ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1995
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Simona Elena
– – –
Grefier – –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. – -, Bl.33 B, Sc.A,.3, jud. Dîmbovița împotriva sentinței civile nr.1231 p leiunțată la data de 1 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, Sector 4, Hala principală, Anexa Tehnico-socială,.1, camera 7, prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimata-pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se învederează că din partea intimatei-pârâte s-a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, la care s-a anexat în copie ordinul de plată nr.130/19.08.2009.
Curtea înmânează recurentului reclamant un exemplar al întâmpinării formulată de intimată.
Recurentul reclamant declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond. Depune la dosar extrase de cont și note de ședință.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentului că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, recurentul reclamant solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse pe larg în conținutul notelor de ședință, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1298/120/23.03.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată SC SRL și pe reprezentantul său legal, director general, în solidar, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere și abuzul de drept pentru desfacerea contractului de muncă încheiat între reclamant și pârâtă cu nr.2457/21.10.2008, înregistrat la ITM B; obligarea pârâtei în solidar cu reprezentantul legal la plata despăgubirilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă – 14.03.2009, și până la rămânerea definitivă a hotărârii calculate, pe baza ultimului salariu brut de încadrare de 720 lei, aproximativ 1420 lei; plata a 10 zile de concediu de formare profesională echivalentă sumei de 342 lei și drepturi contravaloare 1420 lei; plata a 19 zile de concediu medical 2008 – 2009 în cuantum de 75% din drepturile salariale, respectiv 326 lei; plata a 10 zile de concediu de odihnă pe anii 2008 – 2009 342 lei; să se constate neplata la zi a drepturilor salariale la 29 februarie a avansului pe luna februarie și a restului de salariu la 15 martie; obligarea pârâților la penalizări de întârziere de 1% pe zi începând cu 28 februarie până 23 martie 2009; să se constate că pârâta nu respectă contractul individual de muncă și respectiv contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național deoarece nu a acordat reclamantului două salarii medii pe economie echivalente a patru salarii de încadrare, nu a plătit dreptul la concediu de formare profesională, 10 zile, nu a beneficiat de spor de salariu de 25% pentru vechime, deci nu a beneficiat de niciun spor la salariu, 10% spor pentru condiții de toxicitate și nu a primit materiale igienico-sanitare. Nu a primit alimentate pentru condițiile grele de toxicitate.
Se solicită obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor pe care nu le-a primit, reprezentând salarii compensatorii pentru protecție socială, două salarii medii brute pe economie la care să se aplice și indicele de inflație; să se identifice elementele de calcul ale despăgubirilor salariale și ale drepturilor pe care este îndreptățit să le primească; să se precizeze termenul în care pârâți să-și achite aceste obligații; se solicită despăgubiri salariale de 1420 lei și total drepturi 6115 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 8.10.2008 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată pe funcția de vopsitor, cu salariu de încadrare de 700 lei, dar pârâta și reprezentantul legal nu și-au achitat obligațiile la care s-a făcut referire mai sus.
S-au invocat dispozițiile art.38 alin.5 din Constituție, 295 din Codul muncii, 101 din CCM la nivel național, art.11 din Legea 130/1996, art.78 al.1 din CCM la nivel național, art.J pct.3 din contractul individual, art.283 alin.1 pct.c) din Codul muncii. A mai arătat că a lucrat în condiții de toxicitate, în condiții minime de securitate în muncă, angajatorul nu a respectat normele de drept și nu și-a achitat obligațiile pecuniare față de reclamant.
La dosarul cauzei s-au depus adresa nr.77/16.02.2009 prin care se aduce la cunoștință reclamantului termenul de preaviz și desfacerea contractului de muncă; copie de pe cererea formulată de reclamant prin care solicită salarii compensatorii și restul drepturilor salariale prevăzute de lege; copie de pe contractul individual de muncă, copie de pe cartea de muncă, adeverința nr.044/27.02.2008 emisă de unitatea pârâtă; contractul colectiv de muncă la nivel național; adeverința 30/04.02.2009 eliberată de unitatea pârâtă.
La 2.04.2009 reclamantul a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat să se constate că pârâta nu a eliberat cartea de muncă la data desfacerii contractului de muncă și nu a beneficiat de protecție socială de șomaj; pârâta nu a plătit drepturile salariale la zi pe lunile februarie, martie 2009; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a indemnizației de șomaj cu penalizări de întârziere începând cu 14.03.2009; obligarea pârâtei să elibereze de urgență cartea de muncă și adeverință pentru înregistrarea la șomaj cu trimiterea acestora la ITM D pentru a le ridica; disjungerea pricinilor întrunite în cauză și solicită daune morale de 12.000 lei.
