ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1814
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.312 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Comunei, cu sediul în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului-reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Comuna prin primar, anularea dispoziției nr. 694/31.10.2007 prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă, solicitând anularea acestei decizii și reintegrarea în funcția avută.
Contestatorul a motivat că la data de 28.05.2004 a fost angajat în baza dispoziției nr.89 pe perioadă nedeterminată, pe postul de inspector de specialitate gradul I iar la data de 31.10.2007, prin dispoziția nr. 694, primarul a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu data de 22.11.2007-în baza Hotărârii Consiliului Local nr.30/26.10.2007 și în baza dispozițiilor art. 65 alin.1, art.66-67 și 73 din codul muncii deoarece consiliul local a aprobat pentru anul 2007, în cursul lunii octombrie, organigrama pentru trecut și nicidecum pentru viitor, cum era firesc.
Consideră că în realitate postul său a fost desființat pentru dificultăți economice, pentru trecut și că această dispoziție este dată cu încălcarea prevederilor art.65 alin.2 din codul muncii, care prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o bază reală și serioasă.
Motivul invocat, acela de restrângere a activității ca urmare a dificultăților economice, nu poate fi primit, întrucât majoritatea comunelor județului s-au aflat în dificultăți economice, dar prin rectificări bugetare s-au suplimentat fondurile pentru efectuarea plăților, salariile fiind prioritare înaintea altor servicii.
Mai arată reclamantul că prin hotărârea Consiliului Local s-a desființat doar postul ocupat de el, în timp ce alte posturi, precum topograf, bibliotecar, director cămin, agent fiscal, sunt vacante, nescoase la concurs și pentru care sunt alocate fonduri care sunt folosite în cu totul alte destinații.
În susținerea celor menționate în acțiune, contestatorul a depus la dosar dispoziția nr. 694/31.10.2007, procesul-verbal încheiat la 01.11.2007 privind înmânarea dispoziției de desfacere a contractului de muncă, certificat medical, stat de funcțiuni al Consiliului local, dispoziția nr.89/28.05.2004, fișa postului, fișa de evaluare, extras din carnetul de muncă (filele 5-30).
Pârâta Primăria comunei, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Astfel, s-a arătat că dispoziția nr. 694/31.10.2007 este emisă în baza art.71 alin.1 din Lg.215/2001 și astfel, acțiunea reclamantului apare ca inadmisibilă, deoarece dispoziția aduce la îndeplinire o Hotărâre a Consiliului Local(nr. 30/26.10.2007) prin care s-a aprobat organigrama, statul de funcțiuni și numărul de personal.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a susținut că adoptarea bugetului local pentru anul 2007 s-a făcut cu deficit, ca urmare a sumei insuficiente repartizate de Ministerul Finanțelor, drept pentru care s-au propus restrângerea de activitate, unitatea fiind în imposibilitatea plății salariilor pe o durată de 3 luni (iulie, august și septembrie 2007). Primarul fost nevoit să propună consiliului local aprobarea organigramei și a statului de funcțiuni prin reducerea a două posturi, respectiv postul de operator însămânțări artificiale și postul de inspector de specialitate-inginer horticol, căruia i-au fost preluate atribuțiile de către Rm.S, căruia îi este arondată și Primăria și nicidecum pe criterii politice, cum susține contestatorul.
Aceste posturi au fost desființate și ca urmare a ineficienței angajaților, având în vedere că localitatea are o populație de 450 locuitori, fiind situată într-o zonă de M iar pe raza localității nu există asociații agricole. Repartizarea cheltuielilor de personal prin buget se face în funcție de numărul de posturi ocupate și nicidecum în funcție de numărul de posturi din organigramă.
