ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1682/R/2009
Ședința publică din 30 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SA CNî mpotriva sentinței civile nr. 332 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente – avocat din cadrul Societății civile de avocați, și reclamanta intimată personal și asistată de avocat G din cadrul Baroului
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de reclamantă reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei depune la dosar un set de acte comunicându-se un exemplar al acestora reprezentantului reclamantei care la rândul său depune copia cererii adresată conducerii pârâtei căreia i se solicită punerea în a sentinței, declararea recursului nefiind în măsură să suspende executarea acesteia.
Reprezentanta recurentei solicită amânarea judecării cauzei pentru a avea posibilitatea să lectureze conținutul întâmpinării ce i s-a comunicat în ședința publică de azi.
Reprezentantul reclamantei arată că este o cerere procedurală avându-se în vedere că se află la primul termen de judecată cauza în recurs, însă apreciază că se încearcă doar tergiversarea judecării ei.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta recurentei apreciind că se impune judecarea cu celeritate a cauzei și pentru a asigura dreptul la apărare al părților, lasă cauza la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea reprezentantei recurentei să verifice întâmpinarea formulată în termen legal și comunicată în ședința publică de azi.
La reluarea cauzei se arată de reprezentanții părților că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Solicită reprezentanta recurentei admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, motive pe care le susține oral, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Solicită instanței și îndreptarea erorii cu privire la adresa reclamantei care este în C N,- și nu 4, cum din eroare se precizează în dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 332 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s-a admis contestația formulată de către contestatoarea – în contradictoriu cu intimata și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 66 din 07.07.2008 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii deciziei.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
ontestatoarea a fost angajată în cadrul societății intimate pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.10.2007, în funcția de director economic, în baza contractului individual de muncă nr. 24637/03.10.2007, având atribuțiile stabilite în conformitate cu fișa postului.
La data de 07.07.2008, intimata a emis decizia nr.66, prin care a desfăcut contractul individual de muncă al contestatoarei în temeiul art.65 alin.1.
Într-o astfel de situație, de încetare a raporturilor juridice de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65, alin. 1., instanța verifică în limitele competenței sale legalitatea și temeinicia măsurii, stabilind motivele și împrejurările care au condus la această măsură. Controlul de legalitate, vizează existența dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității, ori caracterul efectiv al desființării locului de muncă, precum și cauza reală și serioasă a concedierii.
Instanța nu poate cenzura însă celelalte criterii, anterioare stabilirii programului de concediere, de selecționare a personalului și de stabilire a posturilor ce urmează a fi desființate, aspecte ce reprezintă o prerogativă a angajatorului, din rațiuni economico – financiare, precum și de profitabilitate.
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă caracter obiectiv (să fie impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau o reorganizare a activității), să fie precisă, în sensul că nu disimulează un alt temei și să fie serioasă, în sensul că dificultățile economice, transformările tehnologice sau reorganizarea, după caz, să aibă o anumită gravitate, care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă, sau a unor locuri de muncă.
În ceea ce privește cele trei temeiuri, de desființare a locului de muncă indicate la art.65, alin.1, dificultățile economice, transformările tehnologice ori reorganizarea activității, acestea nu constituie condiții cumulative, incidența doar a unuia dintre ele permițând concedierea.
Reorganizarea activității unei societăți excede noțiunii de reorganizare a persoanei juridice și privește structura sa internă, compunerea secțiilor și compartimentelor în scopul îmbunătățirii activității, reducerii costurilor și implementarea tehnologiilor avansate pentru obținerea unor rezultate profitabile.
În ce privește procesul de reorganizare la nivelul intimatei, instanța reține că nu a fost unul de substanță care să impună desființarea unor posturi, atâta timp cât la data de 19.01.2008, conform Procesului Verbal al Consiliului de Administrație, a fost înființat postul de șef.
Din analiza comparativă a fișelor postului de contabil șef – nou înființat, respectiv de director economic – ocupat de contestatoare și desființat prin măsura ce formează obiectul dedus judecății, reiese o identitate perfectă de sarcini și obligații de serviciu.
Aspectele menționate au reieșit și din organigramele societății. Astfel, la 31.10.2007 directorul economic avea în subordine departamentele și salarizare. Începând cu 21.02.2008 în cadrul organigramei a apărut între directorul economic și cele două departamente, postul de contabil șef, pentru ca 3 luni mai târziu, postul de director economic să fie desființat.
