ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2157
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
– –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.530 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, str. – -, – etaj 3,.15, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru reprezentată de avocat, din cadrul B, conform împuternicirii avocațiale și intimatul reclamant personal asistat de avocat din cadrul Baroului B, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurenta pârâtă și avocat pentru intimatul reclamant, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarațiile apărătorilor părților, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației.
Apreciază că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât, instanța de fond nu a dat eficiență tuturor probatoriilor administrate, dându-se o interpretare eronată a acestora.
Arată că s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, s-a întocmit nota explicativă, în prezența directorului. Menționează că nota explicativă a fost semnată de director și intimat, fiind de față și o altă persoană împuternicită de angajator.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit înțelesul notei explicative, în sensul că nu reiese clar învinuirea ce i se aduce: absențele de la serviciu sau că nu a semnat condica.
În realitate, a fost arătat motivul – lipsa nejustificată de la serviciu timp de 5 zile a intimatului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului, având în vedere că sentința pronunțată de Tribunalul Buzău este temeinică și legală și care a avut în vedere întreg materialul probator.
Apreciază că față de intimat a fost practicat un abuz, acesta fiind lider de sindicat, iar în aceste condiții nu putea fi sancționat. Arată că a depus la dosar adresa sindicatului prin care se solicită directoarei să-i predea viceliderului ștampila și actele sindicatului.
Mai mult decât atât, intimatul nu are un comportament agresiv, așa cum se susține,și-a îndeplinit sarcinile și s-a prezentat la serviciu.
Depune la dosar concluzii scrise însoțite de decizii pronunțate de instanțe, cu titlu de practică judiciară și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra prezentului proces civil se constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru B () solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea deciziei de concediere nr.22/3.03.2009, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea în funcție, repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata tuturor contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale pentru abuzul săvârșit împotriva sa, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a motivat că prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă sub motivarea unor pretinse absențe nemotivate în perioada 1-5 februarie 2009. A precizează că, deși în nota explicativă dată și înregistrată sub nr.297/2.03.2009 a explicat detaliat situația concretă și rezolvările profesionale acestei perioade, nu s-a ținut cont de acest lucru. A arătat că, în toată perioada presupusă a fi absent de la programul normal de lucru, a semnat condica de prezență atât la venire cât și la plecare.
Reclamantul a învederat că decizia nu îndeplinește condițiile de formă și fond, fiind lovită de nulitate absolută. Astfel, a arătat că nu a fost convocat prin adresă oficială în scris pentru efectuarea cercetării prealabile. De asemenea, nu s-a ținut cont de prevederile art.59 lit.a și art.223 alin.1-2 din Lg.53/2003 în condițiile în care este vicelider sindical la Sindicatul salariaților B, afiliat la Cartel. Precizează că nu a fost asistat de nici un reprezentant al sindicatului salariaților, probabil în considerația că este liderul în exercițiu al acestui sindicat, situație total nelegală în condițiile în care comitetul sindical este format din 5 persoane.
Mai arată că art.51, 57, 62, 63, 64 din nu îi sunt opozabile, neputând fi încadrat în niciunul dintre ele. Decizia este lovită de nulitate în condițiile în care i s-a desfăcut contractul conform art.61 lit.a raportat la art.267 și 268. nefiind îndeplinite în mod expres condițiile art.267 alin.1,2,4 pe de o parte și art.268 alin.2 lit.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar: decizia nr.22/3.03.2009, fișa postului, decizia nr.75/3.07.2008, adresa nr.1143/18.09.2008 emisă de pârâtă, extras din
Pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel, arată că prin decizia nr.22/3.03.2009 s-a dispus desfacerea contractului de muncă conform art.61 lit.a din, decizie comunicată petentului cu confirmare de primire.
Pentru cercetarea prealabilă angajatul a fost chemat, acesta răspunzând și a dat notă explicativă înregistrată la nr.297/2.03.2009, cercetarea fiind efectuată de directorul societății și de persoana împuternicită de angajator, fiind încheiat procesul verbal conform art.267 din, proces verbal înregistrat sub nr.302/2.03.2009.
