ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2085/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC. SRL B împotriva sentinței civile nr. 262/F din 19 mai 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul -, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reprezentantul reclamantului intimat a trimis prin fax o cerere prin care solicită a se dispune strigarea cauzei pentru ora 12,00.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, care va fi luată la sfârșitul dezbaterilor.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua și la a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Se constată că această cauză a fost luată la sfârșitul dezbaterilor, nefiind posibilă strigarea cauzei la ora 12,00, întrucât este o altă ședință de judecată.
De asemenea, se constată că, prin cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către reclamantul intimat la data de 29 septembrie 2008, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza dispozițiilor art. 242 alin. 2.proc.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 262/F din data de 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata B ca fiind întemeiată și, în consecință s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 2/2007 în ceea ce privește sancționarea pentru ” neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără acte justificative “, s-a anulat decizia de concediere pentru celelalte abateri disciplinare ca tardiv emisă și s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut referitor la excepția tardivității emiterii deciziei de concediere că prin convocarea înregistrată sub nr. 79/17.07.2007 (17) contestatorul a fost convocat la sediul intimatei în B,- în data 23.07.2007, la ora 10, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru următoarele fapte: încasările efectuate de contestator aferente ultimelor luni sunt cu mult sub cheltuieli, existența mai multor curse anulate pe aparatul de înregistrare și pentru prestarea activității în mod ilegal folosind licența de transport și numele societății.
Prin Decizia de concediere nr. 2 emisă la data de 11.09.2007 (4), contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă pentru următoarele fapte care au fost reținute ca abateri disciplinare: înregistrarea unor pierderi în activitatea de taximetrie datorită unui număr scăzut de ore de muncă zilnic și neînregistrarea unor încasări pe aparatul de marcat fiscal, neprezentarea la locul de muncă începând cu data de 31.07.2007, absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative și continuând să presteze servicii de taximetrie fără a deconta banii, folosind aparatul de marcat fiscal al societății, modificând denumirea înscrisă din în.
Față de data înregistrării convocării, respectiv 17.07.2007, convocare semnată de către conducerea societății și care atestă faptul că aceasta a luat la cunoștință cel târziu la acea dată de săvârșirea abaterilor disciplinare de către contestator și arătate în convocare, decizia nr. 2 din 11.09.2007 (4) a fost emisă tardiv, peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de Codul Muncii, cu nerespectarea prevederilor art. 268 alin 1 potrivit căruia “angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare”.
De altfel, deși prin convocarea în discuție s-a indicat ca loc al desfășurării cercetării disciplinare prealabile sediul societății, care se află în B,-, județul B-N, după cum rezultă din actele dosarului, probele administrate demonstrează că la data, ora și locul indicate în convocare, unde s-a prezentat contestatorul, nu se aflau reprezentanții societății, aceștia rămânând la “dispeceratul” societății, situat la o altă adresă, respectiv B,- A, județul B- Acest aspect a fost confirmat chiar de către contabila societății intimate în depoziția sa de martor ( 138-139 ). Drept urmare, s-a apreciat că excepția tardivității este întemeiată.
În ceea ce privește excepția nulității deciziei de concediere sub aspectul celorlalte fapte reținute ca abateri disciplinare în cuprinsul deciziei, dar pentru care contestatorul nu a fost convocat în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, respectiv “neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative”, instanța a admis ca întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, “Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a (- avertismentul scris -) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.” 2 al aceluiași text legal stipulează că: ” În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.”. În cauza pendinte, s-a constat că nu au fost respectate prevederile referitoare la obligația convocării în scris a salariatului pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile în ceea ce privește toate abaterile disciplinare înscrise în decizia de concediere pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară contestată, respectiv “neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative”, care, deși menționată expres în decizia de concediere, lipsește în enumerarea faptelor pentru care s-a realizat cercetarea disciplinară prealabilă, acelea înscrise în convocarea de la fila 17.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Taxi solicitând, admiterea căii de atac promovate, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că motivele de nulitate absolută nu s-au invocat nici prin cererea de chemare în judecată, nici pe parcursul procesului până la închiderea dezbaterilor când reprezentantul reclamantului a pus concluzii de nulitate a dispoziției. S-a invocat că toate solicitările reclamantului, la fel ca și excepțiile invocate de instanța de fond, trebuiau discutate anterior închiderii dezbaterilor, iar faptul că instanța a redeschis dezbaterile nu acordă dreptul de a se reveni asupra solicitărilor reclamantului și dreptul de a-i da acestuia posibilitatea de a susține excepții la care nu a înțeles să facă referire nici pe parcursul judecării și nici prin acțiunea introductivă.
Un alt motiv de recurs este acela ca Tribunalul Bistrițaa reținut în mod eronat ca s-a depășit termenul de 30 de zile între data săvârșirii abaterii disciplinare și data deciziei de concediere. În realitate, absenta angajatului a reprezentat o abatere disciplinara cu caracter permanent iar data la care conducerea societății poate adopta decizia de concediere nu este impusa prin nici un text de lege.
S-a mai învederat că deși prin sentința recurată s-a reținut că angajatul a fost convocat la sediul societății cu toate că ar fi trebuit să se prezinte la punctul de lucru din-, acest aspect nu afectează valabilitatea concilierii prealabile întrucât angajatul nu s-a prezentat nici la sediul societății nici la punctul de lucru.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică a sentinței primei instanțe, care poate fi încadrat în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține că în conformitate cu dispozițiile art. 151 Cod procedură civilă “pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri”, iar rațiunea acestei dispoziții legale este tocmai respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare. În condițiile în care așa cum s-a arătat chiar de către recurent excepțiile tardivității și nulității au fost puse după reluarea dezbaterilor în discuția părților, se apreciază că primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Referitor la a doua critică a sentinței instanței de fond, se constată că tardivitatea Deciziei de concediere nr. 2/2007 a fost constată raportat la următoarele fapte reținute în sarcina intimatului: încasările efectuate de contestator aferente ultimelor luni sunt cu mult sub cheltuieli, existența mai multor curse anulate pe aparatul de înregistrare și pentru prestarea activității în mod ilegal folosind licența de transport și numele societății. În condițiile în care nu s-a reținut tardivitatea emiterii deciziei de concediere în raport de absențele nemotivate ale reclamantului (pentru această faptă constându-se nulitatea deciziei de concediere) nici critica referitoare la admiterea în mod greșit a excepției tardivității deciziei de concediere raportat la fapta indicată de recurentă nu este întemeiată.
De asemenea, contrar celor invocate în recurs prima instanță a reținut că reprezentanții societății nu se aflau la locul stabilit pentru efectuarea concilierii, însă acest considerent a fost menționat în mod subsidiar, întrucât cu privire la faptele pentru care a fost convocat pentru cercetarea prealabilă s-a reținut tardivitatea emiterii deciziei de concediere.
Având în vedere aceste considerente, întrucât nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Taxi B împotriva sentinței civile nr. 262/F din 19.05.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Taxi B împotriva sentinței civile nr. 262/F din 19.05.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED. /DACT.
2 EX./24.11.2008.
JUD.FOND.,.
