ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1663
Ședința publică din data de 19 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
— –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Primarul orașului P, județ D -, împotriva sentinței civile nr.754 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 august 2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 19 august 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției Primarului orașului P, nr. 6189/ 24.11.2008, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a dispoziției contestate, să se dispună anularea ei cu repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției, reintegrarea în funcția deținută anterior cu plata unei despăgubiri egală cu plata salariilor indexate, majorate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi, conform prevederilor art 78 din Codul muncii.
În motivarea cererii arată că a lucrat la pârât de peste 30 de ani și apreciază că dispoziția contestată este nelegală.
Susține reclamantul că de fapt dispoziția 6189/ 2008 fost emisă pe 27.11.2008 și nu pe data de 24.11.2008, că în acea dată era în concediu medical, desfacerea contractului a fost efectuată fără o cercetare prealabilă disciplinară reală, că sancțiunea disciplinară a fost aplicabilă în termen de mai mult de 30 de zile calendaristice și mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Mai precizează reclamantul că în perioada 14-22.10.2008, compartimentul de public intern a efectuat o misiune de audit la serviciul pe care îl conducea în calitate de director iar din raport nu rezultă că s-ar fi constituit o activitate de cercetare disciplinară.
Mai arată că nu a formulat obiecțiuni la acest raport cu ocazia semnării lui deși a constatat că au fost precizate situații ca nereguli cu activitățile de prestări servicii de transport, că i s-a aplicat cea mai gravă dintre sancțiunile disciplinare care se pot aplica, că dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă a fost luată din oficiu de către Primarul orașului iar secretarul primăriei a refuzat vizarea acestei dispoziții.
cererii dispoziția atacată, cu copia plicului cu care i-a fost comunicată, adresele 18917, 18993, 20852, 6188, proces verbal 20575, certificat medical din 25.11.2008, practică judiciară.
Pentru Primarul Orașului Paf ost formulată întâmpinare prin avocat fără ca acesta să facă dovada angajării lui de către pârât.
S-au depus la dosarul cauzei actele care a stat la baza emiterii dispoziției de desfacere a contractului de muncă, paginile 4-7, 93, iar din partea contestatorului s-au depus în copie registrul de evidență a certificatelor medicale, dispoziția 5393 /2007, de numire în funcție de director al serviciului public, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, obiecțiuni la dispoziția de desfacere a contractului de muncă formulate de secretarul Orașului P iar pe data de 04.03.2009 copie după raportul de audit public 18340 din 24.10.2008.
Mai reține instanța că și în ședința publică din 18.02.2009 a constat că apărătorul pârâtului nu are delegație de reprezentare.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului P, a anulat dispoziția 6189/ 24.11.2008, emisă de pârât și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției de concediere și obligă pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective.
Totodată, a fost obligat pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin dispoziția nr. 6189/ 24.11.2008 Primarul Orașului Pad esfacut disciplinar contractul individual de muncă al reclamantului și a constatat că acesta a confirmat prestații de transport în valoare de peste 50.000 lei, a confirmat în plus Km parcurși pe relația P, că nu s-au găsit materiale în cantitate de 8743, că angaja cheltuieli peste limita creditelor bugetare depășind plafonul de 10.000 Euro, că s-au efectuat lucrări de plombare străzi înainte de încheierea contractului fără recepția lucrărilor cu plăți parțiale, că executantul a efectuat lucrări cu 39344 lei mai mult decât creditele bugetare aprobate și că s-a dovedit superficialitate în momentul formulării și semnării contractului 311 din 14.11.2008, constatându-se că au fost încălcate dispoz. art. 4 alin. 3 din. 273 /2006, prev. art 19, OUG 34 /2006, art. 4 și 5 din HG 925 / 2006.
Mai este inserat în cuprinsul deciziei că nu pot fi primite ca și cauze de nesancționare apărările formulate de către reclamant în sensul că prestațiile de transport sau de plombare străzi peste limita creditelor bugetare sunt justificate prin dispoziții date de primar și viceprimar că punerea în operă a întregii cantități transportate ar urma să se facă cu proba cu martori, că a confirmat Km parcurși, mai mult decât în realitate iar în temeiul art. 68 din. 215 /2001 dispune sancționarea domnului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nr. 71 / 03.12.2007.
