ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 3212,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1914
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
–
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea SC SRL cu sediul în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei nr. 1207 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatul în contestație G domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea SC SRL, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 26 din 10.09.2009, și intimatul G, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru contestatoare, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: adresa nr. 163/II/2/2009 din 9.09.2009 emisă de -Parchetul de pe lângă Judecătoria P; Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 24.11.2008, dată în dosarul nr. 663/P/2008; detalii persoană privind pe G; chitanța nr. -/1/8.10.2009; recipisa de consemnare nr. -/1/8.10.2009; state de plată pe perioada iulie 2008 – februarie 2009, pe care le înmânează și părții adverse, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra contestației.
Intimatul G, personal, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra contestației.
Curtea ia act de declarațiile părților, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru contestatoare, având cuvântul arată că instanța de judecată nu a analizat toate motivele de recurs invocate de societate conform dispozițiilor art. 318 pr.civ. întrucât deși s-a arătat și argumentat că permisul reprezintă un aviz, o autorizație, în sensul dispozițiilor art. 56 lit. h din Codul muncii, instanța de recurs nu a analizat în niciun fel aceste motive de recurs.
Astfel, motivarea soluției este în contradicție cu actele și lucrările dosarului, instanța făcând exces de zel, judecând doar după litera legii nu și în spiritul legii, neluând în considerare și finalitatea pronunțării unei asemenea decizii.
De asemenea, precizează că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de șofer, iar la data de 30.06.2008 a fost depistat conducând autovehiculul pe drumurile publice cu o îmbibație de alcool peste limita legală prevăzută de lege, faptă ce constituie infracțiune, motiv pentru care permisul i-a fost reținut în vederea anulării, împrejurare față de care a fost emisă decizia contestată privind încetarea de drept a contractului individual de muncă, întrucât i s-a retras atestarea necesară pentru exercitarea profesiei de șofer.
Așadar, în mod greșit instanța de judecată a apreciat că se impune reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, aceea de șofer, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 56 lit. h din Codul muncii și a considerat că fapta reprezintă doar abatere disciplinară, întrucât în cauza de față, fapta este una penală și în nici un caz una disciplinară.
Totodată, se menționează că pentru un angajat pe post de șofer obținerea permisului de conducere reprezintă un atestat în sensul dispozițiilor art. 56 lit. h din Codul muncii, astfel încât lipsa acestuia pune salariatul într-o situație de lipsă a capacității juridice speciale pentru ocuparea acelui post, iar prin permis se înțelege autorizație scrisă eliberată de un for competent în virtutea căreia se exercită o profesie.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare și anularea deciziei nr. 1207/3.06.2009 a Curții de Apel Ploiești.
Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul G, personal, având cuvântul arată că permisul de conducere nu i-a fost reținut în vederea anulării, ci pentru cercetare, iar la data când a fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice nu era angajatul societății, considerente pentru care solicită respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârii instanței de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, anularea dispoziției nr.8 de desfacere a contractului de muncă nr. M 1382/-/7.11.2005 întrucât, potrivit prevederilor art.267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta SC SRL nu a procedat la respectarea prevederilor legale, și consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității absolute a dispoziției nr.8, reintegrarea sa pe funcția anterior avută, aceea de șofer și obligarea societății pârâte la plata salariilor restante începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcție, salarii al cărui cuantum se ridică la data introducerii cererii la suma de 500 lei, precum și la plata dobânzilor legale aferente.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Reclamantul mai arătat că la data de 10.07.2008 i s-a înmânat dispoziția nr. 8 de desfacere a contractului de muncă, întrucât nu mai avea calitatea din fișa postului, aceea de șofer deoarece i s-a reținut permisul de conducere de către organele de poliție.
De asemenea, a mai arătat că pentru aplicarea dispoziției nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, conform art.267 Codul Muncii, nu a fost convocat cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, ocazie cu care ar fi avut posibilitatea să susțină apărări în favoarea sa, să prezinte probe.
Reclamantul a considerat că i s-a aplicat sancțiunea cea mai gravă, deși nu a mai săvârșit alte abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, astfel că a solicitat anularea dispoziției date cu nerespectarea formelor legale, iar în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru anularea dispoziției nr.8 în întregime, a solicitat admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii cu alta prev.de art.263, 264 Codul Muncii.
În susținerea contestației, reclamantul a depus la dosar: dispoziția nr.8 de desfacere a contractului de muncă, contractul individual de muncă nr. M 1382/-/7.11.2005.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu este la prima abatere de acest gen, a mai săvârșit abateri disciplinare de aceeași natură, consumând băuturi alcoolice și a mai fost sancționat de organele de poliție, fiindu-i suspendat permisul de conducere, în acea perioadă fiind avertizat de administrația societății și folosit ca muncitor necalificat.
S-a mai arătat de către pârâtă că, reclamantul nu mai poate fi folosit ca șofer conform fișei postului, iar de muncitori necalificați nu are nevoie, iar contractul de muncă i-a fost desfăcut conform art.56 lit.h din Codul Muncii.
În aceste condiții, contractul de muncă a încetat de drept și nu unilateral, în virtutea legii, de la momentul apariției cauzei de încetare. Această cauză de încetare în raport cu funcția de șofer a reclamantului, constă în reținerea în vederea anulării a permisului de conducere datorită săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, respectiv conducerea sub influența băuturilor alcoolice, peste limita legală în conformitate cu disp. OUG 195/2002. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la infracțiunea comisă de petent și în aceste condiții, autorizația specială, respectiv permisul de conducere a fost retras de instituția emitentă – Serviciul Poliției Rutiere – în vederea anulării, după pronunțarea hotărârii definitive, reclamantul nemaiavând drept legal de a conduce pe drumurile publice, condiții în care, în raport de specificul locului de muncă și a funcției, contractul de muncă nu-și mai produce efecte prin efectul legii.
