ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 177/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU SPORT A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1959 din 01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei-pârâte, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimatei-reclamante, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copia procesului – verbal nr. 694 din 14.06.2007 comunicând un exemplar și reprezentantei intimatei și arătând că acest proces verbal face dovada că a fost convocat administratorul și recepționerele societății pentru a le fi înmânate procesele verbale cu nr. 667/06.06.2007 și 665/06.06.2007, lucru care s-a și realizat la data de 12.06.2007.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau de invocat excepții, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond iar în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar reprezentând onorariul avocațial. Susține oral motivele recursului expuse în scris.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a recursului solicitând menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța fondului, susținând oral întâmpinarea formulată în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă 1959/1 oct.2007 Tribunalul Cluja admis contestația formulată de împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE SPORT – DIRECȚIA PENTRU SPORT A JUDEȚULUI C și a dispus anularea Deciziei de concediere nr.687 din 12 iunie 2007, emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.
Intimata a fost obligată la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat salariata, începând cu 13 iunie 2007 și până la data reintegrării efective.
Intimata a fost obligată și la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin Decizia nr.687/12 iunie 2007, contractul individual de muncă al reclamantei a fost desfăcut în temeiul art.263 alin.1, art.264 lit.f și art.268 alin.1 din Codul muncii.
S-a reținut în decizia de concediere că, reclamanta s-a făcut vinovată de abaterile consemnate în Procesul verbal nr.667 din 6 iunie 2007.
Decizia de sancționare nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit.a,b, și c din Codul muncii, în sensul că, nu s-a arătat în concret fapta săvârșită de contestatoare, prevederile din Statutul de personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil și care au fost încălcate și nici motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de aceasta cu ocazia cercetării prealabile.
În această situație, decizia este lovită de nulitate absolută.
Contestația fiind întemeiată, s-a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior de către contestatoare și plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data concedierii și până la reintegrare în vechiul loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția pentru Sport a Județului C, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca fiind nefondate a contestației.
În motivele aflate la 2-5 s-au arătat – în esență – următoarele:
Cercetarea disciplinară privind pe contestatoare s-a declanșat în urma sesizării conducerii instituției prin referatul înregistrat sub nr.663/6 iunie 2007, prin care se aduce la cunoștință existența unor nereguli în activitatea recepționerilor.
În urma investigațiilor, rezultatele fiind cuprinse în procesul-verbal nr.667/6 iunie 2007, s-a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatoarei.
S-a efectuat cercetarea prealabilă, conform dispozițiilor art.267 din Codul Muncii, reclamanta refuzând să-și susțină apărarea.
Întrucât s-a dorit stoparea furturilor și încălcarea regimului special al documentelor, fapte săvârșite de contestatoare, s-a dispus concedierea acesteia.
Prima instanță a constatat nulitatea deciziei de sancționare deși în cuprinsul acesteia s-a făcut descrierea generală a faptelor săvârșite și s-au respectat toate procedurile prealabile emiterii deciziei, actele întocmite făcând parte din decizie.
Cât privește neverificarea apărărilor contestatoarei, s-a constatat că acestea se referă la alte fapte decât cele reținute în sarcina ei și în general a respins acuzațiile formulate.
În sfârșit, s-a arătat că, întrucât sancțiunea a fost aplicată pentru fapte grave, admiterea contestației pentru încălcarea unor condiții formale apare a fi o soluție netemeinică.
Recursul nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art.268 din muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, alin.2 al articolului de mai sus a prevăzut elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare, între care se regăsesc și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile din normele interne încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Privită decizia de sancționare prin prisma dispozițiilor legale de mai sus, se constată, că este nelegală, așa cum a apreciat și prima instanță.
Astfel, din preambulul deciziei (4)nu rezultăfaptele pentru care s-a aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei. Mențiunea “având în vedere procesul verbal nr.667/6 iunie 2007 și procesul verbal 685/12 iunie 2007” nefiind acoperitoare a nulității exprese prevăzute de art.268 alin.2 din muncii.
Intimata ar fi avut posibilitatea să aducă la cunoștința reclamantei șisă descrie faptele reținute în urma cercetării administrative prealabileprin comunicarea alături de decizia de sancționare a procesului verbal încheiat la finalizarea cercetărilor, urmând ca acel act să facă parte însăși din actul sancționator. În acest caz, nulitatea expres prevăzută de codul muncii ar fi fost acoperită. Aceasta întrucât, prin descrierea faptelor săvârșite și care au atras sancțiunea, salariata și mai apoi, instanța sesizată cu soluționarea contestației puteau aprecia în concret și riguros temeinicia și legalitatea măsurii de sancționare în raport de toate elementele cauzei.
O asemenea descriere amănunțită a faptelor săvârșite constituie tocmai motivarea în fapt a deciziei, fără care, decizia de sancționare nu îndeplinește cerințele legale, fiind nulă.
Din cuprinsul deciziei de sancționare nu rezultă nici dispozițiile normative interne care au fost încălcate de către angajată, prevederea cu caracter general “În baza Regulamentului de organizare și funcționare propriu”, nefiind suficientă pentru înlăturarea nulității expres prevăzute de Codul muncii pentru lipsa temeiului în drept a deciziei de sancționare.
Cât privește lipsa apărărilor contestatoarei, decizia de sancționare nu cuprinde nici o mențiune, în situația în care, lipsesc mențiunile referitoare la faptele săvârșite de angajată.
În raportde nulitatea expres prevăzutăde art.268 alin.2 din Codul muncii,constatată deTribunalul Cluj, verificarea temeiniciei deciziei de sancționare nu se mai impunea astfel că, recursul cu privire la aceste aspecte este irelevant.
Cât privește cererea recurentei de a avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite de contestatoare și care au impus măsura aplicată, este de observat că instanța de recurs nu are posibilitatea de a trece peste nulitatea expresă a deciziei de sancționare și de a verifica ea însăși oportunitatea și temeinicia aplicării sancțiunii, recursul nefiind întemeiat nici sub acest aspect.
Examinând cauza și din oficiu, nu se constată nici un motiv de recurs ce s-ar putea lua în considerare, iar recursul pârâtei fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU SPORT A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1959 din 1 oct. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.GP
Dact./2ex.
22.02.2008