Astfel, în toată această perioadă, schema de personal a cunoscut o singură modificare și anume înlocuirea postului de director economic, desființat și soldat cu concedierea contestatoarei și înființarea unui post de contabil șef pentru care a fost angajată o persoană din afara societății. În această situație, nu poate fi reținută procedura urmată de societate ca fiind o reorganizare în înțelesul legii.
În această situație dificultățile economice nu pot fi reținute, intimata neavând nici un considerent de ordin economic în ce privește concedierea contestatoarei.
Mai mult, din susținerile intimatei a reieșit și un considerent de ordin profund nelegal în emiterea deciziei de concediere, angajatorul arătând în susținerea poziției procesuale că a avut în vedere și faptul că în perioada ianuarie – iunie 2008 contestatoarea s-a aflat mai mult în concediu medical, de sarcină și lăuzie ori pentru îngrijirea copilului bolnav.
Chiar dacă instanța nu poate cenzura concedierea sub aspectele selecționării personalului în vederea desfacerii contractului de muncă, situația din speță este supusă cenzurii judecătorești, dat fiind faptul că sunt încălcate principii fundamentale ale legislației muncii și de protecție socială.
În concluzie intimata nu a respectat prevederile legale privind concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, concediind un salariat, iar pe de altă parte angajând o persoană din afara societății.
În aceste condiții, la nivelul intimatei nu poate fi vorba despre dificultăți economice, transformări tehnologice ori reorganizarea activității, iar desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei nu are o cauză reală și serioasă.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis contestația, a dispus anularea Deciziei nr. 66/07.07.2008 ca nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, în baza art.78 alin.1 și 2., a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior, acela de director economic.
Intimata a fost obligată să plătească acesteia drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Deși este parte căzută în pretenții, intimata nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât contestatoarea nu a dovedit ocazionarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea, modificarea în tot sentinței și respingerea contestației.
În motivarea recursului, s-au invocat următoarele:
Instanța de fond a reținut greșit aspectele de legalitate ale deciziei de concediere.
La redactarea considerentelor instanța a folosit ca principal argument conținutul reglementării vechi prev. de art. 65 alin. 1 și nu reglementarea actuală.
Potrivit actualei reglementări, cauzele care pot duce la desființarea postului nu mai sunt strict și concret determinate, ci este prevăzut în mod generic “din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului”.
Și în prezent se menține cerința ca desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. 2 ), fără însă a se face trimitere la cauzele reglementate anterior – dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității.
La analiza caracterului efectiv real și serios instanța a avut în vedere numai eventuala reorganizare a activității intimatei, fără a ține cont și de alte aspecte de fond care au stat la baza deciziei de desființare a postului contestatoarei.
Înființarea postului de contabil șef la nivelul societății s- făcut din rațiuni de necesitate, întrucât la acel moment coordonatorul activității financiar-contabile avea contractul individual de muncă suspendat, fiind în concediu de maternitate.
Greșit a reținut prima instanță că au fost încălcate principii fundamentale ale legislației muncii și de protecție socială.
Postul de contabil șef fost înființat la data de 19.01.2008, iar cel de director economic fost desființat la data de 29.05.2008.
La data desființării acestui post reclamanta își reluase activitatea în cadrul societății.
Postul de contabil șef a fost înființat din considerente de necesitate practică, determinată de rămânerea vacantă a postului de director economic și de posibilitatea angajării pe acest post unei persoane numai pe perioadă determinată condiție care nu a fost acceptată de nici una din persoanele interesate de un astfel de post.
Instanța a apreciat greșit înscrisurile depuse în probațiune.
În acest sens, s-a arătat în motivare că, din analiza comparativă a fișelor postului de contabil șef și director economic reiese o identitate perfectă de sarcini și obligații de serviciu, afirmație eronată.
Fișa postului contestatoarei cuprindea o serie de atribuții care nu se regăsesc în fișa postului de contabil șef, fiind preluate de consiliul de administrație al societății, conform hotărârii AGA din 29.05.2008.
Susținerea contestatoarei în sensul că fișa postului depusă la dosar nu a fost semnată de ea, nu poate fi reținută.
Cesiunea – SA către – SA a inclus și tot personalul angajat al – SA, cu privire la care a avut loc un transfer colectiv de personal în baza Legii nr. 67/2006, fiind incidente disp. art. 5 alin. 1 din acest act normativ.
