ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1653/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.789 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta pârâtei intimate SRL, av., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtei intimate declară că nu are cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Solicită, totodată, obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța privind plata onorariului avocațial.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 789 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SRL și a obligat reclamant să plătească pârâtei 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare Tribunalului Harghita. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a dat curs incidenței următoarelor motive de recurs: art. 304, pct. 5, 7 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Și în prezent ea are domiciliul în străinătate. Reprezentanta ei a încercat să facă dovada motivelor inserate în acțiune și a solicitat admiterea probatoriului testimonial și a probei cu acte, ce s-au admis de către instanță. Martora propusă de ea era persoana care a semnat actul privind predarea monetarului la data demisionării sale. La termenul din 23. 04.2009, reprezentanta ei a fost în altă sală de judecată, între orele 9-14. Cauza nu s-a lăsat la a doua strigare și nici măcar nu s-a acordat un termen pentru depunerea de concluzii scrise, în vederea exercitării dreptului la apărare, drept instituit printr-o serie de principii și prevederi legale – art. 5 și 6 din 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la administrarea probelor hotărâtoare în dezlegarea pricinii și egalitatea armelor în materie de contradictorialitate între părțile angajate în proces.
Punctul de pornire al efectuării procedurii disciplinare îl constituie referatul de sesizare, or acest referat nu există. În urma realizării referatului, angajatorul poate dispune sau nu cercetarea prealabilă. În baza referatului pe care s-a dispus rezoluția, în mod obligatoriu se întocmește decizia de numire a comisiei însărcinate cu efectuarea cercetării, care va propune sau nu în final sancțiunea. Lipsa deciziei de numire a comisiei însărcinate cu efectuarea cercetării atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, or în speța de față lipsește cu desăvârșire această decizie.
S-a procedat la o convocare neprocedurală a sa la efectuarea cercetării prealabile. Scrisoarea de convocare trebuie preluată de salariat, efectele producându-se doar după primirea acesteia. Convocarea salariatului la o altă adresă decât cea corectă, cu consecința neefectuării cercetării prealabile, atrage anularea deciziei de sancționare. Din confirmările de primire reiese că nu a preluat nici una din convocări, cu mențiunea că nu se afla în localitate, mențiune înscrisă de oficiul poștal.
Din nota de lichidare depusă, rezultă la rubrica “absențe nemotivate și învoiri” că nu a lipsit nici o zi nemotivat. Nota e semnată chiar de reprezentantul societății.
Procedura de citare cu martora propusă de ea a fost viciată în trei rânduri, fiind și amendată, dar a solicitat emiterea unui mandat de aducere, în conformitate cu art. 188 Codul d e Procedură Civilă, dar fiind angajata societății, este evident că aceasta a evitat să se prezinte în instanță.
În drept, a invocat disp. art. 299, art. 304 pct. 5, 7 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, menținerea hotărârii recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pe considerentul că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea întocmai a disp. art. 268 din Codul Muncii, hotărârea primei instanțe cuprinde motive clare care au condus la respingerea acțiunii, în ea neexistând nici un argument care ar fi contradictoriu cu natura cauzei, hotărârea conține motivarea clară în fapt și în drept, astfel că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză.
Înainte de aplicarea măsurii de sancționare disciplinară a depus toate diligențele în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, recurenta fiind convocată în scris de către angajator prin mai multe adrese, în cuprinsul cărora erau evidențiate toate condițiile prevăzute de art. 267 alin. 2 din Codul Muncii. Au probat în fața primei instanțe că recurenta a părăsit locul de muncă fără a le indica o anumită adresă de contact.
În drept, a invocat art. 61 lit. a, 79 alin. 1, 266, 267 alin. 1, 2 și 3, 268 alin. 1, 2, 3 Codul Muncii și 274 Codul d e Procedură Civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii reclamantei, deoarece a considerat că decizia de concediere emisă de societatea pârâtă respectă întocmai condițiile impuse de art. 268 din Codul Muncii și că de asemenea s-au respectat prev. art. 266, 267 alin. 2 și 3 din același cod. S-a mai reținut că petenta nu a făcut dovada că ar fi înaintat conducerii societății vreo cerere de demisie, așa cum e definită aceasta de art. 79 alin. 1 din Codul Muncii. Din actul intitulat “predare” nu rezultă voința părților în vederea încetării relațiilor de muncă ori disponibilitatea acestora cu privire la întocmirea unei note de lichidare care să consfințească întreruperea raportului de muncă dintre reclamantă și angajator. Reclamanta nu a indicat în ce constă prejudiciul moral suferit și care au fost acțiunile întreprinse de către pârâtă care să fi condus la prejudicierea morală a acesteia, prin nerespectarea demnității în muncă.
