Dosar nr-
Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.18/CM
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul procesual ales în C,- la avocat, împotriva sentinței civile nr.491 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă VECTRA ȘI, cu sediul în C, str.- -, Camera 1, nr.2 Bis, județul C, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.39502/03.11.2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul învederează că intimata pârâtă nu a depus relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Față de lipsa intimatei pârâte, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
După reluarea cauzei, se constată lipsa intimatei pârâte.
Întrebată fiind partea prezentă, aceasta susține că în cauză nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus și nici nu a ajuns la o înțelegere cu intimata pârâtă pentru rezolvarea litiului pe cale amiabilă.
Instanța luând act de declarația părții prezente, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul obligării intimatei pârâte la plata drepturilor salariale aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008 și la plata contribuțiilor aferente la bugetul de stat. Totodată solicită ca aceste drepturi să fie achitate în cuantum actualizat la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată – sens în care depune chitanța nr.689/01.11.2008.
CURT EA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimata VECTRA ȘI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
– obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2007 precum și a orelor suplimentare efectuate în această lună;
– anularea deciziei nr.115/18.12.2007;
– reintegrarea în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă;
– plata drepturilor salariale și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului individual de muncă și data soluționării definitive și irevocabile a cererii de chemare în judecată precum și plata de daune morale în cuantum de 1000 euro.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei desfășurând activitatea de operator stație betoane.
Pentru prestată în luna octombrie angajatorul nu a plătit integral drepturile salariale, în sensul că nu a fost remunerat pentru orele lucrate suplimentar în timpul săptămânii precum și în zilele de sâmbătă.
Începând cu data de 19.11.2007 nu i s-a mai permis accesul în incinta societății iar în data de 18.12.2007 i s-a înmânat decizia de încetare a contractului individual de muncă.
În baza acestei decizii angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul dispozițiilor art.61 lit. “a” și “d” din Codul muncii începând cu data de 12.12.2007.
S-a apreciat de către contestator că decizia este nelegală, întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale referitoare la evaluarea salariatului, astfel cum este reglementată de Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, precum și a dispozițiilor din Codul muncii privind efectuarea în prealabil a cercetării disciplinare.
De asemenea, angajatorul nu și-a îndeplinit obligația instituită prin art.64 din Codul muncii privind propunerea unui alt loc de muncă vacant în unitate, compatibil cu pregătirea sa profesională.
La termenul de judecată din data de 02.04.2008 intimata a depus la dosarul cauzei decizia nr.105/31.03.2008 prin care s-a dispus reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior.
Procedând la judecarea cauzei, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 491 din 22.04.2008 prin care a admis în parte acțiunea contestatorului.
A respins ca rămase fără obiect cererea de anulare a deciziei nr.115/18.12.2007 emisă de pârâtă, cererea de reintegrare în funcție și cererea de obligarea a pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008 și să achite în beneficiul acestuia contribuțiile legale la bugetul de stat.
A respins ca nefondată cererea de acordare a drepturilor salariale pentru luna octombrie 2007.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.115/18.12.2007 angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul dispozițiilor art.61 li. “a” și lit.”d” din Codul muncii, începând cu data de 12.12.2007.
Asupra măsurii dispuse, intimata a revenit prin decizia nr. 105/31.03.2008 dispunând revocarea deciziei contestate și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, începând cu data de 31.03.2008.
De asemenea, prin înscrisurile de la filele 37-38 respectiv 46-47, reprezentând răspunsul la petiția nr.1310/20.12.2007, adresa nr.11/18.01.2008 emisă de societate și înregistrată la. C sub nr.948/21.01.2008 respectiv fluturași de salarii, angajatorul a dovedit îndeplinirea obligației de plată a salariului cuvenite salariatului pentru munca prestată în luna octombrie, noiembrie și decembrie 2007 și a indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2007.
Față de această împrejurare de fapt, instanța a constatat că cererea privind anularea deciziei nr.115/18.12.2007, cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, cererea de obligarea a pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008, au rămas fără obiect, ca urmare a repunerii contestatorului în situația anterioară, astfel cum dispune art.78 din Codul muncii.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea societății la achitarea în beneficiul salariatului a contribuțiilor legale la bugetul de stat, s-a reținut, față de centralizatoarele viramentelor depuse la filele 64-75, că societatea a plătit în conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.”f” din Legea nr.53/2003 contribuțiile de asigurări sociale către bugetul de stat, aspect în raport de care, acest capăt de cerere rămâne fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata orelor suplimentare lucrate în luna octombrie 2007, s-a reținut că din pontajele depuse de societate, nu rezultă efectuarea unor astfel de ore.
