ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1696/2008-
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R – – judecător
– – – judecător
– — grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul din S M,-,. 8,.34, jud. S M și din S M, str. -. -, nr.141, jud. S M, în contradictoriu cu intimata SA. S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.8, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1151/D din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator – lipsă, reprezentanta acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 25.11.2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, pentru intimata SA. SMr eprezentantul acesteia avocat în OG baza împuternicirii avocațiale nr.94 din 07.11.2007 emisă de Baroul Satu Mare – Cabinete asociate de avocați ” & “.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta recurentului contestator – solicită amânarea judecării cauzei, pentru a avea posibilitatea să depună la dosar înscrisuri noi și pentru a face dovada existenței deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reprezentantul intimatei SA. SMa rată că în prezentul dosar nu se poate pronunța pe desfacerea contractului de muncă, recurentul contestator a înțeles să formuleze un nou dosar și depune în acest sens la prezentul dosar, prima pagină din contestația formulată de recurentul contestator împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, încheierea din 02 octombrie 2008 dată în dosar nr- de Tribunalul Satu Mare și copia citației emisă la 22 august 2008 privind dosarul nr- a Tribunalului Satu Mare.
Instanța, respinge cererea de amânare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator – solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris. Solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, deoarece a fost angajată în cauză abia la termenul de azi.
Reprezentantul intimatei SA. SMs olicită respingerea recursului, învederând că recurentul contestator a atacat comunicarea preavizului și în nici un caz nu se poate ajunge la desființarea unei decizii de desfacere a contractului de muncă. Arată că, abia acum s-a depus contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1151/D din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins excepția prematurității și excepția inadmisibilității invocată de intimată.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul, cu domiciliul procedural ales în S M,-. 8. 38 în contradictoriu cu intimata “” cu sediul în S M, – nr. 8.
Contestatorul a fost obligat să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. -/11.04.2005, contestatorul este angajatul intimatei, pe durată nedeterminată, ca șef recepție. Prin adresa nr. 186/22.02.2008 emisă de intimată, contestatorului i s-a adus la cunoștință că începând cu data de 22.02.2008 este în perioada de preaviz, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 Codul muncii, urmând ca începând cu data de 15.03.2008 să înceteze activitatea în cadrul societății, în temeiul art. 65 din Legea nr. 53/2003. Ulterior, printr-o altă adresă – nr. 393/08.05.2008 – i s-a comunicat că preavizul a fost prelungit cu 15 zile, expirând la 30.04.2008, urmând să se emită decizia de concediere.
Instanța i-a solicitat intimatei să depună la dosarul cauzei decizia de concediere a contestatorului, dar aceasta a învederat că nu s-a emis nici o decizie în acest scop, sub acest aspect acțiunea contestatorului fiind atât prematură, cât și inadmisibilă.
Contestatorul a arătat că înscrisul a cărui anulare o solicită și care, în opinia sa, este o decizie de concediere este Adresa nr. 186/22.02.2008. Analizând mențiunile acestei adrese, instanța a apreciat că nu este și nici nu are valoarea unei decizii de concediere. Este o simplă adresă de comunicare a preavizului.
Întrucât contestatorul a înțeles să solicite anularea acestui act, instanța a analizat atât excepțiile invocate, cât și fondul cauzei raportat la acest act, având natura juridică reținută mai sus și anume aceea de simplă adresă.
În principiu, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră liberul acces la justiție, orice act juridic despre care se afirmă că încalcă drepturile ori interesele legitime ale persoanei, poate fi atacat în justiție. Din această perspectivă, a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost înlăturată și excepția prematurității întrucât, cu privire la înscrisul în cauză, nu există nici o dispoziție legală care să amâne accesul la controlul judiciar, prin instituirea unor condiții, termene, etc.
Pe fond, analizând conținutul înscrisului în discuție, instanța a apreciat că acesta conține toate elementele necesare și utile pentru a-l informa pe contestator cu privire la situația raportului său juridic de muncă și prin el însuși, nu aduce nici o vătămare drepturilor sale, născute din contractul individual de muncă ori lege, cu atât mai mult cu cât o decizie de concediere nici nu a fost emisă.
În consecință în baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă și art. 257 și urm. Codul muncii, instanța a respins excepțiile invocate și contestația.