Pronunțând această soluție, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. In mod eronat a reținut că decizia atacată îndeplinește condițiile prev. de art. 268 din Codul Muncii. Decizia de concediere nr. 48 din 21.08.2008 are următorul conținut: “Tinând seama de referatul administratorului nr. 12/2008, având în vedere scrisoarea recomandată nr. 13dispun: 1. În temeiul prevederilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, contractul de muncă al dnei încadrat în funcția de secretară se desface pe data de 21.08.2008” Pe lângă mențiunile tipizate s-a mai inserat, la sfârșitul textului, mențiunea “zile nemotivate 24”.
Potrivit notelor de subsol la care se face trimitere, în decizie se vor trece motivele pentru care se emite decizia, cu indicarea actului de constatare. La primul aliniat, unde trebuiau trecute motivele, s-a trecut doar actul de constatare, respectiv referatul administratorului nr. 12/2008. După mențiunea “având în vedere, trebuie menționată îndeplinirea procedurilor anterioare emiterii deciziei de concediere. Aceste mențiuni lipsesc, se face referire doar la o scrisoare recomandată, fără a se cunoaște conținutul acestei scrisori. Nu s-a indicat compartimentul din unitate unde lucra reclamanta, doar numele societății. Nu s-a trecut nici numele persoanei care dispune concedierea și calitatea acestuia în societate, există doar o semnătură indescifrabilă și ștampila societății, fără a exista viza oficiului juridic.
Art. 268 alin. 2 din Codul Muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară – în speța dedusă judecății această descriere lipsește; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat – nici aceste precizări nu s-au inserat în decizia atacată. c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea – nici aceste motive nu s-au indicat, se face referire doar la o scrisoare recomandată, al cărui conținut nu a fost detaliat.
Toate aceste omisiuni duc la aplicarea sancțiunii imperativ prevăzute de articolul sus-citat, respectiv nulitatea absolută a deciziei de concediere. de faptul că societatea nu a respectat nici prevederile art. 267 alin. 2 din Codul Muncii. Adresele trimise reclamantei nu au conținutul unei convocări, deoarece nu apare persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea și nu s-a precizat obiectul, data, ora și locul întrevederii. Se menționează doar că dacă până pe data de 20 august 2008 nu clarifică situația, vor fi nevoiți să aplice sancțiunea prev. de art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Pentru toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea civilă și va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 4/21.august 2008, emisă de pârâtă.
Ca o consecință a constatării nulității absolute a deciziei de concediere, Curtea va respinge petitele indicate în subsidiar, de anulare a deciziei, anularea înscrierilor, rectificarea cărții de muncă.
De asemenea, se va respinge petitul privind obligarea societății pârâte la plata daunelor morale solicitate, pe considerentul că, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, reclamanta nu a indicat în ce a constat prejudiciul moral suferit și nu a probat existența efectivă a acestui prejudiciu.
Motivele de nelegalitate indicate în cererea de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 Codul d e Procedură Civilă nu se regăsesc în speța dedusă judecății. Reclamanta a fost legal citată pe tot parcursul procesului în fața instanței de fond, așa cum o dovedesc procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare și termenul în cunoștință dat reprezentantei legale a acesteia. Dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat prin nelăsarea cauzei la a doua strigare la termenul de judecată din data de 23 aprilie 2009 și neacordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise. Părțile trebuie să își exercite drepturile procesuale cu bună-credință și să se intereseze despre mersul dosarului. Reprezentanta reclamantei nu depusese la dosar o cerere de strigare a cauzei la o anumită oră, nu a arătat, anterior termenului de judecată, că nu se va putea prezenta pentru a susține interesele clientei sale. În lipsa unei asemenea solicitări, instanța de fond a procedat conform normelor procedurale, apreciind că faza cercetării judecătorești se poate închide și se poate acorda cuvântul pe fond.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va obliga societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.789 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată și în consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta cu domiciliul ales în M C,-, județul H, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în,-, județul
Constată nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 4 din 21 august 2008, emisă de pârâtă.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Octombrie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored: T/4.ex.
Jud. fond:-
-10.12.2009-