În aceste condiții, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile din Codul muncii ce reglementează remunerarea salariatului pentru munca prestată suplimentar, situație față de care acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefundat.
Având în vedere că prin revocarea măsurii operează o recunoaștere din partea societății cu privire la nelegalitatea desfacerii contractului individual de muncă, precum și faptul că prin decizia nr.115/18.12.2007 salariatul a fost pus în imposibilitatea de a achita la termenele scadente ratele pentru rambursarea creditului contractat, instanța a constatat că atitudinea culpabilă a unității a cauzat contestatorului un prejudiciu moral pentru care este răspunzător. Ca atare, intimata a fost obligată la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 491/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- instanța de fond a dispus respingerea, ca rămasă fără obiect a cererii contestatorului de a fi obligată intimata VECTRA ȘI la plata drepturilor salariale aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008. Instanța de fond a reținut în mod incorect faptul că societatea intimată a procedat la repunerea în situația anterioară a contestatului, prin anularea deciziei nr. 115/18.12.2007 prin care a fost dispusă încetarea contractului individual de muncă.
Deși unitatea intimată nu a procedat la anularea din proprie inițiativă a deciziei de desfacere a contractului de muncă, aceasta nu a procedat la repunerea în situația anterioară, astfel cum în mod greșit reține instanța de fond. A început relațiile de muncă cu intimata ca urmare a anulării deciziei nr. 115/18.12.2007 dar societatea angajatoare nu a procedat și la plata drepturilor salariale aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008.
Repunerea în situația anterioară nu a operat integral, intimata procedând numai la reintegrarea contestatorului în funcția ocupată anterior deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
De asemenea, instanța de fond reține în sentința pronunțată faptul că societatea angajatoare IULIEX și-a recunoscut propria culpă în emiterea deciziei nr. 115/18.12.2007, prin revocarea acesteia. În acest context, societatea intimată ar fi trebuit obligată o dată în plus la plata drepturilor salariale pentru perioada la care face referință.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2007 precum și a orelor suplimentare efectuate în această lună, anularea deciziei nr. 115/18.12.2007, reintegrarea în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă, plata drepturilor salariale și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului individual de muncă și data soluționării definitive și irevocabile a cererii de chemare în judecată precum și plata daunelor morale în cuantum de 1.000 euro.
Prin decizia nr. 115/18.12.2007 angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a) și lit. d) din Codul muncii începând cu 31.03.2008.
Asupra măsurii dispuse intimata a revenit prin decizia nr. 105/ 31.03.2008, dispunând revocarea deciziei contestate și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, începând cu data de 31.03.2008.
Față de această împrejurare de fapt, prima instanță a constatat că cererea privind anularea deciziei nr. 115/18.12.2007, cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei12.12.2007 – 01.04.2008au rămas fără obiect, ca urmare a repunerii contestatorului în situația anterioară.
Prin decizia nr. 105 din 31.03.2008, prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă al contestatorului și reintegrarea acestuia, nu s-a dispus nimic în legătură cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare.
Potrivit art. 78 alin.1 din codul muncii în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În conformitate cu prevederile art. 163 alin.1 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor salariale aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008 către contestator.
Statele de plată depuse la dosar nu sunt semnate de către contestator și nici nu s-au depus alte documente justificative ( ordine de plată, dispoziții de plată) care să demonstreze efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Având în vedere faptul, că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 12.12.2007 – 01.04.2008 ca fiind rămas fără obiect, potrivit art. 312 alin.3 Cod pr. civilă Curtea a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art. 274 Cod pr. civilă a obligat intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul procesual ales în C,- la avocat, împotriva sentinței civile nr.491 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă VECTRA ȘI, cu sediul în C, str.- -, Camera 1, nr.2 Bis, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Obligă intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– – – –
Grefier, – –
– –
Jud.fond;
Red.dec.jud. /9.02.2009
Dact.gref.
4 ex./9.02.2009
Data: 12.02.2009
Data: 12.02.2009
Că tre,
Că tre,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având 27 de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr, având 86 de file, întrucât prin decizia civilă nr.18/CM/20.01.2009,curtea a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având 27 de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr, având 86 de file, întrucât prin decizia civilă nr.18/CM/20.01.2009,curtea a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Președinte complet, Grefier,
Președinte complet, Grefier,
– – –
