ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2197
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Vera Andrea Popescu Cristina
– –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatoarea, cu domiciliul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 429 din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Ortopedie și, cu sediul în localitatea, jud. P, prin reprezentanții săi legali.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta contestatoare reprezentată de avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat, conform contractului de asistență juridică nr. 209 din 19 septembrie 2007 și intimatul în contestație Spitalul de Ortopedie și reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 17 din 1 august 2007.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenta contestatoare, depune la dosar “notă de cheltuieli formulată de contestatoarea, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator avocat depune la dosar adresa nr. 4682 din 18.09.2009 emisă de Spitalul de Ortopedie și, după care, având cuvântul, arată de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului, arată că față de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta acceptat situația creată, însă, solicită admiterea recursului în sensul anulării deciziei nr. 55/14.11.2006 emisă de Spitalul de Ortopedie și, aceasta fiind lovită de nulitate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia mai sus menționată încetat contractul individual de muncă al contestatoarei, în baza art. 61 lit. d Codul muncii, fără fi respectată procedura reglementată de acest act normativ. Astfel, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul muncii concedierea pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă angajatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, precum și prin regulament intern. Or, în cazul nostru această evaluare lipsește, angajatorul prevalându-se de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1730/09.11.2006. care, de asemenea fost emis fără cercetare prealabilă situației.
În al doilea rând, nu au fost respectate dispozițiile art. 64 alin. 3 și 4 din Codul muncii, deoarece angajatorul era obligat să comunice propunerea de trecere în funcția de economist III.
Având în vederea aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul anulării deciziei nr. 55/14.11.2006 emisă de Spitalul de Ortopedie și, celelalte capete de cerere rămânând fără obiect. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului Spitalul de Ortopedie și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că deși recurenta consideră, că nu numai decizia de desfacere contractului de muncă, dar și Ordinul Ministerului Sănătății ar fi fost date fără cercetare prealabilă situației, nesocotește faptul că hotărârea de revocare a fost luată la nivel de minister în urma unor rapoarte de efectuate de o echipă de auditori din cadrul și a refuzului recurentei de remedia deficiențe constatate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ceea ce echivalează cu cercetare prealabilă.
Față de susținerea privind nerespectare dispozițiilor art. 64 alin. 3 și 4 Codul muncii în sensul că trebuia să-i fie comunicată propunerea de trecere pe funcția de economist III, instanța va putea constata că această afirmație este neîntemeiată întrucât rezultă clar că prin decizia 1730/09.11.2006 conducerea spitalului îi propunea contestatoarei încadrarea în funcția de economist III, cu aceeași dată cu care a primit Ordinul de revocare din partea ministerului, adresă pe care recurenta semnat de primire și data la care a primit-o, respectiv 9 noiembrie 2006, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 12 dosar recurs.
Se mai arată de asemenea, că prin decizia Înalte Curți de Casație și Justiție fost obligat Ministerul Sănătății la plata drepturilor salariale cuvenite, astfel încât pe principiul îmbogățirii fără just temei, nu poate fi obligat și Spitalul de Ortopedie și la plata acestor drepturi.
Apărătorul recurentei reclamante având cuvântul în replică, arată că intimata nu făcut dovada că aceasta nu corespundea din punct de vedere profesional pentru funcția deținută.
La rândul său reprezentantul intimatului Spitalul de Ortopedie și arată în perioada cuprinsă între 03-04.08.2006 s- efectuat misiune de audit intern, în urma căruia s-a întocmit un raport prin care i s- recomandat contestatoarei să-și remedieze serie de nereguli constatate.
Cu privire la această recomandare, care nu au fost dusă la îndeplinire de către contestatoare, face referire și procesul verbal nr. 2214/2006 întocmit de echipa de auditori din cadrul
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- contestatoarea chemat în judecată pe intimatul Spitalul de Ortopedie si, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 55/14.11.2006 emisă de intimat, prin care s- dispus încetarea contractului său de muncă, cu consecința repunerii in situația anterioară și obligarea acestuia la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate cât și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat ca angajată, până la soluționarea cauzei.
În motivarea contestației, contestatoarea arătat că prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 471/28.05.2006 fost numită ca director financiar-contabil și membru în Comitetul director interimar începând cu data de 29.05.2006, calitate în care i-au revenit serie de atribuții pe care le- îndeplinit, deși fost obstrucționată de către managerul.
mai arătat contestatoarea că, managerul intimatului dispus și sancționarea acesteia, motivând că nu și-ar fi realizat in mod corect o serie de activități conform deciziei nr.53/20.10.2006 și că, în urma unor sesizări fost emis Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1230/6.11.2006 prin care s- dispus eliberarea sa din funcția de director financiar-contabil, fiind emisă decizia nr. 54/9.11.2006 ce anulat decizia nr. 53/2006, iar ulterior, decizia nr. 55/14.11.2006 prin care s- dispus încetarea contractului său de muncă conform art.61 lit.d din Codul muncii.
