Dosar nr- – contestație în anulare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier – –
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna nr. 1456, județul S, împotriva sentinței nr. 1357 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurentă și avocat pentru intimatul Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând contestația în anulare în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru contestatoare, reiterând motivele precizate în scris, a precizat că și-a întemeiat contestația în anulare pe prevederile art. 318 teza II pr.civ. și a solicitat admiterea acesteia, modificarea deciziei pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA, rejudecarea pricinii și analizarea tuturor motivelor de recurs.
pentru intimat, a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat respingerea contestației în anuare ca nefondată și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 682 din 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară S, având ca obiect anularea deciziei nr. 135 din 31.10.2007, repunerea părților în situația anterioară și obligarea la plata despăgubirilor constând în plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea criticând- pentru nelegalitate, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei nr. 135 din 31.10.2007, reîncadrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat.
Motivând recursul, recurenta contestatoare a susținut nulitatea deciziei de concediere, arătând că decizia contestată nu a cuprins lista locurilor de muncă vacante și termenul în care putea opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant iar adresa nr. 6158 din 19.10.2007 privind comunicarea unui post vacant de îngrijitor nu a suplinit obligația prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Criticile recurentei au privit și nerespectarea dispozițiilor art. 74 lit. c din Codul muncii, precum și lipsa unei cauze reale și serioase în ce privește desființarea locului de muncă.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia nr. 1357 din 23.09.2008, a respins ca nefondat recursul contestatoarei cu obligarea recurentei la plata sumei de 300 lei.
Împotriva acestei decizii contestatoarea formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 318 teza II a Cod procedură civilă, susținând că instanța de control judiciar nu a analizat și soluționat toate motivele de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 682 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Suceava, în sensul că nu a fost soluționată excepția privind nulitatea absolută a deciziei de concediere, instanța de recurs neanalizând toate motivele de recurs fără a preciza însă care au fost aceste motive.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 alin. 2.pr.civ. hotărârile pronunțate în cauză de instanța de fond și instanța de recurs se constată că cererea reclamantei – contestatoare, este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestația în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cauză se invocă faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat excepția de nulitate a deciziei de concediere pentru lipsa preavizului și a listei locurilor de muncă, și nici nu ar fi analizat toate motivele de recurs, fără specifica care anume motiv de recurs ar fi rămas nesoluționat.
Ori din analiza deciziei nr. 1357 din 23.09.2009 a Curții de APEL SUCEAVA rezultă că s-au analizat toate motivele de recurs formulate.
Astfel, instanța de recurs argumentat că reclamanta contestat decizia nr. 135 din 31.10.2007 prin care s- dispus desfacerea contractului individual de muncă a contestatoarei în temeiul dispozițiilor art. 58, 62 alin. 2, 65, 66 din Codul muncii și art. 75 din Contractul colectiv de muncă, textul art. 65 din Codul muncii reglementând concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, măsură care reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, legiuitorul stabilind cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă, concedierea putând fi individuală sau colectivă, unitatea având obligația de a acorda salariatului dreptul la un preaviz care nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
S-a reținut de instanța de control judiciar că această cerință de acordare a preavizului a fost îndeplinită de unitatea angajatoare, prin decizia nr. 109 din 1.10.2007, necontestată de reclamantă, comunicată anterior deciziei de concediere prin care s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 2.10.2007, cu mențiunea expresă că la expirarea acestuia se va dispune încetarea raporturilor de muncă conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, urmând reducerii numărului de posturi aprobat de către Inspectoratul Școlar Județean S prin statutul de personal, la acordarea preavizului fiind respectate dispozițiile Contractului colectiv de muncă, la nivel de învățământ, astfel încât nefiind prejudiciată, Curtea nu a reținut nulitatea deciziei contestate.
Cât privește lista locurilor de muncă vacante, s-a reținut că față de prevederile art. 64 alin. 1 din Codul muncii, obligația de a propune salariatului alte locuri de muncă în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau capacitatea de muncă această obligație este prevăzută doar în situația încetării raporturilor de muncă, în temeiul art. 61 lit. c și d și art. 56 lit. f din Codul muncii, dar contestatoarea a fost disponibilizată în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, nici acesta nefiind un motiv de nulitate în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
S-a mai argumentat că așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, unitatea angajatoare a făcut cunoscut salariatei existența unui post de îngrijitoare, conform adresei nr. 6158 din 19.10.2007, cererea contestatoarei de angajare pe acest post fiind aprobată prin adresa nr. 6343 din 30.10.2007.
Deși prin contestația în anulare contestatoarea nu specifică care anume motive de recurs nu au fost analizate de instanța de control judiciar, din analiza deciziei contestate în raport de motivele formulate se constată că toate criticile de nelegalitate a sentinței au fost analizate, instanța reținând că desființarea postului a fost efectivă, că a avut la bază o cauză reală și serioasă, fiind verificat și statutul de personal aprobat de Inspectoratul Școlar Județean S, că oportunitatea desființării unor posturi a fost analizată de ordonatorul principal de credite, Ministerul Educației și Cercetării, în conformitate cu normativele de personal aprobate, pentru internatele și cantinele școlare.
Față de dispozițiile art. 318 teza II pr.civ. se constată că instanța de recurs a analizat atât excepția de nulitate deciziei de concediere cât și motivele de recurs privind fondul cauzei, analizând cauza sub toate aspectele, reținând expres că nu sunt date motive de casare de ordine publică, astfel încât față de dispozițiile enunțate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva sentinței nr. 1357 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția civilă (dosar nr-).
Obligă pe contestatoarea recurentă să plătească intimatului Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară S suma de 595 lei cheltuieli de judecată din contestație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
9.03.2009, 2 ex.
