ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 184/
Ședința publică din 29 februarie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Tg-M,–114, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1195 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reprezentanta pârâtei-recurente, av., lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că au sosit relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, de la SA Tg-M, confirmându-se împrejurarea că reclamantul-intimat este angajat în cadrul societății respective.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii primului capăt de cerere din acțiune privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior la SC SA și menținerea hotărârii atacate privind celelalte capete de cerere, cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin contestația înaintată la 17 aprilie 2007 la Tribunalul Mureș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC””SA Tg-M, solicitând anularea deciziei nr.20/2007 prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă începând cu data de 19 aprilie 2007 și reintegrarea în funcția deținută anterior. De asemenea, reclamantul mai solicită obligarea pârâtei la plata a 12 salarii nete cu titlu de protecție socială, la 25.000 lei, daune materiale, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii, reclamantul a relevat că prin decizia menționată i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.65 din Codul muncii, în urma desființării postului (director tehnic), măsură nelegală și abuzivă, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin sentința civilă nr.1195/20 septembrie 2007 Tribunalului Mureș, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, dispunându-se anularea dispoziției nr.20/2007 emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, cu respingerea restului pretențiilor formulate de reclamant.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.65 alin.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă la bază o cauză reală și serioasă, însă din organigramele depuse la dosar de pârâtă se infirmă cele de mai sus, cu referire specială la situația personală a reclamantului.
Împotriva sentinței civile menționate, pârâta a înaintat în termen legal recurs conform art.301 pr.civ. solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii capătului de cerere din acțiunea principală privind reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea primei instanțe; cu cheltuieli de judecată.
Din cuprinsul memoriului de recurs, rezultă că potrivit organigramelor depuse la dosar, postul de director tehnic precum și postul de director de producție au fost desființate efectiv, directorul de producție fiind numit șef de secție și având în subordine un număr de 62 de persoane. Ca urmare a reorganizării activității societății pârâte, postul deținut de contestator, acela de director tehnic, a fost desființat cu data de 20 noiembrie 2006, fapt comunicat reclamantului, după care s-a emis decizia de desfacere a contractului individual de muncă. Se mai relevă de către societatea recurentă împrejurarea că începând cu data de 23 aprilie 2007 reclamantul s-a încadrat la societatea SA Tg-M, unde este încadrat și în prezent, context în care reintegrarea sa în funcția avută anterior nu are niciun suport legal.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute mai sus.
În speța dedusă judecății, contestatorul a îndeplinit funcția de director tehnic la societatea pârâtă și la data de 16 noiembrie 2006, cu adresa nr.607, i se comunică faptul că, în urma reorganizării societății, postul deținut se desființează începând cu data de 20 noiembrie 2006, fără posibilitatea de a i se oferi un alt loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale. La data de 21 martie 2007, se emite decizia nr.20/2007 de către pârâtă, prin care se desface contractul individual de muncă al reclamantului, în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, cu un preaviz de 20 zile lucrătoare, făcându-se mențiunea că măsura luată respectă dispozițiile art.79 din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Nu se contestă faptul că prin decizia nr.5931/2006 a Consiliului de administrație al societății pârâte s-a aprobat restructurarea tehnică și organizatorică a societății și s-a aprobat noua organigramă a acesteia.
Așa cum s-a relevat anterior, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, însă din cele două organigrame depuse la dosar de societatea pârâtă, rezultă că și după restructurarea societății au rămas disponibile sectoare de activitate care corespund pregătirii profesionale a reclamantului. În acest context, se apreciază că măsura luată de societatea pârâtă are la bază motive invocate arbitrar și abuziv care afectează dreptul salariaților la muncă precum și prerogativa de a nu fi concediați fără un motiv întemeiat. Deci, societatea pârâtă, în pofida reorganizării sale tehnologice și organizatorice avea posibilitatea reală și efectivă de a asigura reclamantului un alt loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale, în sectoare de activitate la care s-a făcut referire mai sus.
Este adevărat că începând cu data de 23 aprilie 2007 reclamantul s-a încadrat la o nouă societate comercială, însă raportat la conținutul dispozitivului instanței de fond, precum și la petitele din cererea de recurs, acesta are oricând posibilitatea legală de a “reveni” la societatea pârâtă și a-și desfășura activitatea în funcția deținută anterior. Cele de mai sus se justifică și prin anularea dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă, dispoziție care se bucură de autoritatea de lucru judecat și care poate fi fructificată de reclamant în orice situație.
Față de cele ce preced, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță,și nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, conform art.306 pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul SC””SA cu sediul în Tg-M,–114, județul M, împotriva sentinței civile nr.1195 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
25.03.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
