Contestație decizie de concediere. Decizia 1992/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1992

Ședința publică din data de 28 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Violeta Dumitru

JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Simona Elena

– – –

Grefier – –

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în P,-, Bl.2..A,.18, județul P, și pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1082 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică din 02.09.2009, pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă P, .

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

Avocat, pentru recurentul-reclamant, și consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, declară că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat declară că înțelege să renunțe la judecarea recursului. Precizează că motivele de recurs vizau neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond și întrucât în dosarul de fond nu exista chitanța de plată a onorariului de avocat, corect s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor.

Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă P, consilier juridic solicită să se ia act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului în temeiul art.246 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește recursul pârâtei solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În mod eronat prima instanță a reținut că în mod greșit s-a dispus suspendarea venitului de completare, având în vedere că reclamantul s-a prezentat la agenție, moment în care i-a fost oprit carnetul de evidență și carnetul de muncă.

Astfel, așa cum a precizat și în fața instanței de fond, la data ultimei vize, reclamantului i s-a reținut carnetul de evidență, întrucât urma să-i expire indemnizația de șomaj, acesta având valabilitate doar pe perioada cât reclamantul beneficiază de indemnizație de șomaj. În ceea ce privește carnetul de muncă, precizează că acesta i-a fost reținut pentru a i se opera expirarea indemnizației de șomaj.

Reclamantul nu poate invoca necunoașterea sau neinformarea cu privire la faptul că pe perioada venitului de completare trebuia să se prezinte la viză cu un carnet de evidență distinct.

Depune la dosar lista din sistemul informatic din care rezultă că s-a suspendat venitul de completare pentru neprezentare la viză, suspendare care este generată automat de sistemul informatic când șomerul nu se prezintă la viză.

Avocat pentru recurentul-reclamant solicită să se ia act că s-au depus înscrisuri după acordarea cuvântului în dezbateri.

Consilier juridic arată în continuare că potrivit Legii nr.76/2002 și OUG nr.116/2006 șomerii sunt la dispoziția agenției, iar reclamantul avea obligația de a se prezenta la instituție ori de câte ori i se cerea, acesta fiind o persoană aptă de muncă, trebuia să fie activ, să cauze loc de muncă, să răspundă solicitărilor agenției.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.

Având cuvântul pentru recurentul-reclamant, avocat apreciază nefondat recursul pârâtei și solicită respingerea acestuia.

Reclamantul a fost în șomaj și trebuia să intre în venitul de completare. Acestuia i s-a reținut carnetul de muncă și carnetul de șomaj, fără a fi convocat pentru a i se înmânat un nou carnet de evidență. Din actele dosarului rezultă că nu s-a făcut dovada convocării reclamantului pentru a se prezenta la sediul instituției pârâte. Este de observat că decizia contestată nu cuprinde motivul suspendării.

Dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv Legea nr.76/2002 și nr.OUG116/2006 prevăd expres faptul că persoanele care au calitatea de șomer, au obligația de a se prezenta la sediul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă ori de câte ori li se cere. Legiuitorul nu a prevăzut expres modalitatea de comunicare a acestor obligații către persoanele care au calitate de șomeri, însă, în acest caz, este evident că singura modalitate legală de convocare este cea în formă scrisă.

Chiar dacă recurenta susține că aceste convocări au loc verbal, avea obligația de a găsi modalitatea legală prin care să dovedească că această convocare a operat. Nu se poate invoca lipsa de fonduri, întrucât fiind o instituție de stat trebuia să găsească măsurile legale și procedurale.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, în replică, arată că obligațiile șomerului sunt înscrise în carnetul de șomer, precum și în carnetul de muncă.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Ocupare a Forței de Muncă P, anularea deciziei nr.2617/27.11.2008, repunerea în plată a venitului de completare și obligarea intimatei la achitarea indemnizației reprezentând venitul lunar de completare neacordat, pe durata suspendării ( 04.11.2008-29.12.2008).

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul SC SA și că la data de 17.10.2007 i-a încetat contractul individual de muncă în baza HG nr.990/2007 și art.65 alin.1 coroborat cu art.67 și 68 din muncii, în urma procesului de concediere colectivă care a avut loc la societatea angajatoare. Datorita procesului de concediere colectivă i-au fost aplicate și prevederile OUG nr.116/2006, referitoare la acordarea alături de indemnizația de șomaj și a venitului lunar de completare, indemnizație ce a fost acordata pe o perioada de un an, respectiv 17.10.2007-17.10.2008.

La sfârșitul perioadei de acordare indemnizației de șomaj, respectiv în luna octombrie 2008, intimata i-a oprit carnetul de evidență și i-a oprit cartea de muncă și în atare situație a fost în imposibilitate obiectivă de a se prezenta pentru a-i fi aplicată în continuare viza pe carnetul de evidență în vederea confirmării dreptului la venitul lunar de completare ulterior expirării perioadei de șomaj.

Susține că nu este culpa sa în neîndeplinirea acestei obligații, câtă vreme tocmai actul cu care trebuia să se prezinte la pârâtă fusese oprit de aceasta, nefiindu-i înmânat un alt carnet de evidență, strict pentru vizele lunare aferente numai venitului lunar de completare acordat ulterior expirării perioadei de șomaj.

