ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/2010-
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
– – – judecător
– – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul din O,-,. 21,. 126, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN O cu sediul în O, st. -, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1183/LM din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 26 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 28 ianuarie 2010, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1183/LM din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins contestația formulată de contestatorul,. în O,-,.21,. 126, jud. B în contradictoriu cu intimata UNIVERSITATEA DIN O cu sediul în O,-, jud. B; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al – din O, Colegiul Universitar de Institutori O, ca și cadru didactic titular pe funcția de șef de lucrări – lector universitar – de din cadrul Colegiului Universitar Pedagogic. Numirea în funcție s-a făcut în urma concursului desfășurat pentru ocuparea postului, în conformitate cu prevederile art.58 alin (1) și 60 alin (1),(2),(3),(4),(5) din Legea nr.128/1997, prin Decizia nr. 376/p/14.04.2002.
În urma acestei decizii între contestator și intimată a intervenit un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, contractul nr.3935 din 2003.
Ulterior, intimata sesizând faptul că contestatorul are doar calitatea de doctorand și că potrivit art.60 alin.6 din Legea nr.128/1997 potrivit căruia” Numirea lectorului universitar/șef de lucrări, care este doctorand, se face pentru o perioadă de 4 ani.”, emite decizia nr.2017/P/16.10.2006, necontestată de către contestator, prin care începând cu data de 01.06.2006 este numit pe funcție de șef lucrări universitar asociat din cadrul Colegiului de Institutori, iar contractul de muncă existent este modificat prin act adițional pentru o perioadă determinată de un an de la 01.10.2006 – 01.10.2007.
În luarea acestei decizii intimata a avut în vedere și prevederile art. 27 din Regulamentul – din O, privind ocuparea prin concurs a posturilor didactice precum și încadrarea în muncă a cadrelor didactice, aprobat de Senatul – din O potrivit căruia “Angajarea personalului didactic titular se realizează prin încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă de bază, completă, întreagă între instituție și titular. Prin excepție, șefi de lucrări care la data titularizării sunt doctoranzi vor fi angajați cu contract de muncă pe perioadă determinată care va fi prelungit până la împlinirea a 4 ani de la titularizare. Pentru cadrele didactice angajate ale universității contractele de muncă existente vor fi modificate la capitolul durata angajării prin act adițional. Dacă șefii de lucrări respectivi își obțin titlul de doctor într-o perioadă mai mică de 4 ani de la titularizare, contractul lor de muncă va fi modificat pentru perioadă nedeterminată. “
Anterior deciziei mai sus arătate prin decizia nr.1971/p/28.09.2006, de asemeni necontestată de către contestator, intimata a decis ca începând cu data de 01.06.2006 să se anuleze decizia nr.376/p/14.10.2002 de numire a contestatorului pe post de lector universitar, și ca urmare acesta și-a pierdut calitatea de lector titular al Catedrei de din cadrul Colegiului Universitar de Institutori.
Urmare a acestor decizii, sunt încheiate actele adiționale la contractul de muncă nr.3935/2003, respectivul actul adițional nr.127/29.09.2006 prin care durata contractului de muncă se stabilește pentru un an din 01.10.2006 – 01.10.2007 și actul adițional nr.346/p/04.10.2007 prin care durata contractului de muncă se stabilește de asemenea pe durata unui an de la data 01.10.2007 – 01.10.2008.
Ambele acte adiționale sunt semnate de către contestator și prin urmare acceptate de către acesta, de altfel contestatorul potrivit adeverinței nr.526/01.10.2008 eliberată de Universitatea din I este înscris la doctorat cursuri fără frecvență din data de 01.11.2004.
Prin decizia nr.1092/12.11.2008 intimata a dispus în baza art.56 lit.j încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 01.10.2008.
Potrivit art. 56 lit.j din Codul muncii contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi obținut titlu de doctor și că astfel s-ar justifica încheierea de către intimată cu acesta a unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul deținut anterior, lector universitar, sau echivalent, ocuparea unui astfel de post de către contestator se poate face, în condițiile date, doar prin concurs potrivit Legii nr.128/1997.
Cerința de a dobândi titlu de doctor, cerință legală, a fost cunoscută de către contestator, care prin semnarea actelor adiționale la contractul de muncă și prin necontestarea deciziilor mai sus amintite, a acceptat modificarea acestuia într-un contract de muncă pe durată determinată.
Fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul este reziliat în chiar momentul apariției cauzei de încetare, ajungerea la termen, fără a mai fi nevoie de vreo formalitate ori să intervină un act al angajatorului.
Pentru a se evita ca prestarea muncii – urmată de plata drepturilor salariale – să continue contra legem, în această situație apare necesară și rațională emiterea unui act de constatare,decizia nr. 1092/12.11.2009 act care nu este menit să dispună încetarea contractului individual de muncă, ci doar să constate că s-a produs una dintre cauzele care a atras încetarea de drept a contractului, statornicite prin dispozițiile legale amintite.
Față de cele arătate în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a apreciat contestația formulată ca fiind nefondată, și prin urmare a respins-
Instanța a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii contestației, cu consecința constatării nulității absolute a contractelor adiționale nr. 346 din 4 octombrie 2007 și nr. 127 din 29 septembrie 2006, precum și a deciziei nr. 1092 din 12 noiembrie 2008, toate emise de intimată, urmând a se dispune reîncadrarea sa în funcția și pe postul deținute prin decizia nr. 376 din 14 octombrie 2002 sau pe o funcție echivalentă, cu plata drepturilor salariale de la 12 noiembrie 2008 până la zi.
În motivarea cererii sale, recurentul reiterează aspectele invocate la instanța de fond, respectiv că nu i-au fost comunicate actele adiționale la contractul de muncă, cu atât mai mult cu cât acestea nu au produs efecte practice, deoarece a fost recurentul membru al senatului universității, ori o astfel de calitate nu o pot avea decât titularii ce beneficiază de contract de muncă pe durată nedeterminată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Universitatea Oar eiterat apărările dezvoltate și în fața tribunalului, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin Legea nr. 128 din 1997 au fost stabilite condițiile ce trebuie îndeplinite pentru titularizare în învățământul superior, iar pentru funcția de lector, este nevoie ca cel titularizat să dețină titlul de doctor, acesta fiind un element obligatoriu pentru o titularizare definitivă.
Legea permite totuși încheierea contractului de muncă pentru acest post și cu un doctorand care îndeplinește toate celelalte condiții, existând însă un termen extinctiv de patru ani coroborat cu condiția dobândirii titlului de doctor în acest termen.
Este adevărat că ulterior împlinirii termenului de patru ani, în măsura în care condiția nu a fost realizată de cadrul universitar, persoana poate fi menținută ca asociat, contractul fiind de această dată încheiat pe durată determinată, de câte un an, el putând fi prelungit.
Lăsând la o parte orice alte amănunte, instanța constată însă că recurentul nu îndeplinea condiția titularizării în anul 2002, când rectorul – O, prin decizia nr. 376/p a decis numirea acestuia în funcția de șef de lucrări, deoarece potrivit adeverinței de la fila 30 dosar fond, contestatorul a fost înscris la doctorat la Universitatea ” ” din I, la 1 noiembrie 2004.
Și în ceea ce privește doctoratul de la Universitatea din P, se constată că acesta a fost început la 15 noiembrie 2004, astfel încât nu există nici un document care să ateste că în 2002 recurentul îndeplinea condiția cerută de Legea nr. 128/1997.
Analiza s-a impus deoarece în discuție este cererea de reintegrare în funcție, ori prima cercetare pentru a se putea dispune reintegrarea, este cea legată de îndeplinirea condițiilor pentru ocuparea postului la momentul încetării raportului de muncă.
Altfel spus, recurentul nu finalizase cursurile doctorale la data emiterii deciziei nr. 1092/2008, dar nici nu era înscris la doctorat în anul 2002, în momentul în care a fost titularizat pe postul de lector universitar.
Este adevărat că recurentul a contestat data comunicării actelor adiționale la contractul de muncă, deși a recunoscut semnătura de confirmare existentă pe înscrisurile depuse în copie la filele 2 și 3 dosar fond, dar pe de altă parte prezumția este aceea că trebuia să aibă cunoștință de modificarea intervenită în statutul său, deoarece cadrele didactice asociate au un cu totul alt sistem de remunerare decât cadrele didactice titulare.
Dar această problemă nici nu mai este analizată de instanța de recurs, în condițiile în care apărarea – O este pertinentă în sensul că Legea nr. 128/1997 era în vigoare în momentul titularizării recurentului, iar acesta a avut cunoștință de prevederile textului legal ce reglementează poziția de lector universitar.
Față de cele reținute, instanța va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul din O,-,. 21,. 126, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN O cu sediul în O, st. -, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1183/LM din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – – – – –
Red.dec. – /11.02.2010
Jud.fond. –
Dact./11.02.2010
Ex.2
2 com./23.02.2010
1. recurentul reclamant din O,-,. 21,. 126, jud. B,
2. intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN cu sediul în O, st. -, nr. 1, jud.
