Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.213/CM
Ședința publică din data de 04 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă ” ” C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1498/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, – 21,. C,. 21, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30.04.2009 și la data de 04.05.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a formulat în termen legal contestație împotriva deciziei nr. 257/14.08.2008 emise de C, solicitând să se constate că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este nelegală și netemeinică.
În considerente s-a arătat că reclamantul a fost salariat la cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de programator-producție.
S-a arătat că în condițiile lipsei de personal, reclamantul a exercitat de peste doi ani și atribuții de încărcător-descărcător, în funcție de dispozițiile primite de la șefii de tură, fără însă a primi o fișă a postului sub semnătură și fără a avea un instructaj realizat în acest sens.
În data de 21.07.2008 a primit un ordin verbal de la șeful de schimb, în sensul de a încărca autocisterna aparținând firmei cu nr. de înmatriculare B–/-; reclamantul a susținut că nu a mai efectuat operațiuni de încărcare la un asemenea tip de cisternă și întrucât nu a primit instrucțiuni de la șeful de schimb în legătură cu semnul până la care trebuia să se realizeze încărcarea, a solicitat șoferului să-i arate semnul, după care a procedat la această operațiune.
În timpul încărcării, reclamantul a fost trimis din dispoziția șefului de tură la efectuarea unei alte operațiuni, încărcarea autocisternei fiind continuată de salariatul. Reclamantul a menționat că a semnat din eroare avizul de expediție al șoferului înainte de terminarea încărcării.
Ulterior, șeful secției Nord a observat că semnul indicat de șoferul autocisternei pentru încărcare fusese greșit, fiind în fapt încărcată o cantitate mai mare de produs decât se menționa în acte; cisterna a fost sigilată, fiind evitată astfel prejudicierea societății.
Reclamantul a menționat că în condițiile în care a desfășurat această activitate la dispoziția șefului de schimb care răspunde de activitatea de la locul de muncă, nu i se poate imputa culpa de a fi trimis la încărcare fără un instructaj prealabil și fără a i se indica în conformitate cu tabelul de calibrare, semnul până la care urma să se încarce produsul.
S-a apreciat că sancționarea sa cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă este excesivă și abuzivă în raport de considerentele arătate, de gravitatea faptei, de aspectele de ordin personal și de urmările produse, solicitându-se să se constate că fapta sa ar fi putut fi sancționată cu o pedeapsă mai ușoară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. 5 Codul muncii coroborat cu art. 73 din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a arătat că sancționarea acestui salariat s-a dispus în urma efectuării unei cercetări disciplinare, acesta având posibilitatea de a da lămuriri în legătură cu evenimentul petrecut în condițiile art. 267 Codul muncii.
Pârâta a menționat că în urma verificărilor efectuate de către Comisia de cercetare administrativă s-a reținut vinovăția salariatului în conformitate cu dispozițiile art. 9 și 11 din Regulamentul intern.
Societatea pârâtă a arătat că deși reclamantul a susținut că ordinul de încărcare i-a fost dat de șeful de schimb, aceasta din urmă a negat, afirmând că avea cunoștință despre existența la pergolă doar a salariaților și. S-a reținut, totodată, în urma cercetării, recunoașterea salariatului referitoare la efectuarea operațiunii cu indicarea semnului de către șofer precum și cea legată de semnarea avizului de expediție înainte de finalizarea operațiunii, fără să fie desemnat de șeful de schimb și fără să fie instruit în acest sens.
S-a arătat că semnarea avizului de expediție echivalează cu aplicarea sigiliilor, aspect care permitea în acest caz sustragerea de produs și împiedicarea efectuării controlului de către șeful de schimb la finalizarea operațiunii de încărcare.
Deși reclamantul a arătat că avizul de expediție a fost contrasemnat de către controlorul de calitate, pârâta a susținut că acest fapt nu înlătură vinovăția contestatorului.
