ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare,în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 299/F din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul cu nr-, privind și pe pârâta SC””SA B având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.299/F din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul unității intimate începând din data de 01.07.1991 în calitate de electromecanic iar începând din data de 01.01.2005 conform înscrierilor din carnetul de muncă a avut calitate de tehnician de teren, instalații și reparații în cadrul Compartimentului N Centru de unicații B, muncă pe care a desfășurat-o până la data de 6.XI.2007 când prin Decizia nr.89, directorul general al i-a desfăcut contractul de muncă pentru încălcarea prevederilor art.21 lit.A, pct.1 iar art. 21 li.B pct.1, art. 21 lit C pct.11 și art. 21 lit.E alin.1 pct.I și III precum și alin 2.
În ce privește excepția tardivității emiterii deciziei atacate, tribunalul, prin încheierea de ședință din 14.II.2008 a respins această excepție motivat de faptul că angajatorul – respectiv directorul general al SA Baa flat de săvârșirea abaterii de către contestator la data de 7.2007 când a fost informat de șeful Compartimentului N numitul, astfel cum rezultă din copia memorandumului 203/-/ din 9.2007 filele 29-30.
În conformitate cu art. 268 alin 1 din Codul Muncii “angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Față de data la care angajatorul a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare – respectiv 7.2007, și data emiterii deciziei atacate 6.XI.2007 emisă de directorul general al SA, tribunalul a constatat că decizia a fost emisă în termen.
Prin Decizia nr.89 din 6.XI.2007, s-au reținut în sarcina reclamantului următoarele încălcări din Regulamentul Intern al SC SA și anume: art. 21 lit.A pct.I, III, IV referitor la obligațiile generale ale salariaților societății cu privire la îndeplinirea responsabilităților în conformitate cu atribuțiile de serviciu, într-un mod profesional și responsabil precum și obligația de a se asigura că acțiunile lor sunt rezonabile, juste și adecvate, condițiilor în care sunt săvârșite; art. 21 lit.B pct.I, III, IV, referitor la obligațiile salariaților de a respecta instrucțiunile șefilor ierarhici superiori la modul de folosire a echipamentelor de lucru și a timpului de lucru; art.21 lit “C” pct.II referitor la interdicția de a folosi obiecte aparținând societății, în alt scop decât pentru exercitarea sarcinilor de serviciu; art.21 lit E alin 1 pct.1 și 4 și alin 2 referitor la obligația de fidelitate a salariaților și evitarea conflictelor de interese.
Din întreg materialul probator administrat, acesta coroborat cu recunoașterea reclamantului- recunoaștere consemnată în nota explicativă precum și în scriptul întitulat declarație fila 47, rezultă fără putință de tăgadă că în cursul zilei de 5.2007, în timpul orelor de program împreună cu numitul a instalat serviciul (serviciu oferit de clienților săi) numitei. În ziua respectivă reclamantul împreună cu numitul s-au deplasat cu mașina unității intimate și toate sculele ” din dotare” în localitatea unde urma să rezolve un deranjament la un cetățean din aceeași comună.
Cu acea ocazie, acesta împreună cu folosind aparatura din dotare, în timpul programului de lucru au instalat pentru numita un serviciu și aceasta în baza contractului individual de muncă pe care acesta îl avea încheiat cu SC
Este adevărat că martorul în calitate de administrator al firmei SC SRL Bap recizat în declarație că la data încheierii contractului de muncă, cu reclamantul pe o durată de două ore pe zi, l-a atenționat pe reclamant să efectueze lucrările repartizate doar după orele de program dar din însăși recunoașterea reclamantului coroborată și cu declarațiile martorului rezultă fără dubii că serviciul pentru numita din comuna a fost instalat cu aparatura din dotare și în timpul serviciului la unitatea intimată.
Conform declarației reclamantului, acesta urma să primească pentru prestația efectuată pentru SC SRL Bos umă de bani.
Prin fapta sa, constând din folosirea echipamentului din dotare, sculele, mașina și timpul de lucru al ului reclamantul se află într-un conflict de interese, astfel că nerespectând obligația de fidelitate față de angajator a săvârșit o abatere gravă. Reclamantul avea cunoștință de obligația de fidelitate față de angajator precum și de faptul că se poate afla într-un conflict de interese cu acesta. În acest sens a semnat o declarație fila și a luat cunoștință de existența și conținutul codului d e conduită și Regulamentul intern al.
Din depoziția martorului fila 97, rezultă că tot în localitatea, reclamantul împreună cu a întârziat nejustificat la rezolvarea unui eveniment, ocazie cu care au fost atenționați de șeful ierarhic superior.
Tot pentru SC SRL B care are încheiat un contract de prestări lucrări civile cu SA, reclamantul împreună cu au executat pentru aceeași firmă în timpul programului de lucru lucrări în comuna.
Din depoziția martorului rezultă că acesta împreună cu alți colegi au inițiat un demers în apărarea reclamantului, deoarece au considerat că sancțiunea aplicată este mult prea gravă și aceasta și datorită faptului că și alți tehnicieni de întreținere ar fi executat astfel de lucrări dar nu ar fi fost sancționați. Pe de altă parte același martor a precizat că fapta unui tehnician de întreținere de a instala în timpul programului de lucru un serviciu pentru o firmă concurentă este foarte gravă datorită faptului că acel angajat s-ar afla într-un conflict de interese.
