ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1739/2008-
Ședința publică din 02.12.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienta SC SA cu sediul în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimatul R cu domiciliul în comuna, sat, nr. 69, împotriva deciziei civile nr. 1448/2008-R din 14.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s-a modificat în întregime sentința civilă nr. 325/LM din data de 12.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1775/C/2004.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 27.11.2008 când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.12.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 325/LM din 12 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul R, în contradictoriu cu intimata SC SA, nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale a declarat recurs petentul R, acesta solicitând schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii sale cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 1448 din data de 14.12.2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul civil introdus de recurentul petent domiciliat în sat, nr. 69, comuna, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 325/LM din 12 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în tot astfel:
A admis în parte contestația formulată de petentul R domiciliat în sat, nr. 69, comuna, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în,-/A, județul B, și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 30/11.03.2004 emisă de pârâtă.
A respins capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 2/2004 emisă de pârâtă.
A obligat-o pe pârâtă să pună la dispoziția petentului un loc de muncă conform pregătirii sale profesionale.
A obligat- pe pârâtă să plătească petentului despăgubiri reprezentând salarii restante, actualizate, precum și alte drepturi bănești cuvenite, începând de la data concedierii și până la reintegrarea petentului într-un loc de muncă corespunzător.
A obligat partea intimată să plătească părții recurente suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Petentul a fost angajat în anul 1997 la societatea pârâtă, prin transfer, în funcția de manager, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Ulterior societatea s-a privatizat iar în anul 2003 petentul a fost ales ca administrator al societății, sens în care s-a emis un act adițional la contractul de muncă și i s-a schimbat funcția (fila 44 dosar fond).
Practica judiciară, chiar înaintea statuării exprese, prin art. 1371din Legea nr. 441/2006, a fost unanimă în a recunoaște că raportul dintre administrator și societatea comercială este un mandat comercial, cu reprezentare, astfel că schimbarea din funcție a acestuia nu poate fi cenzurată de instanțe.
De asemenea art. 1371prevede în al. 3 interzicerea încheierii unui contract de muncă între administrator și societate.
În speță însă nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Între societatea pârâtă și petent s-a încheiat un contract de muncă în 1997 ce s-a modificat în 2003 iar prin Decizia nr. 30/2004 s-a dispus încetarea acestui contract.
Prin urmare în speță sunt aplicabile dispozițiile dreptului muncii, cel puțin pentru contractul de muncă încheiat în 1997, încetarea acestuia fiind supusă reglementărilor de drept comun, în sfera dreptului muncii.
Urmare a revocării din funcția de administrator a petentului, trebuia reactivat contractul de muncă inițial, care era încheiat pe durată nedeterminată și conform căruia petentul avea funcția de manager.
De altfel, în decizia de desfacere a contractului de muncă se face trimitere la art. 55 lit. “c” din Codul muncii, acesta fiind temeiul încetării contractului individual de muncă.
Art. 55 lit. “c” Codul muncii prevede încetarea contractului de muncă ca urmare voinței unilaterale a uneia din părți, dar numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
În speță contractul de muncă fost desfăcut din voința unilaterală a angajatorului și pentru motive cenuțin de persoana angajatului, deoarece petentului nu s-a imputat săvârșirea vreunei abateri care să justifice atare măsură și nu sunt întrunite nici unul din cazurile prevăzute de art. 61 Codul muncii.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 73 care obligă angajatorul să acorde angajatului un preaviz de 15 zile și de asemenea conform art. 74 lit.”d” decizia de concediere trebuia să cuprindă mențiunea locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care cel concediat poate să opteze pentru ele.
Angajatorul nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus enunțate, astfel în temeiul art. 76 Codul muncii, decizia din litigiu, nr. 30/2004, este lovită de nulitate absolută.
Fiind nulă absolut concedierea petentului se impune repunerea acestuia în situația anterioară și obligarea angajatorului la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu toate drepturile salariale cuvenite, conform art. 78 Codul muncii.
În legătură cu repunerea în funcția anterioară avută de petent, Curtea a apreciat că această măsură nu poate fi dispusă deoarece petentul a avut funcția de manager care este aceiași cu cea de administrator, iar administratorul poate fi ales doar în condițiile Legii nr. 31/190 reactualizată.
Prin urmare instanța a dispus ca angajatorul să pună la dispoziția petentului alt loc de muncă conform pregătirii sale profesionale.
În ce privește Decizia nr. 2/2004 emisă de Consiliul de Administrație privind revocarea din funcția de administrator a petentului, aceasta nu poate fi cenzurată de instanțe, pentru motivele ce au fost detaliate mai sus.
