ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2169/R/2008
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1545 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul și pe pârâta – G-S- SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 noiembrie 2008, prin registratura instanței, pârâta intimată – G-S-Cash SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantului recurent.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1545 din data de 1 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și, împotriva pârâtei G-S-, privind anularea deciziilor nr. 519 și 520 din 27 martie 2008 prin care s-a constatat încetarea contractelor individuale de muncă încheiate cu societatea pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanții au încheiat cu pârâta contracte individuale de muncă înregistrate pe o perioadă determinată de 3 luni, în perioada 01.01.2008- 31.03.2008 ( 10, 15 dosar fond ).
În conformitate cu prevederile art. 80 și 81 din Codul muncii pârâta avea posibilitatea angajării de salariați pe o durată determinată în cazul creșterii temporare a activității.
Reclamanții au susținut faptul că au încheiat aceste contracte pe durată determinată datorită faptului că la momentul angajării atât lor cât și celorlalți angajați li s-a sugerat faptul că la terminarea contractului pe durată determinată vor fi angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată.
Această susținere a fost infirmată de martorii audiați, din declarațiile lor rezultând faptul că la momentul angajării se știa faptul că vor fi angajați pe o durată determinată de 3 luni și abia după încetarea acestei perioade unor salariați li s-au încheiat contracte de muncă pe perioadă nedeterminată iar altora ( printre care și reclamanții ) le-au încetat contractele de muncă.
Încetarea contractelor de muncă ale reclamanților s-a concretizat prin emiterea la data de 27.03.2008 a deciziilor nr. 519 și 520 ( 9, 14 dosar fond ) prin care s-a constatat încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 56 din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 01.04.2008.
Potrivit art. 56 lit. j din Codul muncii ˝ Contractul individual de muncă încetează de drept: J) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată ˝.
Fiind vorba deci despre o încetare de drept contractului de muncă și nu despre o concediere, în speță nu sunt incidente interdicțiile și obligațiile prevăzute în sarcina angajatorului de art. 60,62 și 64 din Codul muncii, interdicții și obligații aplicabile doar în cazul concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul în termenul legal, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, plata vizitelor medicale și respectarea art. 78 alin. (1) din Codul muncii.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul, invocând art. 304 pct.10 Cod procedură civilă, a arătat că prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta pe fond dovezile depuse.
S-a mai invocat că tribunalul nu a respectat dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2), 57 alin. (1), 62 și 64, 88, 90 și 93 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta G-S- a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței nr. 1545/01.09.2008 ca temeinică și legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă invocat de recurent a fost abrogat prin Legea 219/2005, însă aspectele invocate referitor la acest motiv de recurs vor fi analizate conform art. 3041Cod procedură civilă, care prevede că în situația în care hotărârea recurată nu este susceptibilă de apel, instanța de recurs poate să analizeze cauza sub toate aspectele.
Contrar celor invocate de recurent, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește anularea Deciziei 519/27.03.2008 emisă de intimată, de încetare a contractului individual de muncă al recurentului.
Astfel, în mod judicios s-a reținut că fiind încheiat pe durată determinată, Contractul individual de muncă (filele 10-11 dosar fond) al recurentului a încetat la expirarea termenului pentru care a fost încheiat conform art. 56 lit. j din Codul muncii.
De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 60 din Codul muncii referitoare la interdicțiile cu caracter temporar aplicabile în cazul concedierii întrucât contractul individual de muncă al recurentului a încetat, iar cele două instituții sunt distincte. Art. 62 și 64 din Codul muncii se referă tot la concediere, iar art. 88, 90 și 93 din Codul muncii reglementează prin agent de muncă temporară și nu contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată, motiv pentru care aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză.
Celelalte dispoziții legale invocate de recurent se referă la obligația de informare cu privire la clauzele generale din contractul individual de muncă (art. 17 alin. 1 și 2 din Codul muncii ) și la nulitatea contractului individual de muncă (art. 57 din Codul muncii ) și nu sunt astfel incidente în cauză, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă și nu nulitatea contractului individual de muncă.
În ceea ce privește necercetarea fondului de către prima instanță, Curtea reține că tribunalul a omis să analizeze toate petitele invocate de către reclamant, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Prin cererea înregistrată în 19.05.2008 (fila 38 dosar fond) reclamantul și-a completat acțiunea solicitând obligarea intimatei și la plata vizitelor plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului pentru efectuarea acestor vizite medicale necesare în vederea încheierii contractului individual de muncă, iar prima instanță nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Având în vedere aceste considerente, constatând că prin nesoluționarea unor capete de cerere tribunalul nu a soluționat fondul cauzei cu privire la aceste petite, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1545 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi casată în parte în ce privește petitele având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1545 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte în ce privește petitele având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED.
DACT.
3EX./04.12.2008.
JUD.FOND., -.