Concluzionând, pârâta a arătat că prin fapta sa reclamantul a favorizat sustragerea unei cantități de 550 litri de motorină, constatată ca fiind surplus în urma încărcării neconforme a autocisternei.
Au fost administrate probele apreciate ca relevante și concludente în soluționarea litigiului, părțile formulând concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1498/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis contestația, s-a anulat în parte decizia nr. 257/14.08.2008 emisă de societatea pârâtă, în sensul înlocuirii sancțiunii privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului cu cea de reducere a salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% și s-a dispus reintegrarea reclamatului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariat al societății pârâte în funcția de programator producție măsurător, astfel cum rezultă din fișa postului prezentată în cauză, aspect recunoscut și prin răspunsurile date la interogatoriu de societatea pârâtă ( fila 106 ).
Angajatorul a susținut că atribuțiile acestei funcții nu au fost limitativ prevăzute în fișa postului, titularul funcției având și obligația de a îndeplini și alte sarcini de serviciu, repartizate ierarhic.
A fost prezentată la dosar fișa postului corespunzătoare funcției programator producție măsurător, cu definirea atribuțiilor și responsabilităților specifice acestui post ( filele 91 – 93 ).
În acest sens, se constată că principalele atribuții ale reclamantului vizau efectuarea de măsurători ale parametrilor fizici la rezervoare și de calibrare a cisternelor de cale ferată/ auto.
Fișa postului consemnează mențiunea că,prezentele atribuții nu sunt limitative, titularul postului având obligația de a rezolva și alte sarcini de serviciu legate de domeniul său de activitate, repartizate ierarhic (calculul cantității de produs din rezervoare și cisterne CF, întocmire avize de expediție) – fila 92.
Niciuna dintre atribuțiile menționate în fișa postului nu se referă însă la proceduri de încărcare a cisternelor auto, iar susținerile societății, referitoare la lipsa unei descrieri limitative a atribuțiilor salariatului, nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme operațiunea de încărcare nu putea fi inclusă în,alte sarcini de serviciu legate de domeniul său de activitate.
Constatând, așadar, că fișa postului reclamantului nu include și îndatoriri specifice funcției de, încărcător, se va aprecia, așadar, ca fiind irelevantă situația instruirii salariatului, la 12.04.2008, asupra procedurii de încărcare a autocisternelor conform IL -25 – fila 109. îi revine obligația principală menționată prin art. 39 alin. 2 lit. a Codul muncii, de a respecta și îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, fiind unanim recunoscut în doctrină că fișa postului constituie anexa contractului individual de muncă, a cărei modificare presupune încheierea unui act adițional.
Prin decizia nr. 257/14.08.2008 a fost dispusă desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, reținându-se încălcarea de către salariat a prevederilor art. 9 ( 9.1. 9.2. 9.15. și 9.16 ) și art. 11 (11.5.) din Regulamentul intern și fișa postului.
S-a avut în vedere, sub aspectul faptei, că la 21.07.2008 a fost întocmit un raport de activitate de către șeful formației de pază din cadrul Compartimentului de pază al, prin care s-a adus la cunoștința societății faptul că a fost depistată de către șeful Secției Nord o autocisternă care a fost încărcată cu motorină peste semnul prevăzut în certificatul de calibrare.
S-a reținut că după desigilarea celor 4 compartimente deja încărcate ale cisternei s-a constatat încărcarea peste semnul prevăzut în tabela de calibrare, iar ulterior au fost luate note explicative celor care au participat la operațiunile de încărcare și sigilare, respectiv: – șef de schimb A, – programator-producție, – programator-producție, – controlor calitate.
A doua zi, comisia de cercetare administrativă a constatat evenimentul și a procedat la desigilarea autocisternei, în prezența tuturor celor implicați, iar ulterior la măsurarea cantității de produs găsită în exces, rezultând un surplus de 550 litri de motorină.