S-au mai depus: adeverința de venituri nr.-/27.03.2009 emisă de P Târgoviște, adeverință medicală, factură de plată 89044/20.03.2009 la Asociația de nr.42 Târgoviște, adeverința nr.6630/1.04.2009 emisă de AJOFM D din care rezultă că reclamantul nu a fost înregistrat ca șomer, factură de plată telefon mobil, adresa nr.15494/1.04.2009 emisă de B, adresa nr.644/13.02.2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, calcul despăgubiri salariale, copie de pe cererea adresată la 27.04.2009 directorului unității pârâte.
La 4.05.2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și arată că a fost administrator la societatea pârâtă și nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru reclamant.
La 4.05.2009 unitatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a arătat că s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantului datorită condițiilor economice nefavorabile, iar nu din culpa angajatului astfel că se solicită respingerea cererii de constatare a nulității deciziei nr.136/14.03.2006, ca neîntemeiată. Pe cale de consecință pârâta nu poate fi obligată nici la plata de despăgubiri întrucât decizia a fost emisă în condiții de nelegalitate.
Reclamantul nu a solicitat concediu pentru pregătire profesională, fiind angajat ca vopsitor, muncă pentru care era calificat. Pentru perioada de 19 zile de concediu medical reclamantul și-a primit drepturile bănești, pe perioada în care reclamantul a fost angajat la pârâtă acesta și-a primit toate drepturile salariale. Pentru perioada februarie – martie 2009 existat o întârziere în achitarea drepturilor salariale din cauza lipsei de lichidități, însă la acest moment angajatul și-a primit toate drepturile salariale.
Pe cale de consecință se impune și respingerea cererii de penalități de 1% pe zi de întârziere.
În cazul încetării contractului de muncă din cauze ce nu țin de persoana salariatului societatea este obligată să-i achite contravaloarea unui salariu lunar, însă din cauză că firma are o situație financiară precară nu s-a realizat această plată însă pârâta este de acord să o plătească la momentul când va putea.
S-au depus alăturat cerere de concediu și învoire formulată de reclamant, care justifică corectitudinea calculării drepturilor salariale de către pârâtă, contractul individual de muncă, hotărârea nr.9 din 16.02.2009 a administratorului societății pârâte prin care s-a hotărât desființarea unor posturi printre care și cel de vopsitor ocupat de reclamant, adresa nr.77/16.02.2009 de preaviz, decizia 136/14.03.2009 de desfacere a contractului individual de muncă, certificate de concediu medical, stat de salarii pe 2009 în care figurează la poziția 49 reclamantul cu suma de 277 lei; ordine de plată pentru 2 și 16 aprilie 2009, statul de salarii pe februarie 2009 din care rezultă că reclamantul a primit suma de 21 lei, și respectiv 400 lei, statele de plată și ordinele de plată pentru lunile ianuarie 21009, decembrie 2008, noiembrie 2008, cereri formulată de reclamant pentru învoire și concediu medical.
La 14.05.2009 reclamantul formulează concluzii scrise prin care reia aspecte invocate și prin acțiunea formulată și solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive formulată de directorul general întrucât directorul general reprezintă unitatea în justiție.
S-au mai depus: adresa nr. 8017/4.05.2009 emisă de AJOFM prin care este invitat reclamantul până la 14.05.2009 să se prezinte cu documentele pe care le deține, adeverința nr. 6630/1.04.2009 din care rezultă că reclamantul nu este înregistrat ca șomer, adeverința nr. 26 privind plata contribuției, copie de pe cererea formulată de reclamant pentru eliberarea cărții de muncă înregistrată sub nr. 8128/27.04.2009, adeverință nr. 6630/1.04.2009.
La 18.05.2009 pârâta a formulat completare la întâmpinare prin care se invocă netimbrarea acțiunii întrucât cererile formulate de reclamant în acțiunea principală nu sunt scutite de taxa de timbru. Se arată că reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru eliberarea carnetului de muncă și cu toate acestea pârâta a eliberat reclamantului carnetul de muncă imediat ce l-a primit de la ITM S-a depus alăturat procesul-verbal de predare primire semnat de reclamant. Drepturile salariale pentru lunile februarie – martie 2009 au fost achitate conform dovezilor depuse la dosar. Reclamantul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea la șomaj și nu este culpa unității pentru această situație. Nu pot fi admise nici penalitățile de întârziere întrucât în contractul de muncă nu există o astfel de clauză. Daunele morale nu sunt dovedite cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu care să determine aceste daune.