Toate atribuțiile specifice postului ocupat de contestatoare constituiau obligații aferente contractului său individual de muncă, obligații care urmare efectului transferului colectiv au fost cesionate în favoarea noului angajator.
Atribuțiile contestate sunt prevăzute în fișa postului emisă și aprobată de – SA și acceptată de contestatoare.
Este irelevant faptul că ulterior cesiunii, contestatoarea nu a mai semnat un nou act cu cesionarul. Un astfel de act nu este necesar, transferul drepturilor și obligațiilor care reies din contractele de muncă făcându-se ope legis.
Prin întâmpinarea formulată ( 12-13), intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că după concedierea reclamantei, pârâta a angajat cu contract de muncă un număr de aproximativ 100 de persoane, desființarea postului ocupat de contestatoare nefiind reală și efectivă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei sunt fondate sub două aspecte:
Prima instanță a analizat cererea prin prisma prev. art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 în forma inițială, care prevedea expres și limitativ cauzele care puteau duce la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului: dificultățile economice, transformările tehnologice sau reorganizarea activității.
În actuala reglementare această enumerare limitativă a motivelor de concediere care nu au legătură cu persoana salariatului nu se mai regăsește, fiind înlocuită cu sintagma “din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.”
O altă eroare a instanței de fond o constituie aprecierea conform căreia din analiza comparativă a fișelor celor două posturi – de contabil șef (cel nou înființat), respectiv cel de director economic (ocupat de către contestatoare anterior concedierii) reiese o identitate perfectă de sarcini și obligații de serviciu.
Aceste două erori însă nu sunt însă de natură să afecteze temeinicia hotărârii sub aspectul constatării nelegalei concedieri a contestatoarei.
Așa cum însăși recurenta arată noul post de contabil șef a fost înființat prin hotărârea consiliului de administrație al societății la data de 19.01.2008, iar postul ocupat de către contestatoare a fost desființat la data de 29.05.2008.
Din procesul verbal al Consiliului de administrație a – SA ( 25 dos. fond) reiese că în urma înființării postului de contabil șef acesta va avea ca atribuțiuni de serviciu numai probleme financiar-contabile.
Pe de altă parte, la data de 29.05.2008 s-a decis desființarea postului de director economic, motivul acestei măsuri fiind gradul scăzut de încărcare a acestui post.
Din prezentarea acestei succesiuni reiese următoarea stare de fapt: concomitent cu existența postului ocupat de către contestatoare s-a decis de către conducerea societății înființarea unui nou post care să preia parțial atribuțiile contestatoarei – cele vizând problemele financiar-contabile.
La câteva luni după înființarea acestui nou post – a cărui fișă a cuprins o parte din atribuțiile îndeplinite inițial de către contestatoare în calitate de director economic – s-a dispus desființarea postului ocupat de contestatoare, motivația acestei măsuri fiind gradul scăzut de încărcare a acestui post.
Reiese din cele arătate că prin înființarea unui nou post, căruia i s-au conferit o parte din atribuțiile desfășurate inițial de contestatoare, postul reclamantei a fost golit de o parte din conținutul său, consecința fiind aceea a scăderii gradului de încărcare și aprecierea de către conducerea societății că menținerea sa nu se mai justifică.
O astfel de măsură este însă abuzivă, din perspectiva faptului că în ipoteza în care noul post nu s-ar fi înființat, contestatoarea ar fi rămas cu plenitudinea atribuțiilor de serviciu și nu ar fi scăzut gradul de încărcare a postului ocupat de aceasta.
Conducerea societății, constatând că existența concomitentă a celor două posturi nu se justifică ar fi putut proceda la desființarea postului cel mai recent înființat – cel de contabil șef.
În ceea ce privește contractul de cesiune încheiat la data de 27.07.2007, prin care recurenta – a preluat de la cedenta – activitatea sa de producție, potrivit pct. 3,4 din contractul de cesiune nr. 3030/27.07.2007 cesionarul s-a obligat să preia întreg personalul cedentului, acesta din urmă pierzându-și calitatea de angajator față de salariații din cadrul serviciilor transferate.
Prin urmare, nu se impunea încheiere unui nou contract individual de muncă între contestatoare și societatea recurentă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefundat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 29, 30).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA CNî mpotriva sentinței civile nr. 332 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
plecată în CO, semnează
vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR
– –
Red. MV dact. GC
2ex/14.07.2009
Jud. primă instanță:,
