ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R/2010
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B-N împotriva deciziei civile nr. 2391 din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta revizuientei, cons. jur., și intimatul.
Procedura de citare este realizată.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare. Se comunică un exemplar cu reprezentanta revizuentei, care depune la dosar delegație de reprezentare.
Întrebată fiind dacă insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se solicită, revizuenta arată că susține în continuare această cerere.
Față de această cerere, instanța pune în vedere reprezentantei revizuentei că se impune amânarea cauzei în vederea achitării unei cauțiunii, în conformitate cu prevederile art. 325.pr.civ.
Reprezentanta revizuentei arată că renunță la soluționarea cererii de suspendare și că nu are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuentei solicită admiterea cererii, anularea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, apreciind că prima instanță a reținut și interpretat corect temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea temeiniciei și legalității dispoziției atacate. Arată că postul intimatului a devenit vacant în urma pensionării acestuia. Postul a fost scos la concurs, dar neocupându-se, conducerea instituției a hotărât să-l mențină în continuare pe intimat, acesta cumulând pensia cu salariul. Neexistând finanțare pentru acest post nu s-a putut pune în hotărârea atacată.
Intimatul solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj ca fiind legală, corectă și temeinic motivată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțări.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2391/R din 19.11.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a dmis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 300/F din 22.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care a modificat-o în sensul admiterii acțiunii reclamantului împotriva pârâtei DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
S-a anulat dispoziția nr. 19 din 30.03.2009 emisă de pârâtă și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior, respectiv cel de chimist principal.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 01.04.2009 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul a fost, în temeiul contractului individual de muncă nr.4670/01.07.2008 (4 fond), angajatul pârâtei în funcția de chimist principal, pe durată determinată, până la ocuparea postului prin concurs.
În atare situație, încetarea de drept a contractului individual de muncă se realizează, conform art.56 lit. j din Codul muncii, “la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”.
În speță, deși contractul individual de muncă nu stabilește o dată calendaristică exactă la care încetează raporturile juridice de muncă, rămâne guvernat de dispozițiile art.56 lit. j din Codul muncii, deoarece condiționează sub aspect temporar încetarea contractului de ocuparea postului prin concurs.
Or, retragerea finanțării pentru postul ocupat de reclamant nu are semnificația ajungerii la termen a contractului individual de muncă pe durată determinată, cu atât mai mult cu cât pârâtei îi revine responsabilitatea pentru retragerea finanțării, având în vedere că în mod eronat a comunicat Ministerului Sănătății că postul reclamantului este vacant (29-32 fond).
În acest sens, Curtea a constatat că un post ocupat temporar nu poate fi asimilat unui post vacant, deoarece art.86 din Codul muncii impune egalitatea de tratament între salariații angajați pe durată determinată și cei angajați pe durată nedeterminată.
În fine, art.94 alin.1 lit. a din Legea nr.19/2000 invocat de pârâtă nu are nici o relevanță sub aspectul nelegalității dispoziției atacate, care deși nu cuprinde temeiul legal al emiterii sale, este evident că este generată, după cum recunoaște și pârâta, de pretinsa incidență a art.56 lit. j Codul muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. a admis recursul, a modificat sentința, a anulat dispoziția nr.19/30.03.2009 emisă de pârâtă, a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior (chimist principal) și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Împotriva acestei decizii, pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B-N a formulat cerere de revizuire și de suspendare a executării hotărârii supusă revizuirii, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, anularea celei din urmă hotărâri/decizii și suspendarea executării deciziei supuse revizuirii până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în cadrul acesteia.
În motivarea cererii de revizuire pârâta arată că decizia s-a dat cu interpretarea greșită a prevederilor legale, cuprinzând dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Instanța de fond a reținut și interpretat corect temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea temeiniciei și legalității dispoziției atacate.
Astfel, încetarea contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată s-a făcut în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii și art.94 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000. Chiar dacă nu se specifică o dată certă, din contractul individual de muncă semnat de altfel de recurentul, rezultă că durata contractului este determinată, începând cu data de 1 iulie 2008 și până la ocuparea postului prin concurs. Postul devenit vacant prin pensionare a fost scos la concurs dar neocupându-se, conducerea instituției a hotărât să-l mențină în continuare pe recurent, cumulând pensia cu salariul.
Ulterior, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OUG223/2008, se suspendă ocuparea prin concurs a tuturor posturilor vacante, astfel că deși era începută o nouă procedură de ocupare a postului devenit vacant prin pensionarea recurentului, aceasta nu a putut fi finalizată, prevederile actului normativ fiind valabile până la data de 31 decembrie 2009, fapt rezultat și din adresa Ministerului Sănătății nr.- din 16 martie 2009.
Totuși, recurentului îi este menținut contractul de muncă datorită lipsei de personal calificat pe specificul activității.
Prin adresa cu nr. însoțită de Ordinul Ministerului Sănătății nr.338/17 martie 2009 se aprobă statul de funcții pentru anul 2009, valabil cu data de 15 martie 2009, făcându-se însă precizarea că cele 13 posturi vacante la data de 31 decembrie 2008 rămân nefinanțate în anul 2009.
Conducerea instituției hotărăște încetarea contractului de muncă al recurentului, postul fiind nefinanțat.
În concluzie, dispozițiile art. 73 și 74 din Codul muncii nu sunt aplicabile în speță, contractul individual de muncă fiind încheiat pe perioadă determinată. Menținerea în unitate a recurentului ar fi însemnat o încălcare a Legii bugetului de stat nr.18/2009, nr.OUG223/2008 și nr.OUG34/2009 cu privire la rectificarea bugetară.
Instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că reclamantul este pensionat de drept – limita de vârstă, acesta cumulând pensia cu salariul în conformitate cu art.94 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000, cu acordul conducerii instituției, fiind condiția legală la data respectivă de a cumula pensia cu salariul.
