-+ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2090
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, -, G, l, -, -, ia, n, G, a, G, G, -, G, G, ia, C, G, -, a, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.219 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA prin lichidator GENERAL GRUP EXPERT, cu sediul în B,–119, -.4.2,.107, sector 2.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimata-pârâtă SA Scăieni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții-reclamanți arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că aceștia au făcut dovada existenței viciilor de consimțământ în ceea ce privește încetarea contractelor de muncă, neputând fi vorba de existența unei opțiuni, astfel cum a reținut instanța de fond.
Mai arată că dacă recurenții-reclamanți nu ar fi fost amenințați și induși în eroare de către membrii organelor de conducere, nu ar fi semnat cererea de încetare a contractului individual de muncă, iar conform art.55 lit.b nu și-ar fi dat în mod valid consimțământul la încheierea acestor acte.
Solicită ca în conformitate cu disp.art.312 alin.1, ipoteza I Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, să se admită recursul, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul de a se constata nulitatea relativă a actelor juridice-cereri de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, consimțământul reclamanților nefiind valabil, fiind afectat de viciul violenței și al dolului, obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
După strigarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, înainte de deliberare s-a prezentat în instanță avocat pentru intimata-pârâtă SA Scăieni, care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G, -, G, l, -, -, ia, n, G, a, G, G, -, G, G, ia, C, G, -, a, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună constatarea nulității relative a actelor juridice, respectiv a cererilor de încetare contractului de muncă prin acordul părților, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, urmare vânzării tuturor utilajelor și a celorlalte active s-a ajuns la imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății SC SA, motiv pentru care această societate a luat măsura indisponibilizării personalului.
Au mai arătat reclamanții că au fost chemați de conducerea unității să semneze încetarea contractului de muncă, fiind amenințați că în caz contrar se va dispune desfacerea contratului de muncă pe motive disciplinare și nu se vor mai putea angaja, nu vor beneficia de încadrare într-un alt loc de muncă și nici de salarii compensatorii.
Au precizat reclamanții că au invocat nulitatea întrucât consimțământul părților a fost viciat, fiind afectat de viciul violenței și al dolului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr.1443/2007, întrucât aceleași motive s-au invocat și în această sentință. Astfel, prin acțiunea anterioară reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a deciziilor de încetare a contractelor de muncă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că majoritatea salariaților au formulat cerere de încetare a raporturilor de muncă și în aceeași zi s-au angajat la noua societate, iar 210 salariați au fost concediați, beneficiind de plăți compensatorii, nefiind dovedite în nici un caz sau violența, cu atât mai mult cu cât și directorul societății a formulat o astfel de cerere.
La termenul de judecată din data de 17.06.2008 instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepții autorității de lucru judecat.
Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.219 din data de 27 ianuarie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, reclamanții au fost salariați la societatea pârâtă SC SA Scăieni până în ianuarie 2007, când toți au formulat cerere de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților, în baza art.55 lit.b din Codul muncii.
A mai reținut instanța de fond că, prin acțiune s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a cererilor depuse de reclamanți privind încetarea raporturilor de muncă, cauza de nulitate fiind vicierea consimțământului prin și violență.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin probele administrate, reclamanții nu au dovedit existența acestor vicii de consimțământ, rezultând din depozițiile martorilor că într-adevăr la acel moment a existat o stare de tensiune și de nesiguranță privind viitorul societății, care urmare a executării silite a fost preluată de altă societate, SC Feroviar SRL, care a preluat prin licitație activele societății.
În acele condiții, s-a pus problema unei opțiuni în sensul încetării raporturilor de muncă și reangajării la noua societate sau neformulării unei astfel de cereri, cu riscul pierderii locurilor de muncă.
Nu s-a contestat faptul că a existat riscul pierderii locurilor de muncă, așa cum s-a și întâmplat cu salariații care nu au formulat astfel de cereri și care au fost disponibilizați ulterior, dar care au beneficiat de salarii compensatorii.
În realitate, nu s-a putut vorbi de dol sau de violență, reclamanții, fiind nemulțumiți pe de o parte că nu au beneficiat, la rândul lor de salarii compensatorii, iar pe de altă parte, că nu a existat o negociere reală și că au fost reangajați, dar în condiții net dezavantajoase.
Aceste situații nu au putut constitui însă vicii de consimțământ, rezultând din cuprinsul acțiunii că reclamanții s-au considerat prejudiciați, apreciind că prin decizia colectivă de încetare a raporturilor de muncă s-a urmărit doar înlăturarea lor de la beneficiul plăților compensatorii.