Unitatea a fost nevoită să recurgă la reducerea a două posturi contractuale active deoarece era în imposibilitatea plății drepturilor salariale, conform cheltuielilor de personal repartizate prin bugetul local pe anul 2007.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, pârâta a depus la dosar: Hotărârea Consiliului Local nr. 30/26.10.2007, dispoziția nr. 694/31.10.2007, referatul serviciului de nr. -.10.2007, referatul secretarului comunei nr. 1225/25.10.2007, expunere de motive primar nr. 1224/25.10.2007, stat de funcții, organigrama aparatului de specialitate al Primarului comunei iar pe parcursul procesului, pârâta a mai depus înscrisuri din care rezultă dificultățile economice invocate, precum și faptul că a depus diligențe pentru ca reclamantului să i se asigure un alt loc de muncă, formulând în acest sens adresă către AJOFM (fila 85).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 312 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Buzăua respins ca nefondată contestația.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantului s-a desfăcut contractul de muncă în conformitate cu art.65 din Codul muncii, prin dispoziția nr. 694/31.10.2007. Concedierea dispusă în baza art.65 din Codul muncii trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond: cauza concedierii să ducă la desființarea locului de muncă al salariatului ca urmare a dificultăților economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, iar desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele enumerate la art.65 alin.1 din Codul muncii.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, ori în statul de funcții, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc. și este serioasă când are la baza cercetări temeinice și nu disimulează realitatea.
În speță, tribunalul a constatat că desfacerea contractului de muncă al reclamantului în temeiul art.65 din Codul muncii este legală și îndeplinește condițiile de fond enumerate mai sus.
Astfel, intimata a făcut dovada justificării măsurii luate, situația economică fiind analizată în Consiliul local, au fost prezentate referatele de justificare și aprobate organigrama, structura organizatorică și numărul de posturi iar reducerea postului nu a fost un pretext pentru îndepărtarea salariatului, cum a susținut acesta, afirmația nefiind dovedită.
Împotriva sentinței primei instanțe în termen legal, a declarat recurs reclamantul (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Fără a invoca vreunul din cazurile de recurs, recurentul a reluat susținerile din cererea inițială, în sensul că desființarea postului are la bază motive politice și nicidecum dificultăți economice, câtă vreme postul de al primăriei este ocupat de o persoană cu antecedente penale, iar din actele dosarului nu rezultă cum au fost folosite sumele provenite din rectificările bugetare intervenite până la finele anului 2007.
În plus, recurentul a mai susținut că pârâta nu i-a oferit alt loc de muncă, pentru că demersul pentru solicitarea unui post de inginer horticultor de la AJOFM B s-a făcut la 14 noiembrie 2007, adică după două săptămâni de la emiterea deciziei de concediere.
Recurentul a arătat că s-a aflat în perioada de preaviz între 3 și 21 decembrie 2007, fiindcă în luna noiembrie s-a aflat în concediu medical, dar pârâta o operat în carnetul său de muncă mențiunea că a absentat nemotivat de la locul de muncă, deși nu a fost înștiințat și cercetat disciplinar.
Recurentul a cerut admiterea recursului și anularea dispoziției nr.694/2007, plata concediilor medicale și a preavizului(fila 5) anexând cererii de recurs înscrisuri (filele 6-14) și concluzii scrise prin care a solicitat și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Intimata Primăria comunei a depus întâmpinare (filele 18-21) prin care a solicitat respingerea recursului care, în principal nu este motivat și de aceea criticile formulate nu se pot încadra între cazurile de recurs prevăzute de art.304 cod pr.civ, iar în subsidiar, nu este fondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Intimata-pârâtă a solicitat în ședința dezbaterilor, cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 10 septembrie 2009, recurentul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii nr.30 din 26 octombrie 2007 a Consiliului local al comunei și care a stat la baza emiterii deciziei contestate (fila 25) și a completat și dezvoltat motivele de recurs(filele 27-28) depunând înscrisuri (filele 42-58).
Curtea a dispus la termenul de judecată din 8 octombrie 2008 sesizarea Secției de administrativ a tribunalului pentru soluționarea excepției de nelegalitate, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 și a suspendat judecata recursului până la soluționarea irevocabilă a excepției (filele 65-66).
Cauza a fost repusă pe rol, ambele părți formulând concluzii scrise (filele 78-100).
Curtea, verificând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și de aceea va fi respins, pentru considerentele care succed:
Declarația de recurs conținând și motivarea acestei căi de atac a fost înregistrată în termenul legal de 10 zile de la comunicarea sentinței primei instanțe, însă completarea și dezvoltarea motivelor de recurs s-a depus cu depășirea acestui termen, la data de 2 septembrie 2008, astfel că nu va fi analizată decât sub aspectul motivului de recurs de ordine publică vizând lipsa capacității procesuale și a calității procesual pasive a intimatei Primăria comunei în contradictoriu cu care s-a pronunțat hotărârea recurată.
