Dosar nr- – contestație decizie concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1663
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier C –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul S, str. -. – nr. 6, – 1,. A,. 18, împotriva sentinței nr. 1630 din 7 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 08 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea reclamantei recurente să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 07.05.2009, contestatoarea în contradictoriu cu intimata” “B, a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 33/01.04.2009 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă nr. 1584/27.02.2007; reintegrarea acesteia în funcția avută anterior; obligarea instanței, în conformitate cu dispozițiile contractului individual de muncă, la plata salariilor restante începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare în funcție; la plata dobânzii legale până la data soluționării prezentei cereri; la plata tuturor contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare acțiunii a arătat că decizia a fost emisă fără efectuarea vreunei cercetări disciplinare prealabile, că nu a fost anunțată telefonic despre vreo convocare, despre existența vreunui referat sau despre vreo nemulțumire la adresa sa, precum și că susținerile intimatei în sensul că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu sunt lipsite de temei.
Prin întâmpinarea depusă la fila 9 dosar intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei ca fiind legal emisă.
Prin sentința civilă nr. 1630 din 7 septembrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins contestația reclamantei, obligând-o totodată pe aceasta să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata societății intimate în funcția de reprezentant comercial începând cu data de 21.02.2007, cu atribuțiile descrise în fișa postului (fila 159 dosar).
Prin decizia nr. 33/1.04.2009, intimata a dispus concedierea contestatoarei în temeiul dispozițiilor art. 61 lit a din Codul Muncii, cu motivarea că aceasta nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, respectiv nu a trimis rapoartele complete în luna februarie 2009 și nu și-a îndeplinit target-ul lunar stabilit în fișa postului.
Susținerea contestatoarei în sensul că nu a fost convocată de către angajator pentru cercetarea prealabilă nu a fost primită, câtă vreme, cu înscrisurile depuse la dosar (fila 25-32 dosar) intimata a făcut dovada expedierii convocării atât prin serviciul de poștă cât și prin intermediul executorului judecătoresc.
Prima instanță a mai reținut că din cuprinsul referatelor nr. 4516/3.02.2009 și 4545/3.03.2009 (fila 16,17 dosar), care au stat la baza emiterii deciziei de concediere precum și din declarația martorului a rezultat că nu a trimis rapoartele complete aferente fiecărei zi de lucru pentru lunile ianuarie și februarie 2009, conform procedurii de lucru din cadrul departamentului vânzări și nu și-a îndeplinit target-ul stabilit prin fișa postului, pentru aceste luni.
Prin nici un mijloc de probă contestatoarea nu a dovedit o situație de fapt contrară, astfel încât susținerile ei în sensul că și-a onorat obligațiile de serviciu sunt lipsite de suport probator.
Prima instanță a mai reținut că în speță, s-a făcut dovada efectuării cercetării prealabile potrivit dispozițiilor art. 267 alin.1 Codul Muncii, decizia de sancționare fiind emisă în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin.2 Codul Muncii, la individualizarea și aplicarea sancțiunii ținându-se seama de criteriile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de următoarele:
– convocarea sa pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile s-a făcut la o adresă greșită, respectiv la blocul D în loc de1, ceea ce echivalează cu necomunicarea și respectiv neefectuarea cercetării disciplinare, în aceste condiții potrivit dispozițiilor art. 267 alin.1 Codul Muncii decizia de concediere fiind lovită de nulitate absolută;
– semnătura de pe procedura de comunicare în vederea cercetării disciplinare nu-i aparține, așa încât măsura dispusă este nulă conform art.76 din Codul Muncii fiind luată cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.
– au fost încălcate principiile dreptului la apărare și al contradictorialității fiind respinse probele propuse în apărare iar asupra unora instanța nu s-a pronunțat;
– s-a dat o greșită interpretare probatoriului administrat în cauză, reținându-se săvârșirea de abateri grave deși din probele administrate în cauză nu rezultă acest lucru.
– în decizie nu sunt prezentate în concret abaterile săvârșite, fapt obligatoriu potrivit art.74 alin.1 Codul Muncii.
– măsura concedierii a fost luată în perioada în care se afla în incapacitate de muncă stabilită prin certificat medical comunicat intimatei;
– măsura dispusă de angajator este prea severă, impunându-se înlocuirea cu o alta mai blândă, având în vedere că a desfășurat până în prezent o activitate meritorie în cadrul societății fiind avansată pe post și premiată pentru rezultatele bune abținute.