Au fost înlăturate de către comisie apărările salariatului, în sensul că a fost trimis la încărcare de către șeful de schimb, pentru considerentul nerecunoașterii de către a acestui aspect.
Însă, deși prin nota explicativă dată de șeful de schimb s-a susținut că nu se cunoștea despre existența la pergolă a reclamantului, ci doar a salariaților și, nota dată de dispecer șef tură a infirmat acest fapt – fila 30.
Mai mult, deși șeful de schimb a susținut că reclamantul nu fusese desemnat la încărcarea autocisternei, prin nota explicativă nu s-a menționat totuși cărei persoane i s-a dispus efectuarea acestor operațiuni și nu s-a explicat prezența la pergolă a celui de-al doilea salariat încadrat ca programator-producție ( ) care a precizat că a fost,trimis la încărcare – filele 32-33.
Acest fapt, coroborat cu împrejurarea că la operațiunile de încărcare au participat doi salariați încadrați în această funcție (reclamantul și ), precum și cu aspectele reținute în raportul de cercetare prealabilă nr. 11201/06.08.2008 referitoare la atribuțiile șefului de schimb, de organizare și control a activităților efectuate în schimbul său de către personalul din subordine ( fila 21 ), induce concluzia că susținerile reclamantului legate de efectuarea de operațiuni de încărcare a cisternelor, fără a avea asemenea atribuții, constituie o uzanță în activitate, neacoperită de prevederile regulamentare.
Pe cale de consecință, se va reține că salariatul nu avea atribuții specifice funcției de încărcător la cisterne auto, însă în fapt executa, la ordinul șefului, asemenea atribuții.
Comisia a mai reținut totodată, că înlătură apărările salariatului referitoare la necunoașterea semnului până la care urma să fie realizată operațiunea de încărcare,întrucât salariatul avea obligația de a efectua operațiunea de încărcare a autocisternei, așa cum prevăd Instrucțiunile de lucru privind încărcarea și pregătirea autocisternelor, numai după verificarea tabelei de calibrare și instruirea efectuată de către șeful de schimb al personalului desemnat, urmând ca semnul să fie comunicat de către șeful de schimb către personal, în conformitate cu documentele prezentate și verificate de către acesta – fila 22.
S-a reținut așadar, în analiza atribuțiilor specifice fiecărei funcții, că activitatea reclamantului urma a fi coordonată de către șeful de schimb, care avea și obligația de a-i indica salariatului subordonat semnul până la care urma a fi efectuată operațiunea.
Ori, acest fapt nu s-a realizat, întrucât potrivit uzanței stabilite în activitate și reținute de comisie, șeful de schimb nu efectua aceste proceduri, reclamantul nefiind instrucționat la încărcare și fiind lăsat să efectueze operațiunea sub îndrumarea șoferului. Comisia a constatat astfel, că șeful de schimb permitea șoferilor de autocisterne să completeze singuri avizele de expediție, realizând doar transformarea scriptică din kg în litri a motorinei, potrivit tabelei de calibrare ( fila 19 ). În speță aceste calcule i-au fost date șoferului pe o ciornă.
Analizarea în ansamblu a situației care a generat identificarea evenimentului relevă faptul că nu i se poate imputa reclamantului toată culpa, câtă vreme în cursul cercetării disciplinare s-a relevat atât vinovăția coordonatorului ierarhic al acestuia ( astfel cum s-a arătat mai sus ), cât și cea a controlorului de calitate care a semnat avizul de expediție fără a verifica înainte de sigilare cantitatea încărcată.
Astfel, reclamantului i-a fost reținută ca abatere disciplinară fapta de a încărca cisterna peste limita impusă de tabela de calibrare și de a semna avizul de expediție, situație care însă rezultă, din ansamblul probator, că a constituit o modalitate uzuală de lucru în activitatea salariatului, care a recunoscut că această procedură era realizată de cca. 2 ani, la dispoziția verbală a șefilor.
disciplinară recunoscută angajatorului conform art. 263 Codul muncii nu este absolută și discreționară, ea urmând a fi corelată cu dreptul salariatului culpabil de a fi supus cercetării disciplinare și de a-și face apărări în cadrul acestei proceduri, dar și cu dreptul de a fi sancționat proporțional cu gradul de vinovăție, cu prejudiciul sau pericolul faptelor sale.