Atât excepția lipsei calității procesuale cât și a capacității procesuale sunt excepții de ordine publică care pot fi invocate de oricare dintre părți, de instanță din oficiu, în orice fază a judecății, pentru că vizează aspecte legate de statutul și capacitatea juridică a persoanelor, urmând a fi cercetate ca motiv de recurs, indiferent de data la care au fost invocate.
Analizând aceste două excepții ca primă critică a recurentului, Curtea constată că nu sunt justificate și de aceea nu pot fi primite, în raport de interesul părții care le-a invocat și natura raporturilor juridice deduse judecății.
Sub aspectul interesului se constată că reclamantul a contestat legalitatea și temeinicia măsurii încetării contractului său de muncă, solicitând anularea dispoziției nr.694 din 31 octombrie 2007 emisă de primarul comunei, chemând în judecată comuna, prin primarul său (fila 3).
În mod corect instanța de fond, observând natura juridică a litigiului, a desfășurat procedura judiciară caracteristică raporturilor de muncă, soluționând cauza în contradictoriu cu părțile contractante și respectiv emitente ale deciziei contestate, fiindcă reclamantul nu are în cauza de față un diferend juridic cu primarul localității sau cu comuna ca entitate administrativ-teritorială ci cu angajatorul ce a dispus încetarea raporturilor de muncă.
În aceste împrejurări, recurentul-reclamant invocând excepțiile de mai sus, ar tinde să dovedească în realitate, greșeala chemării în judecată a unei alte persoane juridice decât angajatorul ceea ce nu este admisibil într-o contestație împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă în care se verifică legalitatea și temeinicia respectivei măsuri.
În privința celorlalte critici aduse sentinței prin recurs, astfel cum acesta a fost motivat la filele 4-5 și care nu se încadrează în niciunul din cazurile de recurs prev.de art.304 cod pr.civ. Curtea constată că acestea nu vizează aspecte de nelegalitate a sentinței, recurentul contestând în esență că restrângerea activității din cauza dificultăților economice, a dus la emiterea deciziei de încetare a contractului său individual de muncă fiindcă acesta a fost numai un pretext pentru a-i înlătura posibilitatea de a candida pentru funcția de primar.
În realitate, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, angajatorul a adus la îndeplinire o dispoziție a Consiliului local al comunei, respectiv hotărârea nr.30 din 26 octombrie 2007 prin care s-a aprobat organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului pe anul 2007 (filele 7-24).
În expunerea de motive a acestei hotărâri se arată reorganizarea statului de funcții prin reducerea a două posturi, de:inspector de specialitate și muncitor calificat, s-a impus justificat de dificultățile economice și reducerea fondurilor financiare cu destinația de cheltuieli de personal.
De altfel, așa cum s-a reținut mai sus, pe parcursul judecății în recurs, această hotărâre care constituie fundamentul juridic al măsurii încetării contractului individual de muncă al recurentului, a fost atacată de acesta la instanța competentă care a decis în mod irevocabil că îndeplinește toate cerințele de legalitate (dosar nr- atașat).
Însuși recurentul a arătat că de dezlegarea dată excepției de nelegalitate a acestei hotărâri a consiliului local depinde soluționarea cauzei sale în recurs, fiind evident că numai în măsura în care s-ar fi admis excepția, cu consecința constatării nelegalității actului administrativ contestat, s-ar putea pune în discuție legalitatea și temeinicia deciziei al cărei temei juridic îl constituie acest act.
În plus, prima instanță a analizat și dacă dispozițiile art.65 din codul muncii au fost respectate în toate componentele sale la luarea măsurii concedierii salariatului, stabilind că desființarea locului său de muncă a fost efectivă, a avut o cauză reală și serioasă, justificată și susținută de mijloacele de probă administrate și pentru care nici la instanța fondului și nici la cea de control judiciar nu s-au adus dovezi contrare, în sensul celor invocate de recurent.
În egală măsură, Curtea reține că în recurs recurentul a formulat și cereri noi, respectiv obligarea intimatei la plata concediilor medicale și a preavizului, cereri care sunt inadmisibile, fiind făcute pentru prima dată în calea de atac, iar nu la instanța de fond așa cum impun normele procedurii civile.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge sub toate aspectele, ca fiind nefondat recursul exercitat, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.312 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.312 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâta Primăria Comunei, cu sediul în comuna, județul
Obligă recurentul-reclamant la 1100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
— – — – –
Grefier
/VS
4 ex./6.11.2009
f–Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