În dovedirea cererii de recurs, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv, două certificate medicale, copii după cartea de identitate, adeverința nr.178/11.08.2008 emisă de intimată, precum și adeverința nr.214/09.11.2009 emisă de Asociația de ” Observator”.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât reclamanta a fost convocată la cercetarea disciplinară și nu a dovedit că semnătura de pe confirmarea de primire nu-i aparține.
A mai arătat că la instanța de fond reclamanta nu a invocat că se afla în incapacitate de muncă la data concedierii, fapt necunoscut de altfel de angajator la momentul emiterii deciziei. În consecință concedierea reclamantei s-a făcut cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.
În recurs intimata a depus la dosar copii după actele de identitate ale reclamantei, emise pe numele purtat anterior căsătoriei, acela de “”.
Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Susține reclamanta că nu a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, procedurile de comunicare fiind trimise la o adresă greșită și că semnătura de pe dovada de primire nu-i aparține. Aceste susțineri nu pot fi primite, cât timp, înștiințarea s-a făcut la adresa comunicată la angajare intimatei de însăși reclamantă, fapt dovedit cu copia cărții de identitate aflată la angajator, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că semnătura de pe comunicare nu-i aparține, reclamanta declarând în instanță că nu înțelege să se înscrie în fals și nici să solicite o verificare de scripte, aspect ce poate fi interpretat ca o recunoaștere a faptului că semnătura îi aparține.
De altfel, pe parcursul procesului reclamanta a declarat că a ridicat de la poștă corespondența primită de la intimată la 19 martie 2009 (în care evident se menționa aceeași adresă despre care pretinde că ar fi greșită în ce privește numărul blocului menționat) însă, a pretins că în plic era doar o foaie albă.
Referitor la încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, din actele și lucrările dosarului rezultă că pe parcursul procesului reclamanta a fost asistată de apărător ales, i-au fost încuviințate toate probele cerute, administrându-se proba cu înscrisuri, iar în ce privește audierea martorilor nu s-a indicat numele acestora, la termenul când au avut loc dezbaterile în fond a cauzei apărătorul său arătând că nu mai are cereri de formulat, rezultând implicit că s-a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Un alt motiv de recurs vizează nedescrierea faptei în decizia de concediere, ori, în cuprinsul acesteia, au fost arătate punctual abaterile săvârșite, respectându-se dispozițiile art.62, art.263-268 Codul Muncii.
Susține reclamanta că instanța a interpretat eronat probatoriul administrat, reținând fără temei că abaterile disciplinare nu au fost dovedite.
Ori, din înscrisurile depuse la dosar de intimată, precum și din declarația martorului propus spre audiere de către aceasta, rezultă în mod neechivoc că a săvârșit abaterile reținute în sarcina sa, constând în netrimiterea rapoartelor de activitate zilnice și neîndeplinirea target-ului stabilit prin fișa postului.
Concedierea disciplinară poate interveni când salariatul a săvârșit o abatere grevă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii.
Așadar, pentru aplicarea acestei sancțiuni trebuie să se facă dovada încălcării obligațiilor generale și specifice ale salariatului legate de prestarea muncii.
În speță, această dovadă s-a făcut, abaterile reținute în sarcina reclamantei justificând prin ele însele sancțiunea disciplinară aplicată.
Reclamanta nu a fost în măsură să dovedească o situație contrară, înscrisurile depuse la dosar vizând o altă perioadă în care și-a desfășurat activitatea în cadrul firmei. Susținerile în sensul că în luna ianuarie vânzările au fost consistente, de peste 350.945 lei, nu au relevanță întrucât, pe de o parte, în decizia de concediere s-a reținut neîndeplinirea sarcinilor de serviciu pentru luna februarie, iar pe de altă parte, obiectul de activitate al firmei fiind acela de comision, relevant este procentul realizat din sumă și nu suma contractată ca atare.
În raport de cele reținute sarcinile de serviciu nu au fost îndeplinite de către reclamantă.
Nu se poate da curs solicitării de a se dispune înlocuirea sancțiunii aplicate cu o alta mai ușoară, cât timp, față de criteriile care au stat la baza alegerii sancțiunii (gravitatea faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârșite, a gradului de vinovăție al salariatului), aceasta este pe deplin justificată.
A mai susținut reclamanta că se afla în concediu medical la data emiterii deciziei de concediere, însă, acest motiv excede căii de atac a recursului, cu ocazia judecării în primă instanță nefăcând referire la acest aspect, invocându-l pentru prima dată în recurs.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale incidente, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul S, str. -. – nr. 6, – 1,. A,. 18, împotriva sentinței nr. 1630 din 7 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Pentru jud.
plecat la altă instanță semnează
președintele instanței
Red.
Thred.
2 ex.15.01.2010
Jud fond.
G