Perioada determinată încetează de drept, concursurile nemaiputându-se desfășura nici pentru anul 2008 și 2009, neexistând finanțare, cu atât mai mult cu cât acestea sunt și blocate.
Instituția a manifestat o înțelegere excesivă față de menținerea recurentului în unitate prin cumul cu salariu într-o perioadă în care fondurile alocate de la bugetul de stat la capitolul “cheltuieli cu salariile” au fost și sunt insuficiente, în prezent salariații beneficiind doar de salariul de încadrare și sporul de vechime, vizându-se chiar reducerea de personal din cel efectiv angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată.
Solicită de asemenea neobligarea instituției la eventualele cheltuieli de judecată solicitate, deoarece instituția nu dispune de fonduri cu această destinație.
La această dată postul de chimist principal este ocupat în urma examenului organizat de către Ministerul Sănătății în anul 2009, prin promovare pe un post vacant.
Invocă în mod expres și prevederile Legii nr.329/2009 privind reducerea unor cheltuieli bugetare, respectiv a fondului de salarii cu până la 15,5% fapt ce îi obligă la eventuale reduceri de personal.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 ianuarie 2010, intimatul a solicitat instanței păstrarea în totalitate a deciziei, care este legală, temeinică și de bun simț.
În motivare, intimatul arată că în speță, concedierea lui s-a datorat includerii eronate a postului ocupat de el printre posturile cu adevărat vacante existente la data de 31.12.2008.
Laboratorul de chimie sanitară în anul 2008 adus la bugetul instituției peste 800 milioane lei vechi, iar în primele trei luni din 2009 (atât cât a fost lăsat să lucreze) veniturile încasate au fost de peste 300 milioane. Deci conducerea instituției nu poate invoca nici măcar cauze economice pentru concedierea sa.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată cu succes doar în ipoteza verificării unuia din cazurile enumerate de art. 322.proc.civ.
În speță, deși revizuenta face trimitere în mod formal la prevederile art. 322 pct. 1 și 7.proc.civ. detalierea motivelor de revizuire nu se circumscrie acestor cazuri de revizuire.
Astfel, art. 322 pct. 1.proc.civ. stipulează situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Interpretarea acestui text de lege nu poate fi decât în sensul că imposibilitatea de a aduce la îndeplinire dispozițiile din dispozitivul hotărârii atacate trebuie să fie o urmare a contradictorialității existente între diferitele dispoziții din hotărâre, cu alte cuvinte, să existe dispoziții potrivnice între ele, contradictorii, care să stipuleze în cel puțin două sensuri diferite și incompatibile, ceea ce în speță nu se verifică și de altfel nici nu se invocă.
Ceea ce invocă revizuenta este o imposibilitate extrinsecă hotărârii de aoa duce la îndeplinire, anume, cea determinată de nefinanțarea postului și de obligația de a face reduceri la capitolul cheltuieli cu salariile, precum și ocuparea postului în urma concursului organizat.
Aceste motive nu se circumscriu prevederilor legale enunțate în cele de mai sus, iar cât privește chestiunea ocupării postului prin concurs, aceasta este ulterioară pronunțării deciziei, situație în care raporturile juridice dintre părți urmează a fi clarificate de acestea în funcție de noua stare de fapt, statuările instanței neavând putere de lucru judecat decât în raport de starea de fapt pe care au valorificat-o sub aspect juridic, deci cea de la momentul efectuării concedierii intimatului.
Pentru restul motivelor invocate în susținerea cererii, se constată că acestea nu reprezintă decât critici de nelegalitate și netemeinicie la adresa hotărârii pronunțate în recurs, inadmisibile pentru că încalcă autoritatea de lucru judecat statuată de art. 1200 pct. 4 Cod civ.
Cât despre motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7.proc.civ. acesta nu a fost detaliat sub nici o formă de revizuentă, care s-a mărginit a-l enumera în partea de introducere a cererii, fără însă a expune motivele pentru care consideră că ar exista o hotărâre definitivă potrivnică dată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Dacă revizuenta s-a raportat cumva la sentința civilă nr. 300/F/2009 a Tribunalului Bistrița N, trebuie subliniat că această sentință, pronunțată, e adevărat, în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, prin care fusese inițial, la fond, respinsă acțiunea reclamantului, a fost modificată prin decizia civilă nr. 2391/R/2009 a Curții de Apel Cluj, supusă prezentei cereri de revizuire, astfel încât, în urma modificării, cele două hotărâri pronunțate în cauză au încetat a mai fi potrivnice.
Astfel, după cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei decizii, prin decizia civilă nr. 2391/R/2009 a Curții de Apel Clujs -a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 300/F din 22.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care a modificat-o în sensul admiterii acțiunii reclamantului împotriva pârâtei Direcția de Sănătate Publică B, al anulării dispoziției nr. 19 din 30.03.2009 emisă de pârâtă al reîncadrării reclamantului în postul deținut anterior, respectiv cel de chimist principal, cu obligarea pârâtei să îi plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 01.04.2009 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului.
Nu subzistă deci nici motivul statuat de art. 322 pct. 7.proc.civ.
Raportat la cererea de suspendare a executării hotărârii supuse revizuirii, Curtea constată că în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, reprezentanta revizuentei a renunțat la judecarea acestei cereri, care de altfel a rămas fără obiect în condițiile în care revizuirea s-a judecat la primul termen, nepunându-se deci problema trecerii vreunui interval între acest termen, la care ar fi trebuit să se judece cererea, și momentul rămânerii irevocabilă a hotărârii pronunțate în soluționarea revizuirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI B- împotriva deciziei civile nr. 2391/R din 19.11.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, – – – – – –
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./24.02.2010