Reținând că abaterea săvârșită este gravă, că decizia atacată a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art.268 Codul muncii și că sancțiunea aplicată este direct proporțională cu abaterea săvârșită raportat la împrejurările în care a fost comisă la gradul de vinovăție al salariatului și mai cu seamă la consecințele acestei abateri (art.266) Codul Muncii, tribunalul în baza art.268 alin 5 din Codul Munciia respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și a anulării deciziei nr.89 din 06.1.2007 emisă de pârâta.
În motivarea recursului arată că decizia de concediere nr.88/06.11.2007, nu a fost emisă în concordanță cu dispozițiile art.268 din Codul muncii, în termen de 30 zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, abaterea fiind săvârșită în 05.10.2007, iar decizia a fost emisă la 06.11.2007.
Apreciază că fapta ca i s-a imputat a fost considerată în mod greșit ca fiind o abatere gravă, deoarece vizează o singură instalare, a avut un caracter izolat, nu a încasat contravaloarea prestației, prejudiciul cauzat fiind unul modic.
Apreciază că nu se poate pune problema implicării reclamantului într-un conflict de interese în condițiile în care SC SRL pentru care a instalat antena, avea un contract de prestări servicii cu societatea la care era angajat.
Arată că colectivul de oameni ai muncii de la unitatea la care e angajat reclamantul a apreciat că sancțiunea desfacerii contractului de muncă este mult prea severă pentru acesta, în condițiile în care și alți angajați tehnicieni de teren au săvârșit acest gen de abateri, însă nu au fost sancționați, motiv pentru care au întreprins un demers în apărarea reclamantului la conducerea societății pârâte.
Pârâta SA prin întâmpinarea de la 12-17, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.299/F/2008 ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului se arată că decizia de concediere nr. 88/06.11.2007, nu a fost emisă în concordanță cu dispozițiile art. 268 din Codul muncii, în termen de 30 zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, abaterea fiind săvârșită în 05.10.2007, iar decizia a fost emisă la 06.11.2007.
Curtea reține că art. 268 din Codul muncii prevede că “Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Termenul de mai sus de 30 de zile curge de la data luării la cunoștință despre săvârșirea faptei. Cu toate acestea, chiar dacă nu s-a luat la cunoștință despre săvârșirea faptei, după expirarea termenului de 6 luni sancțiunea nu mai poate fi aplicată.
În cauză reiese că pârâta a luat la cunoștință despre fapta reclamantului în data de 08.10.2008 (fila 47 și 48 dosar fond) deci în cadrul termenului de 6 luni de mai sus, reclamantul nefăcând dovada că pârâta ar fi luat la cunoștință despre faptă chiar la data săvârșirii ei, anume la 05.10.2008.
Recurentul apreciază că fapta ce i s-a imputat a fost considerată în mod greșit ca fiind o abatere gravă, deoarece vizează o singură instalare, a avut un caracter izolat, nu a încasat contravaloarea prestației, prejudiciul cauzat fiind unul modic. Apreciază că nu se poate pune problema implicării reclamantului într-un conflict de interese în condițiile în care SC SRL pentru care a instalat antena, avea un contract de prestări servicii cu societatea la care era angajat. Arată că colectivul de oameni ai muncii de la unitatea la care este angajat reclamantul a apreciat că sancțiunea desfacerii contractului de muncă este mult prea severă pentru acesta, în condițiile în care și alți angajați tehnicieni de teren au săvârșit acest gen de abateri, însă nu au fost sancționați, motiv pentru care au întreprins un demers în apărarea reclamantului la conducerea societății pârâte.
Cu privire la gravitatea faptei și la proporționalitatea sancțiuni aplicate, Curtea reține că reclamantului i-a mai fost aplicată o sancțiune, anume sancțiunea mustrării (fila 33 dosar fond), este adevărat că pentru un alt gen de fapt și în alt an, anume în 2001.
Mai trebuie sesizat că reclamantul avea la el, în mașina proprietatea pârâtei, antena și materialele ce erau necesare pentru montarea antenei, prin urmare se presupune premeditarea în montarea antenei și nu subzistă susținerea reclamantului cu privire la insistența clientului pentru montarea antenei deoarece nu trebuia să aibă la el antena ce trebuia să o monteze în timpul programului de lucru la SC SRL. Dacă nu ar fi avut antena la el în mod corect ar fi trebuit să se întoarcă la sediul pârâtei, să lase mașina, să se întoarcă la client în afara programului de lucru la pârâtă și să monteze antena în timpul de lucru la SC SRL.
Este evident că reclamantul se află în conflict de interese având în vedere că o parte a aceleași activități ce face obiectul pârâtei a fost cedată unui terț, SC SRL, prin contractul nr. 201/- iar apoi reclamantul a încheiat cu SC SRL un contract de muncă pentru aceste servicii. În acest fel pârâta plătea către SC SRL lucrările efectuate de către reclamant în timpul programului de muncă la pârâtă iar reclamantul era plătit atât pentru programul de muncă la pârâtă cât și pentru serviciul efectuat pentru SC SRL, în fapt pentru aceași muncă fiind plătit de două ori, în mod incorect. Pe de o parte primea salariul de la pârâtă pentru o perioadă de timp în care nu efectua pentru aceasta ci pentru un terț, nu un simplu terț ci mai grav în condițiile unui conflict de interese, iar pe de altă parte primea plata pentru lucrarea efectuată și de la SC SRL în condițiile în care de fapt lucrarea nu a fost executată în timpul programului de muncă la SC SRL. Față de existența conflictului de interese și a unei sancțiuni anterioare nu mai are relevanță cuantumul prejudiciului.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 299/F din 02 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – — – –
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 04.11.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Bistrița –