Dispoziția de desfacere a contractului nu este decât un act de constatare a încetării de drept a contractului de muncă.
La dosar s-au mai depus: adresa din 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P, buletin analiză toxicologică-alcoolemie nr.418/30.06.2008, fișa postului, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.172 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis contestația, s-a dispus anularea dispoziției nr.8 emisă de SC SRL, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, aceea de șofer, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale către contestator începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu dobânzile aferente, a fost obligată pârâta la plata către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale a contribuțiilor privind pe reclamantul G și totodată, la plata a 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantului Gis -a desfăcut contractul de muncă prin dispoziția nr.8/2008, conform art.56 lit.h din Codul Muncii.
S-a reținut în considerentele dispoziției că, având în vedere că i s-a reținut permisul de către organele de poliție pentru consum de băuturi alcoolice, nu-și mai poate exercita meseria de șofer, conform fișei postului.
Conform acestui text de lege – art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
Astfel, în unele cazuri reglementate prin dispoziții legale speciale, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă pentru anumite posturi sau funcții este condiționată de existența prealabilă a unui aviz, atestat sau a unei autorizații emise de autoritățile sau organismele competente. Se cere, de exemplu, avizul conform al organului de poliție în cazul gardienilor publici, al personalului din paza proprie, al operatorilor de jocuri de noroc, etc.; este necesară autorizarea artificierilor de către Inspectoratul teritorial d e muncă și a agenților de valori mobiliare de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, etc.; tot astfel, se prevede atestarea asistenților maternali profesioniști de către Comisia pentru protecția copilului și a ghizilor de turism de către Ministerul Turismului. Neîndeplinirea acestor condiții prealabile conduce la nulitatea absolută, dar revendicabilă a contractului de muncă.
Or, în speță, din exemplele menționate, instanța de fond a apreciat că nu este vorba de ipoteza prev.de art.56 alin.1 lit.h Codul Muncii, întrucât la data angajării ca șofer nu s-a cerut nici un aviz, autorizare sau atestare din partea autorităților sau organismelor competente.
de conducere constituie actul de calificare profesională al reclamantului ce îi permite să-și desfășoare activitatea în această meserie la angajator, ca șofer, deci nu se cere în prealabil nici un aviz conform, autorizație sau atestare din partea vreunui organ sau autoritate.
În caz că reclamantului, i s-a reținut, suspendat, anulat permisul de conducere, angajatorul are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune concedierea salariatului șofer pentru abateri disciplinare, cu procedura prevăzută pentru concedieri disciplinare.
În nici un caz, reținerea, suspendarea sau anularea permisului de conducere nu conduce la încetarea de drept a contractului de muncă, așa cum a procedat intimata SC SRL.
Față de cele reținute, constatându-se că nu sunt întrunite cerințele prev.de art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii, pentru a înceta de drept contractul de muncă al reclamantului, instanța de fond a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Prin decizia civilă nr. 1207/2009, Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incidente disp.art.56 alin.1 lit.h din Codul muncii și pentru a opera, deci, încetarea de drept a contractului individual de muncă, se impune ca primă fază, existența unui aviz, atestat autorizație emise de autoritățile sau organismele competente tocmai ca o condiție prealabilă încheierii contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile legale speciale incidente în anumite domenii de activitate.
Pe cale de consecință, retragerea acestui aviz, atestat, autorizație pe perioada executării contractului individual de muncă va determina încetarea de drept a contractului conform Codului muncii.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că permisul de conducere reprezintă actul de calificare profesională și nu reprezintă un aviz, autorizație sau atestare din partea vreunui organ sau autoritate, sens în care angajatorul avea posibilitatea de a demara procedura prealabilă pentru sancționarea disciplinară a salariatului și nicidecum nu trebuia să dispună încetarea de drept contractului individual de muncă, nefiind incidente în cauză disp.art.56 alin.1 lit.h din Codul muncii.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care, conf.art.312 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta SC SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza disp.art. 318 Cod pr.civilă, întrucât instanța de control judiciar nu a avut în vedere toate motivele de recurs invocate, respectiv că permisul reprezintă un aviz, o autorizație în sensul dispozițiilor art. 56 lit.h din Codul muncii, nu a judecat în spiritul legii și nu a luat în considerare finalitatea deciziei pronunțate, respectiv aceea că salariatul este încadrat în funcția de șofer, însă se află în imposibilitate de a conduce după ce i s-a reținut permisul, pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice.
La dosar nu au fost depuse alte probatorii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art. 318 Cod pr.civilă, întrucât susținerile contestatoarei vizează interpretarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv faptul că permisul reprezintă un aviz, o autorizație în sensul disp.art. 56 lit.h din Codul muncii. Întreaga motivare a contestației în anulare reprezintă în fapt susțineri de fond care au făcut obiectul recursului, astfel încât prin contestația în anulare formulată nu se poate judeca recursul la recurs. Instanța de recurs s-a pronunțat legal cu privire la aceste aspecte când a afirmat că permisul de conducere reprezintă un act de calificare și nu o autorizație sau aviz.
În consecință, văzând și disp.art. 317-321 pr.civilă va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL cu sediul în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei nr. 1207 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatul în contestație G domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
– – — – –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
4 ex./13.11.2009
Emis 2 comunicări/17.11.2009
Grefier
1. SC SRL
