ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1710
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
– – – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul C, cu sediul în comuna, județul D, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 820 din data de 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, nr.34, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator, reprezentat de avocat, din Baroul Dâmbovița, lipsind recurentul-intimat.
Procedura legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurentul-intimat, prin avocat și mediator, din Baroul Dâmbovița, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de împrejurarea că recurentul-intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. – din 29 iulie 2008 depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3034/120/23.04.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe intimatul TBC, solicitând să se constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, reintegrarea în postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale, de care a fost lipsit pe perioada concedierii și până la integrarea efectivă cu plata de daune morale.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în timp ce se afla în concediul de odihnă, intimata, cu adresa 2543 /2007 i-a comunicat încetarea contractului de muncă după o perioadă de preaviz de 20 de zile motivat de faptul că structura organizatorică a unității s-a modificat, încălcându-se astfel prevederile art. 73-75 din Codul muncii și fără să comunice vreo decizie de concediere.
Deși legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare intimatul nu a depus întâmpinare și nici un act.
Prin sentința civilă nr.820 din 14 mai 2008 pronuințată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul, s-a anulat adresa nr. 2543/25.07.2007, emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior, a fost obligat intimatul la plata către acesta a drepturilor bănești conform art 78 din Codul muncii, fiind respins capătul de cerere privind acordarea daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa 2543 din 25.07.2007 i s-a adus la cunoștință contestatorului, ca urmare a modificării structurii organizatorice a unității conform ordinului 1825/ 2007 îi încetează contractul de muncă și conform art. 73 (1) din Codul muncii are dreptul la o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare, adresă ce i-a fost comunicată contestatorului, fără alte precizări.
S-a mai reținut de către tribunal că, potrivit art 74 din Codul muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea și durata preavizului, iar conform art. 75 decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, ori, în speță nu a fost comunicată nicio decizie de concediere, iar adresa 2543/25.07.2007 nu poate substitui o decizie de concediere, astfel că desfacerea contractului de muncă al contestatorului nu are nici un temei legal, iar conform art.78 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul iar la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Astfel, tribunalul a anulat adresa nr.2543 din 25.07.2007 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior cu plata drepturilor bănești conform art 78 din Codul muncii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, acesta a fost respins întrucât contestatorul nu a cuantificat suma și nici nu a motivat în ce constau aceste daune morale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul TBC M, criticând-o pentru nelegallitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că sub un prim aspect contestația formulată este tardivă întrucât contestatorului i-a fost comunicată decizia de concediere nr. 72/14.08.2007 la data de 21.09.2007, iar contestația a fost înregistrată la data de 23.04.2008.
A mai învederat recurentul că anularea adresei nr. 2543 din 25 iulie 2007 de către instanță nu poate avea drept consecință reintegrarea salariatului și plata drepturilor salariale întrucât încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin decizia nr. 72/14.08.2007 și nu prin adresa respectivă care a avut rol doar de a comunica salariatului că beneficiază de preaviz de 20 de zile. Mai mult decât atât, arată recurentul, desființarea postului a fost reală.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și a dispozițiilor art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr. 25431/25.07.2007 intimatului-contestator i-a fost adus la cunoștință faptul că îi încetează contractul de muncă și că are dreptul la o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Astfel, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă faptul că i-a fost comunicată o decizie de încetare a raporturilor de muncă așa cum susține recurenta, în mod corect prima instanță a constatat nerespectarea disp.art. 74, 75 din Codul muncii privind procedura concedierii, sens în care a aplicat prevederile art. 78 din același cod, privind reintegrarea salariatului pe postul deținut anterior și plata de despăgubiri.
Faptul că recurenta a depus în recurs xerocopia unei decizii cu nr. 72 din data de 14.08.2007, deci ulterior comunicăriii încetării contractului individual de muncă la care sunt anexate două înscrisuri înaintate prin fax, înscrisuri ilizibile și pe care recurenta își întemeiază motivele de recurs, nu fac dovada faptului că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de lege în cazul concedierii și că intimatului i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care, conform disp.art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimatul C, cu sediul în comuna, județul D, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 820 din data de 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, nr.34, județul
Obligă recurenta C la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
– –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./8.10.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