Cu ocazia efectuării cercetării prealabile, prin nota explicativă dată, reclamantul nu a recunoscut acuzațiile aduse, respectiv absentarea nemotivată în zilele de 2,3,4,5,6.02.2009. Mai mult, reclamantul a arătat că ar fi fost în delegație în interes de serviciu, în vederea obținerii autorizației de funcționare a unității. În realitate, această autorizație fusese eliberată cu mult timp înainte, la data de 12.01.2009 și din verificările efectuate a rezultat că nu s-a eliberat în perioada 2.II. – 6.II.2009 vreun document care să ateste delegarea reclamantului în interes de serviciu.
A mai arătat că, directorul unității a consemnat că reclamantul este absent și nu semnase condica, făcând un semn pe condică în zilele menționate. Cu toate acestea, peste semnele directorului, zilele respective au fost semnate ulterior de către angajat sau de către o altă persoană, întrucât semnătura efectuată nu prezintă aceleași caractere cu cele ale reclamantului. Din procesul verbal încheiat în 2.03.2009 privind cercetarea disciplinară efectuată conform art.267din reiese că angajatul a mai avut o conduită anterioară similară, în luna iunie 2008 când, absent fiind de la program, a fost semnat în condică de fratele său.
Pârâta a mai arătat că din verificările efectuate de compartimentul resurse umane rezultă că reclamantul nu are nici o cerere înregistrată la secretariat, delegație sau alt ordin de serviciu, nimic din ceea ce ar putea justifica absențele constatate.
A mai menționat că, a fost formulată împotriva sa o plângere penală pentru uz de fals, înregistrată sub nr.145/6.04.2009 la IPJ B, întrucât a fost semnat la intrarea și ieșirea din programul zilnic de altă persoană, deși reclamantul a lipsit de la program.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, pârâta a depus la dosar: adresa nr.505/3.04.2009, confirmare de primire prin poștă, fila postului, decizia nr.22/3.03.2009 de concediere, extras din, extras din procesul verbal încheiat la data de 2.03.2009 în ședința consiliului de administrație, proces verbal înregistrat sub nr.302/2.03.2009, extras din condica de prezență, notă explicativă înregistrată sub nr.298/2.03.2009 dată de, autorizația sanitară de funcționare nr.44/12.2009, notă explicativă înregistrată sub nr.297/2.03.2009 dată de reclamant, împuternicirea dată numitei și înregistrată sub nr.282/26.02.2009 pentru efectuarea cercetării prealabile, decizia nr.75/3.07.2008 dată de B, adresa nr.4089/18.04.2009 a Inspectoratului de Poliție Județean B, foaie colectivă de prezență pe luna februarie 2009, stat de plată.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.530 din 20 mai 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru B, a constatat că decizia nr.22/3.03.2009 emisă de intimată este nulă și dispune repunerea părților în situația anterioară, conform art.78 din Codul Muncii, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului până la reintegrarea în funcție; obligă pârâta la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale conform art.40 lit.g din; a obligat pârâta la efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
A fost respins cererea privind daunele morale și a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr.22/3.03.2009 s-a dispus de către intimata B desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă privind pe reclamantul.
Potrivit art.267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prev.la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea prealabilă toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
În speță, s-a constatat că intimata nu a respectat dispozițiile art.267, nerespectare care atrage nulitatea măsurii luate.
Textul de lege, art.267, dă satisfacție cunoscutului principiu al dreptului la apărare.
Prima etapă în realizarea cercetării constă în convocarea salariatului, aceasta trebuie făcută în scris de persoana împuternicită în scris de angajator. Pârâta nu a făcut dovada că împuternicitul a procedat la convocarea salariatului în scris.
Rațiunea pentru care legiuitorul, în art.267 a inserat cerința notificării scrise, prin precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii a fost acela de a da posibilitatea salariatului să-și pregătească apărările și probele, în cunoștință de cauză, față de fapta care i se impută și care trebuie să-i fie comunicată.
În speță, s-a luat o notă explicativă dată în fața directorului (și nu a persoanei împuternicite – fila 53) din care rezultă că salariatul a fost întrebat “cum își explică faptul că în data de 2,3,4 și 5-6.02.2009 nu a semnat condica” fără să rezulte clar învinuirea ce i se aduce: absență de la serviciu sau că nu a semnat condica de prezență.