Decizia contestată i-a fost comunicată la data de 29.12.2008 la sediul pârâtei, ocazie cu care s-a prezentat la aceasta, întrucât nu primise nici pe luna noiembrie si nici pe luna decembrie venitul lunar de completare, dar decizia este nula pentru că nu conține în cuprinsul său motivul suspendării acordării venitului lunar de completare.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv copia carnetului de evidență, a carnetului de muncă.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art.115 cod pr. civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, motivat de faptul că reclamatul nu s-a prezentat la sediul său în vederea ridicării carnetului de muncă și a noului carnet de evidență necesar programării lunare pe perioada venitului de completare, motiv pentru care s-a și suspendat plata acestuia, perioada de suspendare făcând parte din perioada de acordare a venitului de completare.

Pârâta a depus la rândul său la dosar înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul părților.

La data de 05.05.2009 reclamantul și-a precizat acțiunea și a arătat că suma de bani solicitata la pct.3 al acțiunii este în cuantum de 1738 lei, respectiv 918 lei lunar, reprezentând cuantumul venitului lunar de completare și 92 lei parte din venitul de completare încasat de reclamant pe luna noiembrie.

Prin sentința civilă nr.1082 din 21 mai 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ P, a anulat Decizia nr.2617/27.11.2008 emisă de pârâtă, obligând-o pe această să plătească reclamantului suma de 1744 lei, reprezentând de completare, respingându-se cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajat al SC SA până la data de 17.10.2007 când i-a încetat contractul individual de muncă ca urmare a procesului de concediere colectivă ce a avut loc la societatea angajatoare. Urmare a procesului de concediere colectivă reclamantului i-au fost aplicate și prev. OUG nr.116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societății comerciale cu capital majoritar de stat.

Reclamantului i-a fost acordată indemnizația de șomaj pe o perioada de un an, respectiv 17.10.2007- 17.10.2008, dată la care a expirat indemnizația de șomaj a acestuia. În conformitate cu disp. art.13 din OUG nr.116/2006, după expirarea acestei indemnizații, personale beneficiare rămân în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă până la încetarea plății venitului lunar de completare și au obligația să se prezinte lunar pe baza programării la agenție pentru a primi sprijinul în vederea angajării în muncă.

Acest venit lunar de completare se suspendă potrivit art.14 din OUG nr.116/2006, în situația în care persoanele beneficiare nu îndeplinesc obligațiile prevăzute la art.13 alin.2 lit.

Prin decizia nr.2617/27.11.2008, pârâta a dispus suspendarea dreptului la venitul de completare începând cu data de 04.11.2008.

Tribunalul a constatat că în mod greșit pârâta a dispus prin decizia contestată suspendarea venitului de completare, având în vedere că la sfârșitul perioadei de șomaj, reclamantul s-a prezentat la agenția pârâtă, moment în care i-a fost oprit atât carnetul de muncă, cât și cartea de muncă.

Reclamantul potrivit art.13 alin.2 lit.a din OUG nr.16/2006 avea obligația să se prezinte lunar pe baza programării sau ori de câte ori era solicitat pentru ocuparea forței de muncă la care era înregistrat pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă. Rezulta așadar că reclamantul trebuia să se prezinte la agenția pârâtă numai în urma unei programări or, în cauza de față, nu rezultă că a avut loc această programare.

Totodată, din cuprinsul deciziei emisă de pârâtă nu rezultă care este temeiul de drept al suspendării dreptului la venitul lunar de completare.

Întrucât decizia nr.2617/27.11.2008 nu cuprinde temeiul de drept al suspendării, tribunalul a constatat că aceasta este lovită de nulitate, motiv pentru care a admis acțiunea și a dispus anularea sa în baza OUG nr.116/2006.

Totodată a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 1744 lei, reprezentând venit de completare în baza art.7 lit.c si art.8 din OUG nr.116/2006.

Tribunalul a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedita, având în vedere că nu a depus la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile.

În motivarea recursului, pârâta AGENȚIA DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ Paa rătat, în esență, că suspendarea venitului de completare al reclamantului s-a făcut corect, iar acesta din urmă avea obligația de a se prezenta la viză după expirarea indemnizației de șomaj.

De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de noul carnet de evidență al reclamantului, în care se specifică perioada de suspendare, și de faptul că programarea la viză s-a făcut. Totodată, decizia de suspendare nu este nulă, fiind generată de programul informatic pe baza datelor operate în calculator.

La rândul său, reclamantul a arătat în motivarea recursului că prima instanță nu i-a acordat cheltuielile de judecată solicitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea reține că acesta a înțeles să renunțe la judecarea recursului, întrucât motivele de recurs vizau neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, însă întrucât în dosarul de fond nu exista chitanța de plată a onorariului de avocat, corect s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor.

Prin urmare, Curtea va lua de act renunțarea reclamantului la judecarea recursului.

În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod corect că pârâta a dispus în mod greșit suspendarea venitului de completare, având în vedere că la sfârșitul perioadei de șomaj reclamantul s-a prezentat la agenția pârâtă, moment în care i-a fost oprit atât carnetul de evidență, cât și cartea de muncă.

Potrivit art.13 alin.2 lit.a din OUG nr.116/2006, reclamantul avea obligația să se prezinte lunar pe baza programării sau ori de câte ori era solicitat pentru ocuparea forței de muncă la agenția la care era înregistrat pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă. Rezultă că reclamantul trebuia să se prezinte la agenția pârâtă numai în urma unei programări care, în cauza de față, nu rezultă că ar fi avut loc.

Totodată, întrucât decizia nr.2617/27.11.2008 nu cuprinde temeiul de drept al suspendării, tribunalul a constatat în mod corect că aceasta este lovită de nulitate.

Față de aceste considerente, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Ia act de renunțarea reclamantului, domiciliat în P,-, Bl.2..A,.18, județul P, la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1082 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1082 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Simona Elena

– – – – – –

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.4 ex./16.11.2009

/

.fond nr- Trib.

Jud.fond