ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ –
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/R/2008
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
Judecător – –
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de contestatorul -, domiciliat în, str – -,. 8,. 8, județul B în contradictoriu cu intimata CFR MARFA SA B- SUCURSALA CFR MARFĂ C- SERVICIUL DE RESURSE UMANE, cu sediul în C N, P-ța – – nr. 17, județul C împotriva sentinței civile nr. 643/LM din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 29 din 8 octombrie 2007 eliberată de Baroul Bihor – Cabinet individual, în reprezentarea intimatului, , în baza delegației din 5 februarie 2008 emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 15 ianuarie 2008 întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor spre rejudecare, învederând instanței că instanța de fond soluționat cauza fără a intre în cercetarea fondului, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației împotriva deciziei de concediere nr. IB4 28 din 3 aprilie 2007 în baza probelor de la dosar și a excepțiilor de nulitate absolută a deciziei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 643/LM din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata – CFR Marfă SA B – Sucursala CFR Marfă C.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. 428 emisă la data de 3.04.07. ( fila 4 dosar) s-a dispus în temeiul disp. art. 61 lit a din L 53/2003 sancționarea disciplinară a contestatorului cu sancțiunea prev. de art 264 al.1. lit f din muncii respectiv concedierea disciplinară. Considerentele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere l-au reprezentat supraconsumul de motorină în cantitate de 1243 kg fără a întocmi rapoarte de eveniment pentru diferența de motorină din rezervorul principal față de cel indicat în indexul încălcându-se astfel prev. art 11 lit a, art 12 lit c și art 18 din statutul disciplinar.
Împotriva deciziei de concediere contestatorul a formulat contestație prin care a invocat 3 excepții de nulitate a deciziei de concediere fără a contesta în fond concedierea dispusă pe seama sa.
Examinând excepția de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare instanța a constatat că în conf. cu art 268 al.1. muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Astfel, ținând cont de referatele întocmite cu ocazia cercetării prealabile disciplinare rezultă că, constatarea primului supraconsum de motorină imputat contestatorului a avut loc la data de 1.08.2006. Întrucât după comiterea faptelor imputate contestatorul s-a aflat în concediu medical o perioadă de 118 zile așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar, perioadă în care contractul individual de muncă este suspendat de drept în conf. cu art 50 lit b muncii, termenul de 6 luni prev. în art 268 muncii a fost prelungit cu perioada incapacității temporare în care s-a aflat contestatorul și prin urmare termenul de emitere a deciziei de concediere a fost respectat de intimată prin emiterea deciziei atacate la data de 3.04.2007.
În ceea ce privește excepția de nulitate invocată de contestator privind neconvocarea în scris pentru efectuarea cercetării prealabile disciplinare, instanța a constatat că, contestatorul a fost convocat în scris indicându-se data și locul efectuării cercetării prealabile disciplinare așa cum rezultă din convocarea depusă la dosar la fila 16.
Prin urmare instanța urmează să constate că intimata a respectat obligația impusă de disp. art 267 muncii, referitoare la convocarea în scris a contestatorului pentru efectuarea cercetării prealabile disciplinare.
Referitor la excepția de nulitate a deciziei de concediere privind nemotivarea în fapt a deciziei, instanța examinând decizia de concediere aflată la fila 4 dosar, a constatat că, în cuprinsul deciziei este descrisă amănunțit abaterea disciplinară care a antrenat răspunderea disciplinară a contestatorului respectiv, supraconsumul de motorină în cantitate de 1243 kg și neîntocmirea rapoartelor de eveniment pentru diferența de motorină din rezervorul principal față de cel indicat in indexul MD. Prin urmare, intimata a respectat disp. art 268 al.2. muncii, referitoare la condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia de concediere sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a constatat că, contestatorul nu a contestat în fond decizia de concediere limitându-se doar în a invoca cele 3 excepții de nulitate examinate de către instanța de judecată, contestatorul recunoscându-și implicit comiterea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa a căror veridicitate este dovedită din ansamblul probelor anexate dosarului de cercetare prealabilă disciplinară.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp. art. 264, 267 și 268 muncii, instanța respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere emisă de intimată la data de 3.04.2007, respingând pe cale de consecință și celelalte capete de cerere accesorii privind reîncadrarea contestatorului și obligarea intimatei la plata de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru rejudecare, întrucât instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației în baza probelor și a excepțiilor de nulitate absolută a deciziei.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât prin încheierea din 7 septembrie 2007 după ce unește excepțiile cu fondul cauzei respinge ca inutilă cererea de probațiune formulată de contestator, respectiv cei doi martori propuși, iar în motivare reține că nu a contestat în fond decizia de concediere.
De asemenea artă că greșit au fost respinse excepțiile invocate. Astfel, răspunderea disciplinară era prescrisă față de data emiterii deciziei de concediere, termenul de 6 luni fiind depășit cu 4 zile – art 268 alin 1 codul muncii -. Și cea de-a doua excepție este, în opinia recurentului, întemeiată acesta nefiind convocat în mod legal la cercetarea disciplinară prealabilă- art 267 alin 2 codul muncii.
Cu privire la excepția nemotivării în fapt a deciziei de către intimată și aceasta este susținută de recurent care invocă faptul că în decizie sunt inserate doar articole din Statutul Disciplinar, fără a fi specificat în ce constau aceste încălcări.
În drept invocă art 312 alin 3 cod procedură civilă, art 62 raportat la art 267 și 268 codul muncii.
