ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2072
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
– –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul Institutul pentru Românii de cu sediul în municipiul B,–3, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1413 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P, lipsind recurentul intimat Institutul pentru Românii de
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că la data de 1 octombrie 2009 s-a depus prin serviciul registratură al instanței o întâmpinare din partea intimatului contestator.
Avocat, pentru intimatul contestator, declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimatul contestator, arată că în mod corect prima instanță a reținut că au fost încălcate disp. art.267 din Codul muncii, contestatorul nefiind convocat cu ocazia efectuării cercetării prealabile.
Solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 19.03.2009 s-a înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr- contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă cu nr.159/03.03.2009 emisă de pârâtul Institutul ” pentru Românii de ” prin care în temeiul art.264 alin.1 lit.f din Codul munciia fost concediat din funcția de director administrativ, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea respectivei decizii, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat în funcția de director administrativ la institutul pârât și prin decizia atacată a fost concediat pe motiv că a dispus începerea unor lucrări sponsorizate fără aprobarea Directorului Executiv, cu depășirea atribuțiilor de serviciu, deși acesta nu a dispus nici o măsură de stopare a lucrărilor pe perioada executării lor.
S-a invocat excepția tardivității emiterii deciziei, cu depășirea termenului de 6 luni de la data executării lucrărilor, iar pe fond s-a solicitat să se constate că Regulamentul de Organizare și Funcționare nu mai este valabil în prezent, lucrările au fost executate cu titlu gratuit.
Reclamantul a mai arătat că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost emisă fără a se realiza cercetarea disciplinară, conform art.267 Codul muncii, nefiind convocat, deoarece în acea perioadă a fost în incapacitate temporară de muncă.
În drept s-au invocat disp.art.76, 77, 78, 268(5) și 285 din Codul muncii.
S-au anexat în copie: Regulamentul de organizare și funcționare, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, procesul verbal din 24.02.2009, contractul individual de muncă al reclamantului.
Pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât pe perioada când s-au executat lucrările directorul executiv se afla în delegație, în străinătate, iar convocarea reclamantului la cercetarea disciplinară s-a făcut printr-un fax trimis la numărul de telefon al campusului studențesc în care acesta își desfășura activitatea, reclamantul primind direct faxul conform declarației celor aflați în secretariat.
Totodată, s-a arătat că Regulamentul de Organizare și Funcționare este valabil.
S-au depus în copie contractul de sponsorizare, certificatul de concediu medical emis pe numele reclamantului, declarația numitului.
S-a dispus de către instanță emiterea unei adrese către pârât pentru a se depune dovada cercetării disciplinare a reclamantului, aplicându-se sancțiunea decăderii din probă conform art.288 Codul muncii pentru nedepunerea relațiilor solicitate.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1413 pronunțată la data de 24 iunie 2009 a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Institutul pentru Românii de B, s-a anulat decizia nr.159/03.03.2009 și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută, cu plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate.
A fost respinsă ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat la institutul pârât în baza contractului individual de muncă încheiat la28.03.2005 și înregistrat sub nr.C 157 în funcția de director administrativ.
Prin decizia nr.159/03.03.2009 acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă conform art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, pentru depășirea atribuțiilor de serviciu.
Nu s-a făcut dovada de către pârât a convocării reclamantului la cercetarea prealabilă, în conformitate cu prevederile art.267 Codul muncii, cu atât mai mult cu cât la data de 24.04.2009, la care pârâtul arată că l-ar fi convocat pe reclamant printr-un fax transmis la locul de muncă, că reclamantul ar fi primit o astfel de convocare.
Astfel, la 26.02.2009, când reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă( certificat medical 41) se desfășoară cercetarea disciplinară a reclamantului, fără însă a exista dovada primirii de către reclamant a vreunei convocări în scris, așa cum prevăd disp.art.267 alin.2 din Codul muncii.
Având în vedere că cercetarea disciplinară a reclamantului s-a efectuat în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor imperative ale art.267 din Codul muncii, instanța a constata întemeiată contestația formulată, dispunând, în temeiul art.78 din Codul muncii, anularea deciziei contestate, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, cu plata de către pârât a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Institutul pentru Românii de B criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că în urma abaterilor disciplinare săvârșite de către reclamant s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, in baza prevederilor art.246 alin.1 li.f din Codul muncii. In acest sens a fost emisă decizia nr.150/03.03.2009. Pentru a se proceda la desfacerea contractului individual de muncă s- procedat la convocarea reclamantului la procedura de cercetare prealabilă, pe calea unui fax trimis la sediul acesteia din, fax pe care reclamantul l-a primit, conform cu declarațiile martorilor depuse la dosar.
De asemenea, mai arată recurentul, l-a dosar a fost depus și listingul cu convorbirile telefonice, de unde reieșea că s-a comunicat chemarea la cercetarea prealabilă.
In combaterea motivelor de recurs, reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a susținut că recursul este nefondat, deoarece nu s-a făcut dovada chemării la cercetarea disciplinară iar faxul pe care susține că l-ar fi trimis nu reprezintă o dovada a comunicării înștiințării.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va reține că aceste este nefondat pentru următoarele:
Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a unei cercetări prealabile.
In vederea îndeplinirii cercetării prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Neîndeplinirea cercetării prealabile duce la nulitatea deciziei de concediere emise de angajator.
In speță recurenta susține că prin faxul trimis precum și prin convorbirile telefonice purtate cu acesta s-a îndeplinit procedura de convocare a reclamantului la intimat, prevăzută de art.267 alin.2 pr.civilă. fapt care intră în contradicție cu textul legal, neexistând nici o dovada a primirii acestei convocări.
De altfel, nu se poate susține că prin telefoanele primite de către reclamant s-a îndeplinit procedura convocării in scris.
Procesul verbal aflat la fila 54 dosar fond, cuprinde mențiunea referitoare la primirea unui fax de către reclamant, nefăcându-se nicio mențiune despre conținutul acestui fax, astfel încât instanța de fond in mod corect nu si-a putut fundamenta convingerea pe presupuneri.
Față de aceste considerente, Curtea in temeiul disp.art.312 pr.civilă corob.cu disp.art. 3041pr.civilă va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Institutul pentru Românii de cu sediul în municipiul B,–3, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1413 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
– – – – – –
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD
4 ex./12.XI.2009
f- Trib.