“Nota explicativă” dată nu constituie cercetare prealabilă pentru că, așa cum s-a statuat la art.267, în urma convocării scrise urmează, în cazul în care salariatul dă curs invitației, “întrevederea”, ceea ce înseamnă că salariatul trebuie să fie audiat de comisia de cercetare, nefiind suficientă o notă explicativă dată în necunoștință de cauză. De altfel nota explicativă nu a fost dată în fața persoanei împuternicite, așa cum spune textul de lege, (în speță era împuternicită – fila 54), ci chiar a directorului societății (fila 53), iar procesul verbal este încheiat de (fila 46-47) care nu a participat efectiv la cercetarea disciplinară.
În raport de cele reținute, prima instanță a admis în parte contestația și a constatat că decizia nr.22/3.03.2009 emisă de intimată este nulă și în consecință a dispus repunerea părților în situația anterioară, conform art.78 din Codul Muncii, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului până la reintegrarea în funcție; a obligat pârâta conform art.40 lit.g din Codul Muncii la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale și a obligat-o să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
A fost respinsă cererea pentru daune morale întrucât reclamantul nu a motivat și argumentat prejudiciul adus în acest sens de către intimată, precum și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp. art.304 pct. 8 și9 pr.civilă.
A arătat recurenta, în esență, că prima instanță nu a dat eficiență tuturor probatoriilor administrate în cauză, realizând o interpretare eronată a acestora. Sub acest aspect, recurenta a precizat că a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, că angajatul a fost chemat personal și că acesta s-a prezentat în vederea luării notei explicative înregistrată la nr.297/2.03.2009, cercetarea fiind efectuată de către directorul unității și de persoana împuternicită, iar dovada scrisă a convocării nu se impunea datorită faptului că intimatul s-a prezentat personal pentru luarea notei explicative.
Totodată, a mai precizat recurenta, că în mod greșit a apreciat prima instanță că din nota explicativă nu rezultă clar învinuirea adusă angajatului, respectiv: absența de la serviciu și nesemnarea condicii de prezență.
A mai precizat recurenta că tocmai nesemnarea condicii de prezență, coroborată cu susținerile unor terțe persoane privind lipsa de la serviciu a intimatului au determinat declanșarea procedurii disciplinare.
Sub un ultim aspect, sentința este criticabilă întrucât prima instanță nu a luat în considerare fondul cauzei, respectiv modul nesincer în care și-a formulat apărările și anume precizarea că pe perioada în discuție a fost plecat în interes de serviciu, precum și faptul că semnătura din condică nu îi aparține intimatului, fiind demarate cercetări în acest sens.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în cauză în soluționarea cauzei și de disp. art.3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii recurate, disp. art.267 Codul Municii Curtea reține că, din analizarea acestor dispoziții, rezultă că o primă etapă în realizarea cercetării disciplinare constă în convocarea salariatului. Convocarea trebuie făcută în condițiile legii, în scris de persoana împuternicită de angajator, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Aceste dispoziții sunt preluate, de altfel, și de Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național care prevăd în art.75 alin.3, obligația Comisiei de a convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile înainte și de a indica cel puțin motivul, data, locul și ora întrevederii. Legiuitorul avut în vedere deci, cunoscutul principiu al dreptului la apărare și a statuat că nerespectarea lui de către angajator se sancționează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
În speță, Curtea constată că salariatul s-a prezentat la angajator, ocazie cu care i s-a luat notă explicativă în fața directorului, însă această notă explicativă nu corespunde exigențelor legale, întrucât aplicarea sancțiunii s-a făcut fără efectuarea cercetării prealabile în condițiile legii. Astfel, convocarea nu a respectat ad literam cerințele art.267 alin.2 din Codul Muncii, salariatul nefiind convocat în scris de persoana împuternicită, cu arătarea obiectului, data, ora și locul întrevederii, mențiuni obligatorii pentru ca salariatul să își poată pregăti apărarea, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, consecință prevăzută de lege fiind constatarea nulității absolute a măsurii dispuse de către angajator.
Curtea reține, astfel, că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, beneficiind de suport probator astfel încât apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă conform art.312 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.530 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, str. – -, – etaj 3,.15, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
– – – – – –
Grefier,
red.
tehnored.MI
4 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Buzău
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