În mod atipic la această dispoziție există anexa nr. 1 prin care este inserat că în urma sesizării din oficiu a ordonatorului principal de credite, în persoana d-nului primar jurist, cu privire la angajarea lichidarea și ordonanțarea și plata unor lucrări și servicii derulate prin atelierul de servicii al Primăriei pucioasa a fost mandatat domnul economist, auditor intern, să cerceteze și să controleze această situație iar acest raport a fost înregistrat sub nr. 18340 din 24.10.2008, reieșind din el că nu au fost întocmite proceduri de lucru scrise pentru fiecare operațiune sau activitate, nu a fost întocmit angajament bugetar prin care să se clarifice existența unor credite bugetare și că SC TRANS SA a transportat cantitatea de 3272 mc, cantitate certificată de către reclamant rezultând o cantitate de 874 mc, nejustificată de către serviciul public.
S-a mai reținut din această anexă că din nota explicativă a reclamantului reiese că nu ar fi dispus angajarea de servicii de transport peste limitele bugetare, nu a făcut achiziții de transport conform OUG 34 /2006 iar materialele pentru pietruire străzi se găsesc conform confirmărilor, având martori că materialele au fost și în altă parte nu numai în pct., că a confirmat mai mulți Km parcurși în schimbul mai multor opriri ale basculantei, că au fost încălcate prev, art 5 HG. 925 /2006, ca urmare a faptului că s-au făcut presiuni de către conducerea societății Muntenia Construcții pentru începerea lucrărilor de plombare- asfaltare înaintea semnării contractului, că executantul nu a prezentat graficul de plăți și nu a respectat acest graficul de executare, concluziile fiind că reclamantul a încălcat cel puțin două fapte așa cum rezultă și urmare a cercetării prealabile făcute de Comisie în proc.- verbal 20575/24.1.2008.
S-a arătat că sancțiunea disciplinară de desfacere a contractului de muncă se face în temeiul art 61 lit. a, art.63 alin. 1, art 263 alin. 1, alin. 2, art 264 alin. 1 din. 53 /24.01.2003 și art 63 alin. 5 lit. e din. 215 /2001.
În ceea ce privește criticile formulate de reclamant de nerespectare prev. art 268 din Codul muncii, reține instanța că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la încălcarea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință a faptelor reține instanța că raportul de audit public intern 18340 fost înregistrat la data de 24. 10.2008 iar pârâtul susține că a luat cunoștință de el la data de 27.10.2008 ori indiferent care ar fi fost data decizia a fost emisă în termenul de 30 de zile adică pe 24.11.2008.
Cu privire la data săvârșirii faptelor, s-a reținut că acestea s-au derulat pe parcursul anului 2008, fiind în cascadă, astfel că derularea lor a fost și în luna septembrie, astfel că termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei nu a fost depășit.
Mai s-a reținut că nici susținerea reclamantului că desfacerea disciplinară a fost dispusă fără a se efectua o cercetare disciplinară reală, nu este corectă, având în vedere că a fost constituită o comisie pentru cercetare, că aceasta l-a audiat pe reclamant și că a solicitat o altă sancțiune disciplinară, neluată în seamă de către angajator.
Referitor la faptul că la data emiterii a dispoziției contestate reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă reține instanța că acestuia i-a fost emis un certificat de concediu medical cu data de 24.11.2008 care prezintă modificări fiind contestat acest certificat de către pârât și deși s-a atașat la dosar copie după registrul de evidențe medicale se reține că reclamantul s- prezentat în data de 25.11.2008 la medic și că la aceeași dată a fost emis și certificatul medical astfel că nu se poate ști cu certitudine dacă reclamantul s-a prezentat la medic înainte sau după emiterea dispoziției de desfacere a contractului de muncă astfel că instanța va respinge și acest motiv.