Prin întâmpinare, intimata SN transport feroviar de marfă CFR Marfă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică prevăzut de art 304 ind 1 cod procedură civilă se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care, în condițiile art 312 alin 1 cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii nu subzistă.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii contestatorului cu care a fost legal investită. Conform art 130 cod procedură civilă instanța poate hotărî doar asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății. Reclamantul fiind cel care fixează cadrul procesual a investit instanța cu anularea deciziei de concediere invocând trei motive de nulitate a deciziei- prescripția, nerespectarea dispozițiilor art 267 alin 2 codul muncii privind convocarea și nemotivarea deciziei- art 268 alin 2.lit a din codul muncii susținând în concluzie toate aceste motive de nulitate absolută a deciziei în principal excepția de prescripție, solicitând admiterea contestației.
Nu se poate reține a fi o omisiune ca fiind făcută de o persoană fără pregătire juridică; mai mult chiar arată în contestație că decizia de concediere îl face vinovat pentru anumite fapte, inclusiv supraconsum de motorină și nerespectarea ordinului 1/b/300/2002 când era de serviciu, dar nicăieri în contestație și nici în vreo precizare făcută în condițiile legii nu se contestată temeinicia acuzațiilor intimatei, cu atât mai mult cu cât intimata a depus la dosarul cauzei toată probațiunea care a stat la baza emiterii deciziei- înscrisuri care nu au fost contestate și combătute.
Cât privește încheierea din 7 septembrie 2007, instanța a respins motivat proba testimonială solicitată- contestatorul pe lângă faptul că nu are o precizare sau completare la acțiune, dar solicitând martori, a dorit să dovedească faptul că nu se face vinovat de faptele imputate în decizie, ori, astfel cum s-a stipulat nu I s-a reproșat sustragerea de combustibil ci faptul că nu a încunoștințat unitatea că s-a depășit consumul ” supraconsum de motorină 1243 kg, fără a întocmi raport de eveniment”, ori, în acest sens sunt înscrisuri, obligațiile contestatorului fiind fără dubiu, ori peste probe cu înscrisuri nu se pot audia martori, cu atât mai mult cu cât obligațiile și drepturile au fost semnate de cele două părți, contestatorul neputând invoca necunoașterea legii.
De altfel, și la cuvântul pe fond susținerile contestatorului au vizat doar excepțiile.
Cât privește excepțiile, acestea au fost corect soluționate de instanța de fond.
În ceea ce privește excepția de prescripție, intimata a respectat termenul de emitere a deciziei prevăzut de art 268 alin 1 cod procedură civilă, ținând cont de perioada de incapacitate de muncă în care s-a găsit contestatorul, perioada in care contractul de este suspendat si nu se pot lua masuri împotriva angajatului.
Și cea de-a doua excepție de nulitate invocată, necomunicarea în scris pentru efectuarea cercetării prealabile, este neîntemeiată, în condițiile în care convocarea s-a făcut cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art 267 alin 2 codul muncii – convocarea nr 893/2008, fila 16 dosar fond- specifică obiectul, data, ora si locul întrevederii și faptul că potrivit art. 267 alin 4 codul muncii la cercetare poate veni însoțit de un reprezentant al sindicatului dar și faptul că prezentarea se face în condițiile ordinului de serviciu nr. 669 din 23 martie 2006 pe care contestatorul nu se poate prevala că nu îl cunoaște. De altfel, însuși susține că era prezent în incinta societății și nimic nu-l împiedica să se prezinte și să solicite o amânare pentru apărare. De altfel astfel s-a procedat si cu alta ocazie, respectiv cercetarea din 19 octombrie 2006 / fila 55/56 dosar/, cu respectarea prevederilor codului muncii, susenuntate.
Nici critica privind soluționarea excepției de nulitate privind nemotivarea în fapt a deciziei nu este întemeiat.
Astfel cum a reținut instanța de fond, decizai nr. IB 428 din 3 aprilie 2007- fila 4 dosar fond- îndeplinește condițiile prevăzute de lege în acest sens- art. 268 alin 2 codul muncii. Astfel, după ce face revenire la dosarul de cercetare prezintă detailat abaterea disciplinară săvârșită- supraconsum de motorină de 1243 kg fără întocmirea de raport de evenimente pentru diferență față de indexul MD- nerespectarea ordinului 1b 300/2002- arătând zilele respective când a fost de serviciu pe locomotivă( și acestea descrise).
Prin decizie se arată apoi prevederile care au fost încălcate – deci nu este doar o prezentare a articolelor din Statutul Disciplinar cum susține recurentul.
De altfel se mai reține în decizie și înlăturarea apărărilor contestatorului și sancțiunea aplicată și dată și instanța la care poate fi atacată.
Iar în atare situație, corect a reținut instanța de fond că această decizie îndeplinește condițiile de fond si de forma cerute de lege, criticile recurentului fiind neîntemeiate. Văzând cele de mai sus expuse, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate și respins ca nefondat recursul declarat.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate de intimata căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul -, domiciliat în, str – -,. 8,. 8, județul B în contradictoriu cu intimata CFR MARFA SA B- SUCURSALA CFR MARFĂ C- SERVICIUL DE RESURSE UMANE, cu sediul în C N, P-ța – – nr. 17, județul C împotriva sentinței civile nr. 643/LM din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține in întregime.
cheltuieli de judecata.
IREVOCABILA
Pronuntata in ședința publica din 6 februarie 2008.
Presedinte, Judecator, Judecator, Grefier,
– – – – – – –
Red dczA.
28.02.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/3.03.2008
