DECIZIA CIVILĂ nr. 1757/2009
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B – Regionala de Transport Feroviar C, cu sediul în CNp -ța – – nr. 15-17 județul C, în contradictoriu cu intimatul contestator G, cu domiciliul în O- -. 15 județul B, împotriva sentinței civile nr. 917/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: contestație decizie de concediere,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei pârâteSOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B – Regionala de Transport Feroviar C, cons. jur. în baza delegației nr. 164/2009 din 24.11.2009, precum și intimatul contestator G, asistat de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 28/2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar adresa nr. 401/a/293 col. 2009 înregistrată la Stația O cu nr. 593/03.08.2009 prin care i se comunică intimatului contestator că începând cu data de 20.06.2009 este reîncadrat în funcția avută anterior și că, începând cu aceeași dată, i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul articolului 61 litera d din Legea nr. 53/2003, ca urmare a îndeplinirii condițiilor standard de pensionare.
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B – Regionala de Transport Feroviar CNs olicită admiterea recursului pentru considerentele redactate în scris în cererea de recurs și modificarea în totalitate a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată. Mai arată faptul că prin adresa la care se face referire s-a pus în valoare sentința rămasă definitivă prin care s-a dispus reintegrarea intimatului în funcția deținută anterior, după care, la cererea acestuia, s-a procedat la desfacerea contractului de muncă având în vedere că a împlinit vârsta de pensionare. De altfel, la data la care s-a pronunțat hotărârea, contestatorul era deja pus în drepturi și primea pensie. Recursul a fost promovat tocmai pentru ca societatea să-și recupereze sumele achitate intimatului ca salariu în perioada în care acesta a fost reintegrat, beneficiind și de pensia de limită de vârstă.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, arătând că decizia de pensionare a fost suspendată atunci când contestatorul a fost reintegrat în muncă.
Intimatul contestator G, personal, învederează faptul că în urma concedierii a primit cartea de muncă în data de 30 decembrie, după care a predat-o la CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, pentru că nu știa ce să facă în această situație.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 917/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul G in contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători C și in consecință:
S-a constatat nulitatea deciziei nr. 402/a/43 col 2008 emisa de intimata.
A fost obligată intimata la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei si la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin dispoziția, nr. 402/a/43 col. 2008 contestatorului i s-a făcut cunoscut că în baza art. 61 lit. e din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii începând cu data de 31.12.2008 este concediat, datorită faptului că la data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard și stagiul de cotizare nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Potrivit art. 62 alin. 2 din Codul Muncii decizia de concediere se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Examinând conținutul acestei decizii prin prisma acestei dispoziții legale, instanța de fond a constatat faptul că aceasta nu cuprinde toate mențiunile cerute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv nu menționează termenul în care poate fi contestată și nici instanța judecătorească la care se contestă.
Art. 61 lit. din Codul muncii permite angajatorului concedierea salariatului în cazul în care acesta îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bărbați.
Eșalonarea vârstelor standard de pensionare este prevăzuta in Anexa nr. 9 la Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Având în vedere data nașterii contestatorului 04.04.1956, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă conform legii este de 63 ani și 6 luni, iar stagiu complet de cotizare este de 32 de ani conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 1671din Legea nr. 19/2001 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 49/2001 într-un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de munca, conform legislației anterioare, pot solicita pentru limita de vârsta cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Prin urmare cei care pot solicita aceasta sunt doar angajații, nu și unitatea angajatoare, aceasta are posibilitatea de a face aplicarea art. 61 lit. e din Codul Muncii doar când angajatul a împlinit vârsta standard de pensionare, fără a se aplica reducerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recursSOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B – Regionala de Transport Feroviar, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, menținerea deciziei contestate.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a emis decizia de concediere conform articolului 62 aliniatul 2 din Codul muncii. Omisiunea de redactare a unor elemente ce nu a dus la îngrădirea unor drepturi în folosul contestatorului, nu poate conduce la nulitatea actului, acesta a contestat în 30 de zile de la comunicare, nefiindu-i vătămat vreun drept.