În ceea ce privește săvârșirea abaterilor constatate din oficiu de către pârât reține instanța că acestea nu sunt fundamentate de altfel din nota de audit ce a stat la baza emiterii dispoziției cât și din concluziile comisiei de cercetare disciplinară cât și a secretarului Orașului P rezultă că măsura a fost luată fără o dovadă concretă, reală cu faptele neconforme săvârșite de reclamant, cu determinarea precisă a acestor fapte și cu vinovăția reclamantului.
Astfel, din raportul de audit 18340/ 24.10.2008 (filele 70 -93) nu rezultă că reclamantul ar fi săvârșit vreo faptă culpabilă, nefiind nominalizat în acest audit.
În urma analizării procesului verbal încheiat în 24.11.2008 cu nr. 20575 privind definitivarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului, la întrebarea nr. 1 comisia concluzionează că nu a existat un angajament legal din care să rezulte o obligație a serviciului public pe seama fondurilor publice peste prevederile bugetare iar comisia consideră că reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară prin semnătura pe bonurile de transport.
La a doua întrebare comisa a considerat că punctul de vedere al auditorului este corect astfel că autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse,servicii sau lucrări la care valoarea de achiziție nu depășește 10.000 Euro.
La întrebarea nr. 3 Comisia a concluzionat că trebuia să fie constituită o comisie care să verifice pe teren realitatea celor declarate.
La întrebarea nr. 4 comisia de cercetare disciplinară a considerat că la fel ca la pct. 3 era necesar să fie cercetată situația de o comisie specializată.
La întrebarea nr. 5 comisia a considerat că era necesară consultarea unui specialist care să confirme veridicitatea celor arătate.
La întrebarea nr. 6 comisia a constatat că au fost încălcate prev, art 5 din HG. 925 /2006 dar contractul nu a fost semnat numai de către reclamant ci de cei în drept iar la întrebarea nr. 7 comisia are același punct de vedere ca la întrebarea nr. 3 auditorului.
În încheiere comisia a propus reducerea salariului reclamantului pe o perioadă de 1-3 luni.
Instanța având în vedere și referatul nr. 19786 / 14.11.2008 (pag 64-65 ) privind analiza declarațiilor date de către reclamant prin nota explicativă 19506/11.11.2008 rezultă că la întrebarea nr. 1 nu reiese că serviciul public ar fi comandat efectuarea de transporturi de calcar în plus față de comanda inițială.
La întrebarea nr. 2 s-a concluzionat că prin comanda nr. 7 din 18.02.2008 lansată de serviciul public nu depășește echivalentul a 10.000 euro iar la întrebările 3, 5 și 7 consideră auditorul că era necesară constituirea unei comisii care să verifice pe teren realitatea celor declarate iar la întrebarea 6 referitor la contractul de lucrări 414 / 14.04.2008, încheia între primărie prin primar și SC MUNTENIA prevedeau niște clauze obligatorii pentru părți iar neregulile constatate în derularea contractului aparțin atât achizitorului cât și executantului.
Analizând cele de mai sus arătate instanța a apreciat că dispoziția atacată a fost luată din oficiu de către angajator în pripă, fără a se analiza concluziile auditorului, a secretarului orașului P astfel că din concluziile acestora rezultă fără dubiu că pentru unele din punctele privind faptele săvârșite era necesară consultarea unui specialist și numai după aflarea concluziilor acestuia s-ar fi putut lua o măsură împotriva reclamantului dacă acesta ar fi fost vinovat.
În ceea ce privește derularea contractelor nu reclamantul era în măsură să încheie și să dispună în contractele respective, responsabilitatea principală fiind a primarului și numai dacă s-ar fi determinat în mod real și corect vinovăția reclamantului s-ar fi putut trece la sancționarea acestuia.
Având în vedere cele mai sus arătate instanța a reținut că dispoziția de desfacere a contractului de muncă este nelegală și netemeinică aceasta fiind atipică, fără să precizeze cu ce dată se desface contractul de muncă și fără a proba care sunt vinovățiile concrete ale reclamantului și ce prejudicii au fost aduse de acesta, măsura a fost luată deși secretarul orașului s-a opus, deși auditorul arată prin raportul depus că nu a constatat vinovăția exclusivă a reclamantului, urmând a se admite contestația, a se anula dispoziția în cauză cu repunerea părților în situația anterioară, emiterii dispoziției de concediere și obligarea pârâtului la despăgubiri față de reclamant conform prevederilor art. 78 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, invocând lipsa dreptului la apărare întrucât în ședința din 18 februarie 2009 instanța de fond a constatat că avocatul nu are împuternicire de reprezentare a pârâtei și cu toate acestea i-a acordat termen în cunoștință. La următorul termen de judecată s-a pronunțat hotărârea recurată. Mai mult de atât avocatul depusese la dosar o notă de probatorii din partea pârâtei asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, dar nici nu a citat pârâta cu mențiune asupra neregularității reprezentării sale prin avocat.
Un alt motiv de recurs s-a referit la faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 4 alin.2, 3 și 4 din Legea nr. 273/29.06.2006 potrivit cărora sumele afectate cheltuielilor bugetare reprezintă limite maximale care nu pot fi depășite, angajarea acestor cheltuieli putându-se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar utilizarea lor în alte scopuri atrage răspunderea celor vinovați.
S-a mai învederat că a fost ignorat Regulamentul de organizare și funcționare a “Atelierului prestări servicii pentru comunitate”, aprobat prin hotărârea Consiliului Local nr. 10/2001.
De asemenea, s-a considerat că au fost ignorate prevederile art. 262 Codul muncii și a fost validat fără temei legal considerentul comisiei de cercetare disciplinară în sensul că nu a existat un angajament legal din care să rezulte o obligație a serviciului public pe seama fondurilor publice, peste prevederile bugetare.
Recurentul consideră că instanța de fond a reproșat în mod neîntemeiat caracterul atipic al dispoziției de concediere, întrucât nu a precizat cu ce dată se desface contractul de muncă, nu a probat care sunt vinovățiile concrete ale reclamantului, s-a dat o eficiență juridică neautorizată de lege opiniilor comisiei de cercetare disciplinară și a Secretarului Orașului P în privința aplicării unei alte sancțiuni decât aceea a concedierii.
Același recurent consideră că prima instanță a ignorat confirmarea și explicațiile din parte contestatorului în privința faptelor imputate.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În procesul verbal încheiat la data de 24.11.2008 cu nr. 20575 privind definitivarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului, comisia a considerat la întrebarea nr. 5, respectiv analiza kilometrilor parcurși pe ruta – diverse locații din orașul P, comisia a considerat că nu se poate pronunța fără consultarea unui specialist care să confirme veridicitatea celor arătate.
La întrebările nr. 3 și 4 privind materialele pentru pietruire străzi utilizate și transportate în perioada ianuarie-iunie 2008, comisia de anchetă a concluzionat, de asemenea, că nu se poate pronunța fără asistența unei comisii specializate.
De asemenea, la întrebarea nr. 7 privind cantitatea de moloz, balast, care s-a cărat de la la P, comisia de anchetă a concluzionat că are nevoie de asistență specializată.
Ca atare, la majoritatea întrebărilor, comisia de anchetă nu s-a putut pronunța fără o expertiză de specialitate, astfel încât apare ca fiind pertinentă cauzei cererea de probe depusă de pârâtă în data de 18 februarie 2009 la instanța de fond de către un avocat fără delegație, prin care pârâta solicita expertize în specialitatea construcții și specialitatea contabilitate.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cererii de probatorii deși aceasta poartă număr de înregistrare de la registratura Tribunalului Dâmbovița. Instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri, chiar dacă a fost depusă de un avocat fără delegație. Mai mult decât atât, prima instanță trebuia să notifice pârâta despre această neregularitate procedurală, respectiv reprezentarea sa de către un avocat fără delegație, cu atât mai mult cu cât i-a dat termen în cunoștință acestui avocat. Față de aceste lipsuri, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentului.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților atât lipsa calității de reprezentant a avocatului pârâtei, cât și cererea de probatorii formulată de către pârâtă, care nu a fost dezbătută. De asemenea, instanța de fond urmează să țină seama cu prilejul rejudecării și de celelalte motive de recurs învederate de către recurent.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul orașului P, județ D -, împotriva sentinței civile nr.754 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județ D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
— – – – — –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
5 ex./17.09.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