În acest sens, textul art. 263 alin. 2 Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Ori, în speță, în absența atribuțiilor specifice activității de încărcător în fișa postului și a unei metodologii de lucru care să impună salariatului o anumită etapizare și coordonare în procedurile de lucru, în speță se va constata că nu i se poate imputa reclamantului o culpă atât de gravă care să atragă aplicarea sancțiunii celei mai grave – desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
În cauză nu s-a făcut dovada că salariatul nu a respectat ordinele superiorilor săi, că acesta a acționat singur, cu intenție și în afara oricărei posibilități de exercitare a controlului ierarhic; dimpotrivă, materialul probator atestă faptul că evenimentul s-a produs pe fondul unei defectuoase organizări și coordonări a activității salariatului, care a realizat, pe o perioadă îndelungată, pe baza dispozițiilor șefilor, operațiuni ce nu intrau în atribuțiile de serviciu – încărcarea autocisternelor.
Împrejurarea că, potrivit răspunsurilor la interogatoriu, șeful ierarhic al reclamantului, căruia îi reveneau toate atribuțiile legate de asigurarea bunei desfășurări a activității celor din subordine, a primit o sancțiune mai ușoară
( fila 107 ) în raport de cea dispusă pentru reclamant confirmă nerespectarea dispozițiilor art. 266 Codul muncii, anume, aplicarea sancțiunii disciplinare în raport cu gravitatea abaterii disciplinare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că reclamantul a generat o situație de iminent prejudiciu societății angajatoare, dar în condiții de subordonare ierarhică și de proastă coordonare a tuturor salariaților implicați
( programatori-producție, controlor calitate etc. ), se va reține că măsura sancționatorie este vădit disproporționată cu vinovăția salariatului.
În considerarea faptului că verificarea legalității modului de exercitare a prerogativei disciplinare, de către angajator, presupune implicit și analizarea respectării dispozițiilor art. 266 Codul muncii, precum și a faptului că fapta salariatului nu implică în acest caz desfacerea disciplinară a contractului de muncă, ci o sancțiune mai redusă corelată gradului de vinovăție – dar echilibrată în raport de posibilele consecințe ale abaterii disciplinare – va fi reținută incidența art. 25 lit. e din Regulamentul intern, anume, reducerea salariului de bază pe o perioadă de trei luni cu 10%.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivare a arătat următoarele: în mod eronat instanța de fond a reținut ca fiind o uzanță îndeplinirea în mod defectuos a activității de încărcare a autocisternelor; aplicarea sancțiunii desfacerii contractului individual de muncă a salariatului a fost luată în raport cu gradul de vinovăție a acestuia raportat la împrejurarea că deși șeful de schimb nu i-a trasat ca sarcină de serviciu încărcarea cisternei acesta a procedat la încărcarea ei și a semnat și avizul de expediție înainte de finalizarea operațiunilor de încărcare; instanța de fond a reținut doar susținerile reclamantului deși acesta a recunoscut faptul că întreaga operațiune de încărcare a fost efectuată la indicațiile șoferului autocisternei, fără a fi efectuată instruirea de către șeful de schimb; din nota explicativă a lui a reieșit că salariații au fost instruiți, respectă și aplică cu strictețe instrucțiunile de lucru, iar încărcarea autocisternelor este efectuată din ordinul șefului de tură sau de schimb care solicită în mod expres începerea operațiunii ceea ce nu s-a întâmplat în data de 21.07.2008, iar simpla împrejurare că șeful de tură avea cunoștință de persoanele care se aflau pe pergolă nu echivalează cu o dispoziție de serviciu.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, depunând concluzii scrise.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, instanța de fond a reținut existența faptei imputate reclamantului precum și vinovăția acestuia, adică existența abaterii disciplinare în sensul art. 263 alin. 2 din Codul Muncii, aspecte care nu au a fi analizate.
