ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1750/
Ședința publică din 25 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Piețelor Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.730 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr- (număr în format vechi 1045/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, , lisă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivate în termenul legal prevăzut de lege și este scutite de la plata taxei de timbru, reclamantul intimat a depus la dosar completare la precizări, după care;
Reprezentantul pârâtei recurente preia un exemplar de pe precizarea reclamantului intimat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamant, respingerea obligației pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada de 25.07.2008 – 20.01.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 730 din 19 mai 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Piețelor Târgu- M, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit în perioada 25 iulie 2008 – 20 ianuarie 2009, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept și până la plata integrală a debitului și a respins restul pretențiilor reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Piețelor Târgu-M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligației lor de la plata drepturilor salariale în favoarea intimatului pentru perioada 25 iulie 2008 -20 ianuarie 2009.
În motivarea recursului au arătat că nu înțeleg cum prin sentința atacată intimatului i se acordă drepturi salariale pentru o perioadă în care nu a prestat activitate și cum de nu i se acordă și alte drepturi salariale anterioare perioadei invocate, în afara celor deja acordate. Anularea deciziei ca urmare a neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 268 alin. 1 din Codul muncii înseamnă într-adevăr repunere părților în situația anterioară, dar nu înseamnă neapărat și acordarea unor drepturi salariale pentru o perioadă nelucrată. De altfel, în sentința nr. 1506/2008 nici nu se face referire la plata vreunor drepturi salariale. Este mai mult decât evident, din întregul material probator, că de-a lungul soluționării litigiilor reclamantul a evitat, cu obstinență, prezentarea la instituție în vederea preluării postului.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiilor art. 299, 304 ind. 9 și art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2009 la Tribunalul Mureș, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 14/2009 emisă de pârâta Administrația Piețelor Târgu-M, obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și actualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, în perioada iulie 2008 până la soluționare, inclusiv daune morale și materiale în sumă de 100 lei/zi pentru aceeași perioadă, pentru tracasare și stresul cauzat de lipsa unui loc de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia atacată a fost emisă în timp ce pe rolul Curții de Apel Târg-M se afla soluționarea recursului declarat de pârâtă cu privire la o altă decizie de desfacere a contractului de muncă nr. 76/2008, care a făcut obiectul dosarului nr-.
Instanța de fond a pronunțat soluția menționată mai sus, pe considerentul că pârâta, în baza art. 287, raportat la art. 161-164, coroborat cu art. 269 din Codul muncii, avea obligația de a face dovada reintegrării reclamantului și a plății drepturilor salariale, ca urmare a anulării de către instanță a deciziei ilegale de concediere nr. 76/25.07.2008, prin sentința civilă nr. 1506 din 9 septembrie 2008 Tribunalului Mureș. S-a mai reținut că această obligație subzistă până la data de 20 ianuarie 2009, deoarece prin adresa nr. 176/19.01.2009 și prin decizia 6/16.01.2009 pârâta și-a îndeplinit obligația de reintegrare, acte comunicate reclamantului la data de 20 ianuarie 2009, dată de la care acesta a intrat în absențe nemotivate. Această faptă ilicită este culpabilă reclamantului și exonerează pârâta de orice obligație de plată a drepturilor salariale.
Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se o stare de fapt neconformă cu realitatea. Astfel, ceea ce interesează în speță este sentința civilă nr. 1506 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-. În acest dosar reclamantul formulase plângere împotriva deciziei nr. 76/25.07.2008 emisă de pârâtă, prin care i s-a adus la cunoștință că i s-a desfăcut contractul individual de muncă. Instanța a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia nr. 76/2008, pe considerentul nerespectării prevederilor art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Reclamantul nu a solicitat în cadrul cererii obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, așa cum prevede art. 78 alin. 1 din Codul muncii. Instanța de fond a pronunțat soluția de mai sus, cu respectarea principiului disponibilității părților, respectând cadrul procesual stabilit de reclamant și pronunțându-se numai asupra obiectului cererii, conform prevederilor art. 129 alin. 6 Codul d e Procedură Civilă.
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, care face obiectul prezentului recurs, practic instanța analizează hotărârea sus-menționată și apreciază, fără a exista o astfel de solicitare, că pârâta era obligată să facă dovada plății drepturilor salariale către reclamant, ca urmare a anulării deciziei nr. 76/2008.
În mod legal s-a constatat că decizia nr. 14/2009 este legală și netemeinică, neexistând motive care să ducă la anularea ei. În atare situație, nu se puteau acorda despăgubiri materiale reclamantului, atâta timp cât decizia nu a fost anulată. Obligarea angajatorului la plata acestor drepturi este consecința directă a anulării concedierii, efectuată în mod netemeinic sau nelegal (art. 78 alin. 1 Codul muncii ). Or, s-a dovedit că pârâta și-a îndeplinit obligația de reintegrare iar reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă, din motive imputabile acestuia, nedovedind o stare de fapt contrară decât cea probată cu înscrisuri de către pârâtă.
Față de cele ce preced, constatând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, astfel cum s-a menționat anterior, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge integral acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Piețelor Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.730 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că:
Respinge integral acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-,.67, județul M, în contradictoriu cu pârâta Administrația Piețelor Târgu-
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 25 2009.
Red.
Tehnored.S – 4 ex.
21.12.2009
Jud.fond:
