ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.218
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în Târgoviște,–11, județ D – pentru salariatul, împotriva sentinței civile nr.1948 din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC T SA, cu sediul în Târgoviște,–11, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată de , lipsind recurentul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având depune la dosar întâmpinare. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține, în esență, că valoarea cuantumului compensației primită de salariatul concediat a fost cea corespunzătoarea CCM la nivel național întrucât la acel moment nu exista în vigoare un alt CCM la nivelul societății, nici măcar la nivelul.
Mai arată că procesul-verbal din 1.09.2009 privește prelungirea negocierilor purtate între partenerii sociali, timp în care a existat o înțelegere referitoare la cuantumul compensației, acesta realizându-se prin înmulțirea procentului de 40% din ultimul salariu cu anii lucrați în societate.
În ceea ce privește durata preavizului acordat salariatului arată că acesta s-a derulat pe o perioadă de 31 de zile calendaristice.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, Sindicatul Liber Independent Târgoviște a formulat în numele salariatului contestație împotriva dispoziției nr.1832/04.06.2009 emisă de intimata SC T SA, solicitând anularea art.5 și obligarea intimatei să acorde salariatului compensația stabilită de către reprezentanții SC T SA și cei ai Târgoviște în baza procesului verbal din data de 01.09.2008 și al protocolului încheiat la aceeași dată.
S-a mai solicitat anularea din conținutul dispoziției a articolelor 2 și 4 referitoare la durata preavizului, înlocuirea duratei acestuia cu cea de 30 de zile stabilite de asemenea de patronat și sindicat și plata salariului cuvenit pentru această durată a preavizului.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că în urma expirării contractului colectiv de muncă în luna august 2008, părțile au convenit să acorde, începând cu 02.09.2008, în cazul concedierilor individuale compensații bănești echivalente cu 40% din salariul brut avut de salariat în luna anterioară concedierii, înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat, dar nu mai puțin de trei salarii brute, precum și un preaviz de 30 de zile calendaristice, că această înțelegere a fost asumată de părți atât prin procesul verbal din data de 01.09.2008, cât și prin protocolul din aceeași dată, că au fost făcute concedieri care au respectat aceste înțelegeri până în luna ianuarie 2009, însă începând cu luna iunie 2009, în mod unilateral intimata a schimbat deciziile de concediere prin dispoziția nr.876/16.03.2009, acordând o compensație de “cel puțin un salariu lunar” și un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că prelungirea negocierilor în vederea încheierii unui nou contract colectiv de muncă la nivel de societate s-a realizat în baza unui înscris denumit “Protocol” din data de 01.09.2008, în conformitate cu care negocierile s-au prelungit până la 08.09.2008, iar pe perioada prelungirii negocierilor administrația s-a angajat ca tuturor celor concediați din motive care nu au legătură cu persoana salariatului să le acorde compensații bănești egale cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și cu un preaviz de 30 de zile calendaristice.
S-a mai arătat că, după data de 08.09.2008, nu s-a mai încheiat nici un alt înscris prin care să se convină la prelungirea negocierilor iar conflictul de interese s-a închis fără a se încheia un nou contract colectiv de muncă la nivel de societate, că dispoziția 876/16.03.2009 respectă pe deplin prevederile CCM valabil la nivel național pentru perioada 2007 – 2010, iar salariatul din această cauză a primit o compensație egală cu salariul din luna mai 2009 și un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
La termenul de judecată din 20.10.2009 s-a dispus trimiterea la prezenta cauză a celei ce formează obiectul dosarului nr-, formulată de Târgoviște, în numele aceluiași salariat, împotriva intimatei SC Târgoviște SA, având același obiect, instanța apreciind că sunt întrunite prevederile art.163 din Codul d e procedură civilă referitoare la litispendență care stabilesc că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe, în această situație art. 163 alin. 3 Codul d e procedură stabilind că dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi investită.
Prin sentința civilă nr.1948 din 3.11.2009, Tribunalul Prahovaa respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 1832/04.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desființarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare și o compensație de concediere de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Prin contestația de față s-a solicitat anularea în parte a acestei dispoziții în sensul acordării unui preaviz de 30 de zile salariatului și a unei compensații de concediere echivalentă cu 4 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulțită cu nr. de ani lucrați în combinat.
Mai arată instanța de fond că s-a susținut de către contestatoare că aceste drepturi i se cuvin salariatului în baza protocolului încheiat între sindicat și administrație în data de 01.09.2008 și a procesului verbal din aceeași dată, protocol prin care s-a hotărât prelungirea negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008, iar sindicatele și-au exprimat acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar și în condițiile prelungirii acestor negocieri.
Prima instanța reține că părțile au mai stabilit ca salariații concediați în perioada prelungirii negocierilor colective să beneficieze de o indemnizație de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și de un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Rezultă din conținutul acestei înțelegeri că s-au prelungit negocierile până la data de 08.09.2008 iar salariații concediați începând cu -01.09.2008 și până la această dată urmau să beneficieze de indemnizația de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și de un preaviz de 30 de zile calendaristice și cum salariatul a fost concediat la data de 04.06.2009, aceasta înseamnă că nu poate beneficia de prevederile protocolului sus menționat.
În opinia instanței de fond, din cuprinsul procesului-verbal rezultă voința celor două părți semnatare de a continua negocierile până la data de 08.09.2008 inclusiv, de a se proceda la concedieri individuale pentru motive ce nu țin de persoana salariatului începând cu data de 02.09.2008, chiar dacă negocierile continuă și ca salariații concediați să beneficieze de o indemnizație de concediere egală cu 40 % din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțit cu numărul de ani lucrați în combinat și de un preaviz de 30 de zile calendaristice.
evidențiate în procesul verbal din 01.09.2008 au fost materializate într-o formă ce respectă înțelegerea încheiată între părți în protocolul din aceeași dată.
Tribunalul nu primit susținerea sindicatului în sensul că înțelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 se aplică tuturor salariaților concediați după data încheierii protocolului și până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, că o altă înțelegere cu privire la prelungirea negocierilor nu s-a mai încheiat și că deși conflictul de interese s-a închis nu s-a încheiat nici până în prezent un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pe de altă parte, mai reține instanța de fond, măsurile luate de administrație în ce privește acordarea compensației de cel puțin un salariu lunar la concediere și a preavizului de 20 de zile au fost stabilite prin dispoziția nr. 876/16.03.2009 emisă de intimată care nu a fost atacată în justiție de către sindicat, fiind prin urmare opozabilă acestuia.
Tribunalul a apreciat că dispoziția nr.1832/04.06.2009 emisă de intimată este legală și temeinică fiind încheiată în conformitate cu dispoziția nr. 876/16.03.2009, aceasta respectând prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, aplicabil în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii.
Pentru cele ce preced contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul Sindicatul liber Independent Târgoviște a declarat recurs.
În motivarea recursului formulat se arată că în conformitate cu procesul-verbal nr. 11 din 01.09.2009 și Protocolul din aceeași dată, părțile au convenit ca începând cu data de 02.09.2009 salariații concediați să primească o indemnizație de concediere echivalentă cu 40 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulțit cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 de zile calendaristice, dispoziții obligatorii pentru părți și ulterior datei de 08.09.2009.
Recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că ulterior acestei date protocolul nu mai produce efecte este greșită întrucât primele concedieri prin desființarea postului de muncă au apărut incepând cu data de 15.09.2008, conform dispoziției nr. 2601/15.09.2008 emisă în baza acestui protocol, prin care salariata a primit drepturile stabilite prin procesul-verbal din data de 01.09.2008.
Se susține că au fost efectuate în continuare concedieri în baza aceleiași convenții, ultima dispoziție în acest sens fiind nr. 454 /13.02.2009.
Întrucât nu a mai fost încheiat un alt înscris între părți care să reglementeze drepturile salariaților la concediere pentru desfiintarea locului de muncă, recurenta apreciază că salariații concediați trebuie să beneficieze de drepturile negociate prin protocolul mai sus menționat până la data la care părțile vor conveni alte condiții de concediere.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Intimata SC Târgoviște SA a formulat întâmpinare prin care a silicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că procesul -verbal al rundei 11 de negociere a contractului colectiv de muncă nu este izvor de drepturi colective pentru salariați, în condițiile în care ulterior acestuia nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă.
Examinând sentința recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozitiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Prin dispoziția nr. 1832/04.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desființarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare și o compensație de concediere de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Având a examina dacă decizia contestată încalcă prevederile contractului colectiv de muncă sau angajamentele asumate de conducerea unității împreună cu sindicatul – contestator Curtea constată că la data de 20.08.2008 contractul colectiv de muncă la nivel de societate a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat, drept pentru care părțile au început negocieri colective la începutul lunii iunie 2008 pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În urma primelor negocieri nu s-a ajuns la o înțelegere astfel că, prin Protocolul din data de 01.09.2008 încheiat între reprezentanții SC Târgoviște SA și cei ai s-a hotărât de comun acord prelungirea acestora până la data de 08.09.2008. Tot cu această ocazie părțile au convenit ca sindicatele, pe de o parte, să își exprime acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, iar patronatul, pe de ală parte, să acorde salariților concediați în perioada prelungirii negocierilor colective pentru încheierea unui nou nou contract colectiv de muncă, o indemnizație de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulțită cu numărul de ani lucrați în combinat și un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Din interpretarea literală a textului protocolului reise cu claritate că această convenție își producea efectele doar pe perioada “prelungirii negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008”. În consecință, cum decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 04.06.2009, ulterior perioadei 01.09.2008- 08.09.2008, Curtea apreciază că nu îi sunt aplicabile dispozițiile din protocol privind cuantumul indemnizației și durata preavizului.
În mod legal și întemeiat a reținut instanța de fond că înțelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 nu se poate aplica tuturor salariaților concediați după data de 08.09.2008 și până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, nu s-a făcut dovada unei alte înțelegeri cu privire la prelungirea negocierilor și nici a faptului că s-a încheiat conflictul de interese, sau al adoptării unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă cuantumul acestor indemnizații.
Chiar dacă unii din salariații concediați în perioada imediat următoare încheierii protocolului mai sus-menționat au beneficiat de drepturile stipulate în cuprinsul acestuia, astfel cum s-a făcut dovada în recurs prin decizia nr. 2601/25.09.2008 de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, aceasta nu instituie o obligație în sarcina angajatorului de a acorda și în continuare aceleași drepturi, deciziile individuale luate de acesta având la bază considerente de oportunitate motivate de conditiile economico-financiare ale unității la data disponibilizării.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în Târgoviște,–11, județ D – pentru salariatul, împotriva sentinței civile nr.1948 din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC T SA, cu sediul în Târgoviște,–11, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
— – — – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
4 ex. – 11.03.2010
/FA
Trib.D nr-