Atât în practica judiciară cât și în doctrina europeană s-a prevăzut posibilitatea sancționării de către instanță doar a acțiunilor angajatorului care sub aspectul rezultatului produs a dus la vătămarea drepturilor salariatului, ori, ea a respectat articolul 65 aliniatul 2 din Codul muncii.
I-a comunicat intimatului, prin decizia contestată, că începând cu 31.12.2008 va fi concediat conform articolului 61 litera e din Codul muncii, întrucât, deși îndeplinea condițiile de pensionare, nu a solicitat pensionarea, deși avea o vechime de 34 ani 5 luni și 28 de zile, din care peste 25 ani în grupa I-a de muncă. Vârsta de pensionare, conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000, este de 63 ani, 6 luni, stagiu complet de cotizare este de 32 ani și beneficia față de vechimea realizată în grupa I-a, de reducerea vârstei de pensionare cu 14 ani, astfel că, beneficia de pentru limită de vârstă și nu de una anticipată, cum greșit s-a reținut.
S-au invocat în drept dispozițiile articolelor 62 aliniatul 2, 268 aliniatul 5 din Codul muncii și Legea nr. 19/2000.
Deși legal citat, intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, iar în ședință publică prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin adresa nr. 401/a/43 col. 2008 – fila 2 dosar fond, recurenta i-a comunicat intimatului – ce îndeplinea funcția de operator I la Stația CF O – că începând cu data de 31.12.2008 este concediat conform articolului 61 litera e din Legea nr. 53/2003, întrucât la data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard de pensionare și stagiului de cotizare, nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Articolul 62 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, prevede că decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept, să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească la care se contestă. Această dispoziție legală imperativă, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, într-adevăr nu a fost respectată de angajator, acesta neindicând termenul în care se poate contesta și nici instanța la care se contestă, aspect corect reținut de instanța de fond. Faptul că acesta a contestat decizia în termen la instanța competentă, nu este de natură a înlătura sancțiunea impusă de textul legal imperativ, dispozițiile articolului 62 aliniatul 2 din Codul muncii fiind încălcate, aprecierile formulate fiind nefondate.
Instanța de fond, pe lângă aceste aspecte, a analizat și motivele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, nelimitându-se doar la reținerea excepției de nulitate absolută, ori, constatarea acestei nulități făcea inutilă analiza fondului cauzei, însă, în măsura în care se acceptă punctul de vedere al recurentei și se trece la analiza criticilor privitoare la motivarea pe fond a litigiului, se reține că recursul este de asemenea nefondat, pentru următoarele considerente:
Articolul 61 aliniatul 1 litera a din Codul muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea, în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii. Potrivit Legii nr. 19/2000, anexa 3, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, în perioada aprilie 2001 – martie 2015, respectiv în luna decembrie 2008 când s-a dispus concedierea intimatului, a fost de 63 de ani și 6 luni, iar stagiul complet de cotizare de 32 de ani.
Intimatul s-a născut la 04.04.1956, astfel că în luna decembrie 2008 avea vârsta de 52 ani și 8 luni, deci cu mult sub vârsta standard de pensionare. Faptul că a lucrat peste 25 de ani în grupa I-a de muncă, iar conform articolului 42 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000 beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, era un drept ce putea fi invocat doar de angajat, în favoarea căruia operează, la fel și dispozițiile articolului 51 din același act normativ, astfel că, recurenta a interpretat greșit dispozițiile articolului 62 aliniatul 2 din Codul muncii când a emis decizia de concediere, aspect corect reținut de instanța de fond.
Faptul că după emiterea deciziei contestate intimatul a înaintat actele la CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, nu este de natură a modifica concluzia ce se desprinde din considerentele arătate mai sus.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B – Regionala de Transport Feroviar C, cu sediul în CNp -ța – – nr. 15-17 județul C, în contradictoriu cu intimatul contestator G, cu domiciliul în O- -. 15 județul B, împotriva sentinței civile nr. 917/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– — – – –
decizie: /07.12.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID /10.12.2009
2 comunicări cu:
