ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 190
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
—
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Sucursala Regională CF G cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr. 1033 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în B, str. – -. 2,.4,. 71, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Sucursala Regională CF G, reprezentată de -, potrivit delegației nr. 711/1/275/03.02.2010 și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 68588/19.01.2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant, la care s-au anexat înscrisuri, respectiv: Material educativ privind activitatea în siguranța circulației, protecției muncii și pe lunile iulie 2009, august 2009, septembrie 2009, octombrie 2009, noiembrie 2009, decizia nr. 707/409/27.07.2009 emisă pe numele.
Consilier juridic -, solicită să i se comunice o copie de pe întâmpinarea depusă de partea adversă, deși a fost studiată și a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea, înmânează apărătorului recurentei-pârâte Sucursala Regională CF Goc opie de pe întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic -, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că nu au fost analizate în mod corect și concret situația exactă care a stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare.
Astfel, precizează că eronat s-a apreciat că abaterile săvârșite de reclamant nu sunt grave, față de împrejurarea că acesta își desfășoară activitatea într-un post cu atribuții importante în siguranța circulației, iar potrivit fișei postului răspunde de modul în care se conduce întreaga activitate de circulație și manevră a trenurilor și a altor vehicule feroviare în stația
Totodată, arată că într-adevăr prin abaterile disciplinare nu s-au produs consecințe grave cu privire la siguranța circulației, însă ar fi putut duce la punerea în pericol a siguranței circulației, în condițiile în care întreaga activitate a impiegatului este corelată de aceste înscrieri în registrele de mișcare cu regim special.
De asemenea, menționează că intimatul a mai avut abateri disciplinare, sens în care au fost emise mai multe decizii de sancționare, situație față de care prima instanță nu a ținut cont la soluția pronunțată de abaterile repetate cu impact asupra siguranței circulației feroviare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de sancționare ca fiind temeinică și legală.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul arată că decizia de sancționare este nelegală și netemeinică, întrucât din actele și lucrările dosarului reiese că sancțiunea aplicată încalcă Codul muncii în sensul că intimatului i s-a modificat Contractul individual de muncă, fără să se respecte prevederile art. 41 din Codul muncii în care se stipulează că numai prin acordul părților se pot aduce modificări la contract.
Astfel, din modificarea contractului de muncă rezultă că recurenta i-a schimbat contestatorului titulatura funcției și i-a modificat felul muncii, așa încât în mod corect s-a reținut de instanța de fond că a fost schimbat locul muncii în care contestatorul își desfășura activitatea, fără acordul acestuia.
Totodată, menționează că sancționarea reclamantului a fost netemeinică deoarece s-a efectuat pentru cinci fapte minore care nu sunt considerate abateri, iar cu prilejul cercetării prealabile nu s-au avut în vedere apărările intimatului, care este lider de sindicat, însă celorlalți salariați care apar cu mai multe abateri disciplinare, nu li s-au aplicat sancțiuni, împotriva acestora fiind doar emise decizii de sancționare cu avertisment.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței privind plata onorariului de avocat și bonului benzină, atașate la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimata Campania Națională de Ferate CFR – Sucursala Regională G, contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 707/403 din 27.07.2009, solicitând anularea acesteia, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia nr.707/403 din 27.07.2009 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară ” retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcția care concura la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician B”, în temeiul art.42 pct.1, lit.a din Statutul Disciplinar, reținându-se că este vinovat de încălcarea atribuțiilor din fișa postului, art.10 pct.2 și 3, art.192 pct.3 din Regulamentul 005, măsură ce este abuzivă și nelegală.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.268 pct.5 și art. 285 din Codul muncii.
La dosar contestatorul a depus în copie decizia nr-.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației și menținerea deciziei de sancționare ca fiind legală și temeinică.
S-a arătat de către intimată că sancțiunea disciplinară a fost aplicată în urma unui control efectuat la Stația CFR B de către Revizoratul Regional Siguranța Circulației G, cu scopul de a verifica modul în care personalul de serviciu din subunitățile de bază respectă instrucțiile, instrucțiunile și reglementările în vigoare, precum și modul de conducere a circulației trenurilor pe raza regulatorului de circulație.
A mai arătat intimata că în activitatea contestatorului, au fost constatate de către organul de control mai multe deficiențe, în temeiul notei de constatare nr- societatea a procedat la cercetarea disciplinară, astfel că la data de 13.07.2009 i-a fost luată contestatorului notă de explicații, acesta recunoscându-și vinovăția.
Totodată, s-a arătat că, consecința terminării cercetării disciplinare a fost înlocuirea raportului de cercetare nr.4129/2009 în care s-a reținut că se face vinovat contestatorul de următoarele abateri disciplinare: în data de 01.05.2009, în predarea serviciului nu înscrie în clar numele care preia serviciul de mișcare; la data de 06.04.2009 a lăsat în mod nejustificat un număr 6 rânduri libere în înainte de a începe predarea serviciului; la data de 18.04.2009 nu a semnat de luarea în primire a serviciului de mișcare, înscriind doar ora 18, 46; la data de 30.04.2009 nu a înregistrat la rubrica mențiuni care completează avizele de plecare pentru trenurile din Stația B mențiunea, înscriind această mențiune numai pentru trenurile primite în Stația B; a folosit în cadrul activității desfășurate mai multe tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a șefului de stație cât și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu, de către organele de control abilitate.
Intimata a mai arătat că potrivit art.10 pct. 2 și 3 din Regulamentul 005, la predarea, primirea serviciului în posturile în care se desfășoară activități în legătură cu circulația trenurilor se va menționa la mențiuni cu caracter general, numele și prenumele predătorului și primitorului în clar, iar predarea – primirea serviciului se semnează de predător și primitor menționând-se ora, conform art.192 pct.3 din Regulament, în registrul unicat de căi libere, comenzi și mișcare nu se admit ștersături.
De asemenea, s-a mai arătat că potrivit art.30 pct. m și n, din Statutul disciplinar al personalului unităților din transporturi, aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr.360/1976, faptele constituie abatere disciplinară.
La dosar a depus în copie documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului, declarațiile martorilor și .
Contestatorul a depus la dosar înscrisuri, iar prin cererea depusă la dosar la data de 28.10.2009 a invocat excepția nulității absolute a deciziei solicitând restituirea diferenței salariale reținută în luna august 2009.
Cu privire la nulitatea deciziei, s-a arătat că, potrivit art.268 alin 2 din Codul muncii, decizia trebuia să cuprindă în mod obligatoriu, între altele, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare prealabile, iar în cauză, la rubrica respectivă se menționează în decizie ” formulările din nota de relații nu justifică nevinovăția”, astfel că decizia este incompletă.
După administrarea probatoriilor, prin decizia civilă nr.1033 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția nulității deciziei, invocată de reclamant, s-a admis contestația, s-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare ” retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcția care concură la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician B”, aplicată contestatorului prin decizia nr.707/403 din 27.07.2009, cu sancțiunea ” avertisment”, a fost obligată intimata Compania Națională de Ferate ” – Sucursala Regională G, la 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.268 alin. 2 lit. c, din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
De asemenea, s-a mai reținut că în cauză, în decizia contestată cu nr. 707/403 din 27.07.2009 se menționează la rubrica respectivă că formulările din nota de relații nu justifică nevinovăția, acestea fiind motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate.
Or, în această situație, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că decizia este nulă absolut, nulitate care, în sensul dispozițiilor legale menționate,
ar fi intervenit chiar dacă nu cuprinde aceste motive, deci în condițiile inexistenței lor.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 707/403/27.07.2009 s-a aplicat contestatorului sancțiunea disciplinară a “retragerii disciplinare pe o perioadă de o lună din funcția care concură la siguranța circulației și trecerea în funcția de tehnician B, prevăzută de art. 42 pct. 1 lit. a, din Statutul disciplinar”.
De asemenea, instanța de fond a reținut că intimata a constatat că la data de 01.05.2009, contestatorul, în predarea serviciului nu înscria în clar numele care preia serviciul de mișcare; în data de 06.04. 2009 lasă în mod nejustificat un număr de 6 rânduri libere în înainte de începerea predării serviciului; în data de 18.04.2009 nu semnează de luarea în primire a serviciului de mișcare înscriind doar ora 18,46; în data de 30.04.2009 nu înregistrează în rubrica mențiuni care completează avizele de plecare pentru trenurile expediate din stația B, mențiunea ” E” înscriind această mențiune numai pentru trenurile primite în Stația B; a folosit în cadrul activității desfășurate mai multe tipuri de semnături ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a șefului de stație, cât și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu de către organele de control solicitate și de asemenea, intimata a reținut încălcarea dispozițiilor din fișa postului, art. 10 pct. 2 și 3, art. 192 pct. 3 din Regulamentul 005.
Totodată, instanța de fond a reținut că cele menționate în decizie au fost dovedite de către intimată prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv, nota de constatare, raport de cercetare, nota de relații a contestatorului dată cu ocazia cercetării disciplinare în care recunoaște, în parte faptele reținute ca abateri disciplinare.
Au fost astfel încălcate atribuțiile indicate în fișa postului impiegatului de mișcare, art.10 pct.2 și 3 din Regulamentul 005 ce se referă la posturile în care se desfășoară activități și operații în legătură cu circulația trenurilor și manevra verificărilor feroviare, la care este obligatorie predarea – primirea vehiculului în scris precum și personalul pentru care este obligatorie predarea primirea serviciului în scris, sub semnătură și art.192 pct.3 din același regulament, ce prevede că în registrul unicat de căi libere, comenzi și mișcare nu se admit ștersături; orice înscriere greșită se anulează printr-o linie, iar datele corecte se înscriu din nou; ruperea filelor fiind interzisă.
În cauză a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, fiind respectate dispozițiile art.267 Codul muncii.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, tribunalul a reținut că, potrivit art.266 Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, săvârșită de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care a fost săvârșită fapta; gradul de vinovăție a salariatului; consecința abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventuale sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
De asemenea, instanța de fond reținut că și dispozițiile art.52 din Decretul nr. 360/1976, menționează la lit. a/d) alin. 1, criteriile în raport de care se stabilește sancțiunea disciplinară.
Astfel, în cauză, deși din deciziile depuse în copie la dosar rezultă că, contestatorului i-au mai fost aplicate sancțiuni disciplinare, acesta nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea sancțiunii pentru faptele în cauză.
A mai reținut instanța de fond că nu au fost avute în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele cu privire la înscrierile în registre, martorul, menționând activitățile multiple efectuate de un impiegat de mișcare la intrarea în serviciu, cu precizarea că cele mai importante atribuții de serviciu sunt cele legate de siguranța circulației, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, consecințe menționate chiar în decizie referitor la executarea mai multor semnături, în sensul îngreunării activității de control ierarhic.
A apreciat instanța de fond că nu se poate reține că prin faptele săvârșite de contestator s-ar fi produs consecințe cu privire la siguranța circulației feroviare, iar potrivit art. 43 din Decretul nr.360/1976, retragerea disciplinară, pe o perioadă de 1- 6 luni, din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeași unitate sau în altă localitate, se aplică numai pentru abateri de la regulile și dispozițiile din activitatea siguranței circulației trenurilor.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu a fost individualizată corect sancțiunea disciplinară, motiv pentru care a înlocuit sancțiunea cu ” avertisment “.
În privința cererii reclamantului depusă la data de 28.10.2009 prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea diferenței salariale reținută în luna august 2009, instanța de fond nu a analizat-o, întrucât constituie o completare a cererii ce nu a fost efectuată în condițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Sucursala Regională CF G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sens în care a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă.
Recurentul a invocat, în esență, faptul că prima instanță nu a analizat în mod corect criteriile legale pe care le-a avut în vedere angajatorul la stabilirea și individualizarea sancțiunii disciplinare. Astfel, prima instanță a apreciat în mod eronat că abaterile săvârșite de către reclamant nu sunt grave în condițiile în care acesta își desfășura activitatea intr-un post cu atribuții clare și importante în siguranța circulației, răspunzând de modul în care se conduce întreaga activitate de circulație. A mai arătat recurentul că abaterile săvârșite puteau duce la punerea în pericol a siguranței circulației și că acestea au fost săvârșite cu intenție indirectă, astfel că sancțiunea aplicată este întemeiată, legal aplicată și corect individualizată în raport de dispozițiile art.266 Codul muncii, cu luarea în considerare a faptului că salariatul a mai fost sancționat anterior.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță în mod corect a reținut disp.art.266 Codul muncii și ale art.43 din Decretul nr.360/1976. Astfel, pe de o parte, art.266 Codul muncii prevede că angajatorul stabilește sancțiunea în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat,având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu și eventualele sancțiuni disciplinare pe care le-a mai săvârșit anterior.
Curtea reține, că în mod corect prima instanță a apreciat că la individualizarea sancțiunii singurul criteriu nu trebuie să fie eventualele sancțiuni aplicate anterior, ci toate criteriile trebuie analizate în mod concret.
Astfel,în cauză, gradul de vinovăție a salariatului, care a recunoscut faptele, comportarea generală la serviciu, împrejurările concrete în care s-au comis acestea, faptul că acestea nu au produs consecințe cu privire la siguranța circulației feroviare, conduc la concluzia că sancțiunea nu a fost individualizată în mod corect de angajator, așa cum în mod just a reținut și prima instanță.
În concluzie, Curtea reține că abaterile săvârșite au o gravitate mai redusă decât cea considerată de angajator și că în funcție de împrejurările concrete de săvârșire și de persoana contestatorului se impunea o altă măsură disciplinată, așa cum corect a reținut prima instanță.
Astfel, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care, conform dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Sucursala Regională CF G, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.1033 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în B, str.- -,.2, etaj.4,.71, județul
Obligă intimata la 2560,09 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./03.03.2010
dosar fond- – Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
