3683 din 24 octombrie 2008 nefiind de natură a suplini descrierea faptei, cerință imperativă impusă de prevederile art. 268 alin. 2 lit. a) din Codul muncii.
De asemenea, nu a fost respectată nici cerința impusă de prevederea de la lit. f) a textului de lege evocat, în sensul precizării instanței competente la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată. Respectarea acestei cerințe presupune indicarea expresă a instanței respective, iar nu doar preluarea literală a textului de lege, cum a procedat pârâta, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că acțiunea a fost într-adevăr înregistrată la instanța competentă, respectiv Tribunalul Mureș.
În plus, față de data săvârșirii abaterii disciplinare descrise în procesul – verbal nr. 3683/24 octombrie 2008, respectiv 15 octombrie 2008 și prin raportare la dispozițiile art. 268 alin.1 din Codul muncii, aplicarea sancțiunii s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre fapta imputată reclamantului, acest eveniment petrecându-se cel mai târziu la data de 20 octombrie 2008, când conducătorul societății pârâte a dispus constituirea comisiei de cercetare administrativă a reclamantului. ( fila 5 dosar fond). Or, decizia de sancționare disciplinară a fost emisă abia la data de 10 martie 2009.
În fine, din cuprinsul procesului-verbal nr. 3683/24 octombrie 2008, reprezentând, de fapt, rezultatele cercetării disciplinare prealabile a reclamantului, în sensul prevederilor art. 267 din Codul muncii, rezultă că obiectul cercetării l-a constituit doar fapta săvârșită la data de 15 octombrie 2008, iar nu și absențele nemotivate pretins acumulate în cursul lunii februarie 2009. ( filele 13 – 14 dosar fond).
Cum prevederile legale anterior evocate sancționează cu nulitatea absolută neefectuarea cercetării disciplinare prealabile a salariatului, în mod corect s-a reținut de către prima instanță nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia contestată în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată ca fiind nefondate criticile formulate de pârâta – recurentă, astfel că, neidentificând motivele de nelegalitate invocate, va dispune respingerea căii de atac, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, corelativ cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului. ( onorariu avocațial – fila 10 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 804/9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 exp./03.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.; –