Concluzionând, în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312, cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă s-a admis recursul petentului, s-a modificat în tot sentința de fond, s-a admis contestația petentului în sensul mai sus arătat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata la 30 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC SRL, solicitând încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei în sensul respingerii recursului, iar în subsidiar, constatându-se incidența dispozițiilor art. 327 Cod procedură civilă, anulare hotărârii atacate ca fiind ultima pronunțată raportat la decizia nr. 11/2005 pronunțată în dosar nr. 5194/C/2004 de Curtea de APEL ORADEA.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
– dispozitivul hotărârii nu poate fi pus în practică, dat fiind faptul că revizuienta nu are în organigramă un loc de muncă conform pregătirii intimatului, de inginer agronom;
– deși nu s-a solicitat decât anularea deciziei nr. 30/11.03.2004, cu restabilirea situației anterioare și obligarea la despăgubiri, instanța de recurs a constatat nulitatea absolută deciziei atacate; de asemenea, revizuienta a fost obligată să pună la dispoziția intimatului un loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, la plata de despăgubiri reprezentând salarii restante și la alte drepturi bănești cuvenite începând cu data concedierii, și în această situație instanța acordând mai mult decât s-a cerut;
– obiectul pricinii nu se află în ființă, din organigrama societății reieșind că revizuienta nu are un loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale a intimatului;
– prin decizia civilă nr. 11/2005 a Curții de APEL ORADEAs -a respins acțiunea intimatului în anularea hotărârii AGA din 10.03.2004 prin care acesta a fost revocat din funcția de administrator al societății, iar ca urmare a hotărârii AGA este evident că efectul a fost acela al desfacerii contractului de muncă al intimatului.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 5 și 7 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Ras olicitat respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile reglementate expres de către art. 322 Cod procedură civilă, intimatul arătând că el era singurul cu pregătire profesională corespunzătoare profilului societății; intimatul susține totodată că el a invocat nulitatea absolută actului atacat prin recursul formulat, instanța nedând mai mult decât s-a cerut, cât privește motivul invocat la punctul 4, înscrisul invocat – organigrama – deținut de revizuientă îi este favorabil intimatului, iar referitor la dispozițiile pct. 7 ale art. 322 Cod procedură civilă intimatul consideră că nu este necesar nici un comentariu.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
În speță, s-au formulat mai multe motive de revizuire, a căror competență de rezolvare ar reveni unor instanțe deosebite. Faptul că pentru temeiurile prevăzute de pct. 1, 2, 3 și 5 al art. 322 din Codul d e procedură civilă, competența revine Curții de APEL ORADEA, nu va determina o prorogare de competență pentru celălalt motiv invocat, și anume cel prevăzut de pct. 7 al articolului menționat – a cărui soluționare intră în competența instanței supreme -, în condițiile în care regulile de competență materială sunt de ordine publică și nu pot fi încălcate. Prin urmare, curtea de apel va examina numai cererea de revizuire întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 3 și 5 din Cod.
Revizuienta, făcând trimitere la prevederile art. 322 pct. 1 și pct. 3 din Codul d e procedură civilă, invocă ca motiv de revizuire faptul că nu are în organigramă un loc de muncă corespunzător pregătirii intimatului, de inginer agronom.
Textele de lege invocate de revizuientă reglementează, primul, situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, iar celălalt situația în care obiectul pricinii nu se află în ființă.
Motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 1 poate fi invocat atunci când contrarietatea există în cadrul dispozitivului, iar motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 3 poate fi invocat atunci când, printr-o hotărâre, debitorul fost obligat să predea un lucru cert și determinat care pierit, scopul revizuientului fiind să obțină contravaloarea lucrului pierit.
Prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța de recurs a decis obligarea pârâtei să pună la dispoziția petentului un loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, ca o consecință constatării nulității absolute a deciziei nr. 30/11.03.2004.
Prin urmare, nu poate fi vorba despre incidența celor două motive de revizuire sus enunțate, câtă vreme în cadrul dispozitivului deciziei nu este prezentă contrarietatea la care face referire textul art. 322 pct. 1, de asemenea, este în afară de orice discuție faptul că nu suntem în prezența unei hotărâri prin care debitorul să fi fost obligat să predea un bun cert și determinat pentru ca să devină aplicabil textul art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă în ipoteza pieirii respectivului bun.
Cât privește incidența prevederilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, este de subliniat că, prin cererea introductivă de instanță, contestatorul a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei nr. 30/11.03.2004 cu restabilirea situației anterioare conform art. 78 alin. 2 din Codul muncii și cu obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri calculate conform art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă poate fi invocat dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Procedând la constatarea nulității absolute a deciziei nr. 30/11.03.2004 cu consecința obligării pârâtei să pună la dispoziția contestatorului a unui loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale și a obligării acesteia să plătească despăgubiri reprezentând salarii restante actualizate precum și alte drepturi bănești cuvenite începând de la data concedierii și până la reintegrarea sa într-un loc de muncă corespunzător, este evident că instanța de recurs nu a comis nici o extra petita și nici o plus petita, față de obligația ce-i revenea de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu judecarea cărora a fost investită.
Nici motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 nu este incident în speță, astfel revizuienta face trimitere în susținerea acestui motiv la două înscrisuri și anume organigrama societății din anul 2004 la zi și respectiv contractul de muncă al intimatului încheiat cu SC, SA, înregistrat la ITM B sub nr. -/07.09.2003. Este evident că nu este întrunită cerința impusă de textul de lege precitat, potrivit cu care înscrisurile să nu fi putut fi înfățișate în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, pentru că ar fi fost reținute de partea potrivnică ori datorită unei împrejurări mai presus de voința părții. Este cunoscut că această condiție nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
Cât privește motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7, în cazul acestuia cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, având în vedere prevederile art. 323 din Codul d e procedură civilă, neoperând dispozițiile privitoare la prorogarea de competență. În speță, hotărârile potrivnice la care face referire revizuienta au fost pronunțate de Curtea de APEL ORADEA, în discuție aflându-se decizia civilă nr. 1448/2007 și decizia civilă nr. 11/2005, instanța ierarhic superioară fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de considerentele ce preced, instanța va disjunge motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civil cu privire la care va dispune declinarea competenței la Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca, referitor la celelalte motive de revizuire, să dispună respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Se constată că, intimatul nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă și declină competența de soluționare acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC SA cu sediul în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimatul R cu domiciliul în comuna, sat, nr. 69, întemeiată pe dispozițiile art. 322, pct. 1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, împotriva deciziei civile nr. 1448/2008-R din 14.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 08.12.2008
– judecător recures – R,
– dact. gref. – 08.12.2008 – ex.