Reținând culpa procesuală a contestatorului, acesta a fost obligat să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs reclamantul -, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației sale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, în primul rând pentru că instanța de fond a refuzat să exercite un control judiciar de legalitate cu privire la decizia contestată nr.186/22 februarie 2008, emisă de către intimată, pe care o apreciază în mod eronat ca fiind un simplu “preaviz”.
Recurentul susține de asemenea că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor art. 75 Codul muncii, nu a sancționat cu nulitate preavizul de 49 de zile lucrătoare emis de angajator cu nr.393/8.05.2008.
Potrivit art. 76 Codul muncii, emiterea de către angajator a unei decizii de concediere prin care se modifică decizia inițială de concediere, este nelegală și lovită de nulitate, or, în speță susține recurentul, prin concursul culpabil dat de instanță, prin nesancționarea cu nulitate a preavizului 393/2008, prin aplicarea normei art. 76 Codul muncii “decizia de concediere” nr.409/13.05.2008 este de drept sancționată cu nulitatea absolută.
Recurentul mai arată că sentința atacată a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art. 73, 74, 65 și 77 Codul muncii, ceea ce atrage modificarea acesteia în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 și următorii Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul său, în ședința publică din 25 noiembrie 2008, respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 18.03.2008, reclamantul – a solicitat a se dispune anularea deciziei nr. 186/22.02.2008 emisă de către intimata SA. S M, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior precum și plata drepturilor salariale, începând cu data de 15.03.2008 până la reintegrarea efectivă.
Prin adresa nr.186/22.02.2008, depusă în copie la fila 4 fond, intimata i-a comunicat recurentului că, începând cu data de mai sus se află în perioada de preaviz, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (1) din Legea nr.53/2003, urmând ca, începând cu data de 15 martie 2008 să-i fie încetată activitatea în cadrul societății, potrivit art. 65 Codul muncii. Potrivit aceleiași adrese, măsura a fost luată în baza hotărârii Consiliului de Administrație nr.10/19.02.2008, ca urmare a reducerii activității și intrarea în reparație capitală a clădirii.
Ulterior, prin adresa nr. 393/8.05.2008, intimata i-a comunicat recurentului că, a fost prelungit termenul de preaviz de 15 zile lucrătoare, acordat în baza adresei nr.186/22.02.2008, cu încă 15 zile lucrătoare, ținând cont de prevederile contractului individual de muncă nr.-/11.04.2005.
Față de conținutul adresei a cărei nulitate s-a solicitat de către contestator, în mod corect a apreciat instanța de fond că aceasta a avut rolul de a-l informa pe reclamant cu privire la situația raportului său juridic de muncă, fiind vorba de acordarea perioadei de preaviz prevăzută de textul art. 73 Codul muncii.
Prin această adresă nu s-a dispus încetarea raporturilor de muncă cu societatea, dovadă că o decizie în acest sens a fost emisă ulterior, la data de 13 mai 2008, sub nr. 409/2008, după cum rezultă din copia contestației formulată de către același contestator, depusă în dosarul de recurs în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub număr de dosar -, obiectul acesteia constituindu-l anularea deciziei de concediere, reîncadrarea reclamantului și plata drepturilor salariale cuvenite.
Din copia încheierii de ședință depusă de asemenea în recurs, rezultă că la termenul din 02 octombrie 2008 în dosarul cu numărul de mai sus, reprezentantul reclamantului -, a precizat în fața instanței investită cu soluționarea litigiului evocat mai sus, că, în dosarul nr- (prezentul), reclamantul a contestat preavizul emis de către intimată și nu desfacerea contractului de muncă.
Așadar, câtă vreme în cauză s-a dovedit că înscrisul, respectiv adresa nr.186/2008, cuprinde toate elementele necesare și utile pentru informarea contestatorului cu privire la situația raportului său juridic de muncă, în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată contestația formulată de către reclamant.
Nimic nu-l împiedică însă pe acesta ca, acele critici care vizează fondul pricinii, referitoare la măsura încetării contractului său de muncă să le invoce în litigiul având ca obiect atacarea deciziei de desfacere a contractului său de muncă.
Apreciind că în speță nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 al.(1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față.
În baza art. 274 al. (3) Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul din S M,-,. 8,.34, jud. S M și din S M, str. -. -, nr.141, jud. S M, în contradictoriu cu intimata SA. S M cu sediul în S M, P-ța. -, nr.8, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1151 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – R – – – – –
Red.dec.- /10.12.2008
Jud.fond. –
Dact./15.12.2008, Ex.2