Critica recurentei vizează în esență modul de individualizare a sancțiunii de către instanța de fond care a considerat că nu se impunea sancțiunea concedierii ci sancțiunea reducerii salariului de bază.
Astfel, art. 264 din Codul Muncii prevede sancțiunile care pot fi aplicate angajatului.
Pe de altă parte, art. 266 din Codul Muncii stabilește că angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a)împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În ceea ce privește urmările faptei, se constată că este vorba de încărcarea în plus cu 550 de litri de motorină, care reprezintă aproximativ 1,54% din cantitatea totală de motorină încărcată cu acea ocazie, astfel cum rezultă din factura seria – nr. -/21.07.2008 în care se indică o încărcătură totală de 35.694 litri.
În ceea ce privește analiza împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta și gradului de vinovăție, se constată că fapta a fost săvârșită în contextul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către alți angajați, prepuși ai angajatorului, care aveau atribuții de coordonare și control, respectiv, șef de schimb la momentul producerii evenimentului, căreia i s-a imputat neluarea măsurilor de organizare și control a activităților desfășurate în schimbul său și, controlor de calitate, care a semnat factura seria – nr. -/21.07.2008 cu mențiunea că a verificat cantitatea încărcată, căruia i s-a imputat efectuarea defectuoasă a verificări.
Se constată de asemenea că pentru acești angajați, deși aveau responsabilități în realizarea operațiunilor de încărcare a combustibilului, s-au propus de către comisia de cercetare administrativă sancțiunile retrogradării din funcție pentru 60 de zile respectiv concedierea, aceeași sancțiune aplicându-se și reclamantului intimat deși acesta avea o funcție de execuție.
Contrar susținerilor recurentei, fapta imputată intimatului reclamant rezultă a se fi produs pe fondul unei practici interne în sensul folosirii pentru operațiunile de încărcare a combustibilului cel puțin a reclamantului.
Astfel, în cuprinsul facturilor nr. -/14.05.2008, -/14.05.2008, -/06.05.2008 și -/06.05.2008, apare menționat că încărcarea s-a făcut tot de către reclamantul. Deci, acesta a realizat astfel de operațiuni și anterior datei evenimentului care a condus la sancționarea sa, fără ca această deficiență să fie constatată și remediată de angajator prin prepușii săi cu atribuții de coordonare și control, deși, astfel cum susține chiar recurenta și cum reiese și din materialul probator aflat la dosarul cauzei, reclamantul nu avea instruirea necesară pentru realizarea operațiunilor de încărcare din partea șefului de schimb, ceea ce este imputabil pârâtei, având în vedere că aceasta are prerogativa de organizare a activității salariaților (art.40 al.1 lit. a din Codul Muncii ).
Ca urmare, gradul de vinovăție a reclamantului este unul redus, recurenta fiind pe de altă parte în culpă față de neîndeplinirea activităților de organizare a muncii prin intermediul prepușilor săi și de control a modului în care angajații, în special cei cu atribuții de coordonare și control, își desfășoară activitățile.
Împrejurările săvârșirii abaterii disciplinare și gradul redus de vinovăție al angajatului, faptul că nu s-a probat că ar fi avut o comportarea generală negativă în serviciu și nici că ar mai fi suferit eventualele sancțiuni disciplinare anterior, conduc la concluzia că sancțiunea concedierii este exagerată raportat la criteriile legale de individualizare, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă ” ” C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1498/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, – 21,. C,. 21, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
– –
Jud.fond:;
redactat jud. 04.06.2009
Tehnoredact. dispoz.gref.-
2 ex./4.06.2009
