ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1683/
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în loc. nr.187, jud.M și de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.835 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 28 octombrie 2009 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 4 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.835 din 11 iunie 2009 Tribunalului Mureș, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DGASPC M; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a compensației bănești pentru concediul de odihnă neefectuat pentru anii 2007-2008; a constatat încetat contractul de muncă al reclamantului începând cu data de 10.11.2008, în baza art.56 lit.d Codul muncii; a respins restul pretențiilor reclamantului; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGASPC M;cu opinie separată parțial divergentă, în sensul admiterii integrale a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-au reținut următoarele:
În ce privește aspectul compensării concediului de odihnă neefectuat și a încetării contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 10 noiembrie 2008 în baza art.56 lit.d Codul muncii, ca fiind admisibilă avându-se în vedere că reclamantului, prin dispoziția nr.721 din 25 iulie 2008 i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă având în vedere abaterile disciplinare constatate de către Comisia de disciplină din cadrul pârâtei, DGASPC M prin raportul nr.15.622 din 18 iulie 2008 începând cu data de 1 august 2008.
Pentru perioada 29 – 31 iulie 2008 reclamantul a prezentat un certificat de concediu medical astfel că prin dispoziția nr.739 din 31 iulie 2008 s-a dispus revocarea dispoziției nr.721 din 25 iulie 2008.
Prin dispoziția nr.918 din 9 septembrie 2008 pârâta a dispus din nou desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului în baza aceluiași raport al comisie de disciplină din cadrul pârâtei, dispoziție care nu a fost predată reclamantului deoarece acesta se mutase.
Instanța de fond a considerat în baza art.268 alin.3 Codul muncii că decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru contestarea ei, astfel în cât contestația formulată anterior momentului de la care decizia de sancționare produce efecte ar fi prematură.
Se consideră faptul că la 10 noiembrie 2008 reclamantul s-a pensionat astfel că dispoziția de sancționare din 9 septembrie 2008 nu mai poate să producă efecte iar petitele privind anularea dispoziției de sancționare și reintegrarea în funcția avută urmează a fi respinse.
S-a respins cererea reclamantului privind plata drepturilor cuvenite conform concediilor medicale din perioada iulie – octombrie 2008 iar referitor la plata drepturilor cuvenite pentru concediul de odihnă neefectuat și constatarea încetării contractului individual de muncă la 10 noiembrie 2008, tribunalul a constatat că aceste cereri sunt întemeiate prin aplicarea prev.art.141 alin.4 din Codul muncii și art.56 lit.d din Codul muncii, procedându-se astfel la admiterea în parte a acțiunii formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei, și, în consecință, anularea dispoziției nr.918 din 9 septembrie 2008 de desfacere a contractului individual de muncă ca fiind nelegală și netemeinică, reintegrarea în funcția ocupată până la 10 noiembrie 2008, achitarea drepturilor cuvenite conform concediilor medicale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza prevederilor art.264 alin.1 lit.f, Codul muncii, printr-o dispoziție care nu i-a fost comunicată nici până în prezent.
Se susține că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă la o dată anterioară emiterii dispoziției care prevede desfacerea acestui contract, respectiv la 1 august 2008, fără a se avea în vedere prevederile art.75 coroborate cu art.268 Codul muncii.
Se susține că în perioada iulie – octombrie 2008 fost în concediu medical, contestate de către pârâtă precizând că reclamantului nu i se pot imputa eventuale neglijențe ale medicului care a completat acest prim concediu medical din data de 29 iulie 2008.
Susține că în data de 28 iulie 2008 reclamantul a fost prezent și pontat la serviciu și s-a prezentat la medic după orele de serviciu astfel că, concediul medical a fost eliberat pentru data de 29 iulie 2008, dată la care nu s-a mai prezentat la serviciu.
În ce privește abaterea disciplinară gravă pentru care a fost cercetat disciplinar, recurentul susține că sâmbătă seara în afara orelor de serviciu, în drum spre casă a băut o bere, iar în momentul în care s-a întâlnit cu băieții care fără știrea lui au fost la Week-end i-a spus, “râzi și belești dinții” admonestare care nu poate constitui o abatere gravă susține recurentul.
În recursul declarat de DGASPC M se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamantul.
În motivarea recursului se arată că, în conformitate prev.art.23 alin.4 și 5 din OG nr.10/2008, angajatul își poate efectua concediul de odihnă până la sfârșitul anului următor iar compensarea în bani se poate face doar în cazul încetării raporturilor juridice de muncă, iar întrucât reclamantul nu a depus nicio cerere în acest sens se susține că acordarea compensării în bani a concediului neefectuat pe anul 2007 este tardivă.
În ce privește încetarea contractului de muncă al reclamantului începând cu data de 10 noiembrie 2008 recurenta susține că instanța de fond nu a luat în calcul toate motivele invocate de către angajatoare.
Se arată că reclamantului i-a încetat calitatea de angajat prin desfacerea disciplinară a contractului colectiv de muncă prin dispoziția nr.918 din 9 septembrie 2008 adusă la cunoștința acestuia în data de 10 septembrie 2008 prin scrisoare cu confirmare de primire dar destinatarul fiind mutat. Se susține că au fost respectate prevederile art.264 alin.4 Codul muncii și se solicită admiterea recursului declarat.
În întâmpinarea depusă de către reclamantul la recursul declarat de DGASPC M se solicită respingerea recursului, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
Consiliul Județean M, în întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul arătându-se că desfacerea disciplinară a contractului de muncă s-a făcut în baza constatărilor Comisiei de disciplină întrunită în urma sesizărilor primite cu privire la comportamentul reclamantului.
Se arată că angajatorul este doar ordonator secundar de credite iar cel în măsură a aloca fondurile necesare pentru plata compensării bănești a concediului de odihnă neefectuat este Consiliul Județean M, nu creează în sarcina acestuia vreo obligație de garanție sau despăgubiri a pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.60 pr.civ.
Se arată că hotărârea atacată este criticabilă avându-se în vedere că prima instanță nu a dispus anularea dispoziției nr.918 din 9 septembrie 2008 dar a constatat încetarea raporturilor de muncă prin decizia nr.7890 din 10 noiembrie 2008 începând cu data de 10 noiembrie 2008 în baza prev.art.56 li.d din Codul muncii.
Se arată că în această situație DGASPC M este în imposibilitatea determinării corectă a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2008, dimensionarea acestuia fiind direct proporțională cu perioada de timp efectivă în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul acesteia.
Examinând recursurile deduse judecății, prin prisma prevederilor art.304 ind.1 pr.civ. și art.304 pr.civ. raportat la art.312 pr.civ. precum și a motivelor de recurs, se constată că sunt fondate urmând a se admite, avându-se în vedere următoarele considerente:
Instanța a fost investită prin cererea de chemare în judecată cu mai multe petite, printre care și anularea dispoziției de sancționare nr.918/9.09.2008 și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
Instanța de fond a apreciat că aceste petite este necesar a fi respinse având în vedere că la data de 10.11.2008 reclamantul s-a pensionat, iar decizia atacata s-a emis la 9.09.2008 considerând ca prematură contestația formulată și ținând cont de faptul că relațiile de muncă au încetat prin pensionare.
Instanța de recurs apreciază că este necesar a fi analizate și soluționate toate petitele deduse judecății, astfel că va proceda la casarea hotărârii atacate și la trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în scopul analizării integrale și soluționării cauzei deduse judecații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în localitatea nr.187, județul M și pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.835 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
–
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
14.12.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud. –