Prin sentința civilă nr.1231 pronunțată la data de 1 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea completată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, B și cu pârâtul. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului un salariu brut lunar, reprezentând compensație pentru încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că pârâta a făcut dovada în condițiile art.287 din Codul muncii, că reclamantul și-a primit toate drepturile bănești pentru perioada în care și-a executat contractul individual de muncă cu pârâta. Astfel s-au depus la dosar copii de statele de plată însoțite de ordinele de plată pentru lunile pentru care reclamantul pretinde că nu și-a primit drepturile. De asemenea, există dovadă că reclamantul a primit și carnetul de muncă în momentul în care unitatea pârâtă la obținut de la ITM. La dosarul cauzei s-a depus dovada cu contribuția reclamantului pentru asigurarea de șomaj, însă acesta nu a formulat nicio cerere pentru a se înscrie la Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă, astfel că unitatea pârâtă nu se face vinovată pentru faptul că reclamantul nu a primit ajutor de șomaj.
De asemenea, unitatea pârâtă a făcut dovada că reclamantul a fost disponibilizat din motive neimputabile acestuia, însă desfacerea contractului de muncă s-a dispus datorită diminuării comenzilor societății și implicit a veniturilor acesteia pe fondul crizei economice. În aceste condiții nu se justifică anularea deciziei de concediere, fiind emisă în condiții de nelegalitate.
Cât privește sporul de toxicitate, sporul de vechime, materiale igienico-sanitare, aceștia sunt indici care sunt luați în calcul pentru stabilirea salariului și cum din statele de plată rezultă că reclamantul și-a primit salariile integral, instanța nu poate dispune cu privire la aceste sporuri pentru că s-ar încălca întinderea obligațiilor asumate în contractul individual de muncă de unitatea angajatoare atunci când a fost stabilit salariul de bază al reclamantului.
Cât privește calitatea procesuală a pârâtului instanța a apreciat că acesta nu poate fi obligat în solidar cu unitatea pârâtă, întrucât nu are raporturi de muncă directe cu reclamantul și nici nu se face culpabil de vreun prejudiciu cauzat reclamantului, astfel că în cauză nu se justifică în ceea ce-l privește pe directorul societății calitatea procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta recunoaște faptul că s-a aflat în imposibilitate să achite reclamantului un salariu compensatoriu în condițiile art.78 din CCM, motiv pentru care instanța de fond a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata măsurilor compensatorii prevăzute de art.67 din Codul muncii coroborate cu art.78 din CCM.
Împotriva sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe se întemeiază pe ogravă greșeală și pe o apreciere eronată a probelor, decizia de concediere nefiind comunicată salariatului, astfel că este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, prima instanță a interpretat greșit actele deduse judecății și a aplicat eronat textele legale, neținând cont de obligativitatea CCM. Totodată, nu s-a ținut cont de faptul că administratorul răspunde solidat cu societatea pentru pagubele pricinuite.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamantul a fost concediat ca urmare a desființării unui număr de 5 posturi din cadrul societății, pe fondul diminuării comenzilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, la data de 04.05.2009, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că a acționat în calitate de administrator la societatea pârâtă și nu ca persoană fizică, astfel că nu poate fi obligat la plata unor sume de bani către reclamant.
La data de 14.05.2009 reclamantul a solicitat în scris respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul, întrucât directorul general reprezintă unitatea în justiție și răspunde în solidar cu societatea.
Curtea mai reține că în considerentele sentinței, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului, acesta nu poate fi obligat în solidar cu unitatea pârâtă, întrucât nu are raporturi de muncă directe cu reclamantul și nici nu se face culpabil de vreun prejudiciu cauzat reclamantului, astfel că în cauză nu se justifică în ceea ce-l privește pe directorul societății calitatea procesuală pasivă, însă în dispozitivul sentinței atacate nu este nicio mențiune cu privire la admiterea sau respingerea acestei excepții.
Prin urmare, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea legii, prezentând neconcordanțe între considerente și dispozitiv, astfel că sunt incidente motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă și având în vedere decizia nr.XXI/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, Curtea reține că acestea vizează cercetări privind fondul dreptului, care însă nu pot fi analizate atâta timp cât pricina nu s-a judecat în primul ciclu procesual cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. – -, Bl.33 B, Sc.A,.3, jud. Dîmbovița, împotriva sentinței civile nr.1231 pronunțată la data de 1 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, Sector 4, Hala principală, Anexa Tehnico-socială,.1, camera 7, prin reprezentant legal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Simona Elena
– – – – – –
Grefier,
–
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.6 ex./16.11.2009
/
f- Trib.D
G –