S-a apreciat că această împrejurare, în ipoteza în care ar corespunde adevărului, i-ar fi putut îndreptăți pe reclamanți, eventual la repararea prejudiciului suferit, neputând reprezenta o cauză de nulitate a cererilor de încetare a raporturilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au invocat disp.art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii, respectiv să se constate nulitatea relativă a actelor juridice – cereri de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, consimțământul reclamanților nefiind valabil, întrucât a fost afectat de viciul violenței și al dolului.
Au mai arătat recurenții că hotărârea recurată este sumar motivată, ceea ce echivalează cu nemotivarea și că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății și nu a avut în vedere coroborarea tuturor probelor din dosar.
În acest sens, recurenții au arătat că au fost transferați “în bloc”de la societatea pârâtă la o altă societate în data de 15.01.2007, fără voia lor, sub imperiul amenințării, iar toate cererile de încetare a M au fost semnate în 23.01.2007, retroactiv, pentru data de 15.01.2007.
Au arătat recurenții că au fost de acord să semneze încetarea contractului de muncă, întrucât au fost amenințați de conducere că, în caz contrar, li se va desface contractul de muncă pe motive disciplinare. În aceste condiții, au arătat recurenții, nu și-au exprimat consimțământul pentru încetarea raporturilor de muncă, ajungându-se astfel la situația de a nu mai putea beneficia de plățile compensatorii prevăzute de CCM. Au mai precizat recurenții că angajatorul a procedat altfel în legătură cu alți salariați ” protejați “, cu privire la care s-a procedat la încetarea, în baza art.65 și 67 CM, aceștia beneficiind de plățile compensatorii.
Au susținut recurenții că, dacă nu ar fi fost amenințați și induși în eroare, nu ar fi semnat cererea de încetare a conform art.55 lit.b din CM, astfel încât, se poate aprecia că nu și-au dat în mod valid consimțământul la încheierea acestor acte, aspecte pe care le-au prezentat în fața primei instanțe care, însă, a avut în vedere doar apărările și susținerile intimatei.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică. A arătat intimata că, pe de o parte, recurenții nu au contestat deciziile de încetare a, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din actele dosarului, au înțeles să exercite dreptul de opțiune în sensul încetării raporturilor de muncă cu acest angajator și, începerea activității la o altă societate.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, și de disp. art.3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Recurenții au fost salariați la societatea intimată până în ianuarie 2007 când, în baza cererilor individuale de încetare a raporturilor de muncă, s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă prin acordul părților, conform art.55 lit.b din Codul muncii.
Curtea reține, sub un prim aspect, că încetarea raporturilor de muncă, a fost semnată de către recurenți fără nicio obiecție. Mai mult decât atât, aceștia nu au înțeles să conteste în instanță, în termenul prevăzut de lege, deciziile de încetare a. Prin prezenta acțiune, înregistrată la prima instanță în luna noiembrie 2007, foștii salariați au cerut să se constate vicierea consimțământului lor la încetarea, prin dol și violență, constând în amenințarea că în caz contrar va opera desfacerea disciplinară a.
Curtea reține că situația invocată nu a fost dovedită de către reclamanți, prima instanță reținând în mod just acest aspect, precum și existența unei stări de tensiune datorată procedurilor de silită.
Totodată, conform doctrinei și practicii judiciare în materie, nu poate fi reținută critica recurenților în constatarea vicierii consimțământului, întrucât angajatorul are prerogativa prevăzută de lege pentru a dispune concedierea pe motive disciplinare or, în interpretarea art.956 civil, amenințarea legitimă cu exercitarea unui drept nu constituie viciu de consimțământ. În acest sens, tocmai pentru a se proteja salariații împotriva unor măsuri abuzive unilaterale ale angajatorului, este recunoscut dreptul acestora de a se adresa instanței de judecată, pe calea contestării măsurii luate împotriva lor.
Curtea, concluzionând, reține faptul că recurenții, pe de o parte, nu au făcut dovada vicierii consimțământului la data formulării cererilor de încetare a pentru a se putea constata nulitatea acestora și, pe de altă parte, nu au înțeles să conteste în instanță, în termenul legal, măsura abuzivă luată împotriva lor, fapt care conduce la constatarea legalității și temeinicie hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, conform disp. art.312 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, G, l, -, -, ia, n, G, a, G, G, -, G, G, ia, C, G, -, a, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.219 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA prin lichidator GENERAL GRUP EXPERT, cu sediul în B,–119, -.4.2,.107, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.MI
4 ex./26.11.2009
dosar fond- – Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