S-a arătat de către contestatoare că această decizie este lovită de nulitate pentru nerespectarea procedurii instituită de art.61 lit. din Codul muncii și art.63 alin.2 din același cod, concedierea putând fi dispusă numai după evaluarea prealabilă salariatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă aplicabil încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități precum și prin Regulamentul intern și că în cazul său, nu avut loc evaluarea prealabilă, angajatorul prevalându-se de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1730/9.11.2006 emis fără cercetare prealabilă situației, ca urmare demersurilor întreprinse de managerul care solicitat prin adresa nr.13330/31.10.2006 înlăturarea sa din funcția de director financiar-contabil, ca urmare unor nereguli în activitatea sa.
S-a arată de către contestatoare că angajatorul nu respectat nici dispozițiile art.73 si 74 din Codul muncii, ce reglementează dreptul la preaviz al salariatului și mențiunile ce trebuie să le cuprindă decizia de concediere, fiind astfel incidente dispozițiile art.76 din Codul muncii conform cărora ” concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzuta de lege este lovita de nulitate absolută”, măsura este netemeinică, întrucât dispozițiile art.61 lit. Codul muncii, în baza căreia fost luată, se referă la cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, ceea ce nu corespunde realității întrucât aceasta nu și- putut realiza activitatea din cauza altor persoane din unitate deși a solicitat sprijinul fostei contabile șefă spitalului și, în urma sesizărilor sale, s- deplasat la intimată Comisia de la Autoritatea de Sănătate Publică care a efectuat controlul finalizat prin procesul verbal nr. 214/2006 prin care s- dispus remedierea neregulilor constatate, responsabilitatea pentru aducerea la îndeplinire acestor măsuri fiind a acesteia și managerului intimatului.
În apărare, intimatul Spitalul de Ortopedie si depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că măsura încetării contractului de muncă al contestatoarei a fost luată în baza Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1230/2006 prin care aceasta fost revocată din funcția de director financiar – contabil, oferindu-i-se de către intimată funcția de economist III, in cadrul Compartimentului de contabilitate, ofertă la care nu răspuns in termenul prevăzut de lege.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 429 din 14 martie 2007 a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr. 55/14.1.2006 emisă de intimat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 55/14.11.2006 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, în baza disp.art.61 lit. din Codul muncii ca urmare Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1230/6.11.2006 de eliberare din funcția de director financiar-contabil, reținându-se totodată că aceasta nu răspuns, in termenul de 3 zile lucrătoare conform art. 64 alin.4 din Codul muncii, propunerii intimatului de trecere pe funcția de economist III, in cadrul Compartimentului de Contabilitate.
Prin decizia nr. 55/14.11.2006 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, în baza disp.art.61 lit. din Codul muncii ca urmare Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1230/6.11.2006 de eliberare din funcția de director financiar-contabil, reținându-se totodată că aceasta nu răspuns, in termenul de 3 zile lucrătoare conform art. 64 alin.4 din Codul muncii, propunerii intimatului de trecere pe funcția de economist III, in cadrul Compartimentului de Contabilitate.
A reținut instanța de fond că sunt neîntemeiate criticile contestatoarei privind nulitatea și nelegalitatea deciziei de încetare contractului de muncă prin care reclamă încălcarea dispozițiilor art.61 și 63 din Codul muncii, în sensul că măsura se poate dispune numai după evaluarea prealabilă salariatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atâta timp cât aceasta fost revocată din funcția de director financiar-contabil prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1230/6.11.2006, obligatoriu pentru intimat atâta timp cât nu fost contestat și desființat la instanța de administrativ.
În ceea ce privește măsura încetării contractului de muncă dispusă de intimat, aceasta este justificată, datorită faptului că deși contestatoarei s- oferit postul de economist III, in cadrul Compartimentului de Contabilitate, aceasta nu s- conformat dispozițiilor art.64 pct.4 din Codul muncii și nu și- manifestat expres consimțământul în termen de 3 zile lucrătoare, comunicând angajatorului acordul său cu privire la nou loc de muncă oferit, astfel încât și sub acest aspect tribunalul a apreciat criticile nefondate.
Având în vedere că neacordarea termenului de preaviz nu se sancționează cu nulitatea absolută deciziei, acest termen fiind prevăzut in favoarea ambelor părți, iar în cazul neacordării, salariatul poate solicita plata drepturilor cuvenite cât și faptul că intimatul respectat dispozițiile legale in ceea ce privește emiterea deciziei de încetare contractului de muncă, instanța de fond temeiul disp.art-284 si 286 Codul muncii, a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat recurs contestatoarea criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Arată contestatoarea ca decizia contestată este lovită de nulitate pentru că deși a încetat contractul individual de muncă în baza art.61 lit.d din Codul muncii nu s-a respectat procedura reglementată de acest act normativ.
Astfel, potrivit art.63 alin.2 din Codul muncii “Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art.61 lit.d poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități, precum și prin regulamentul intern”.
In speță însă, arată recurenta, evaluarea lipsește, angajatorul prevalându-se de Ordinul Ministrului Sănătății nr.1730/2006 care, de asemenea, a fost emis fără o cercetare prealabilă a situației.
In al doilea rând, arată recurenta nu au fost respectate dispozițiile art.64 alin.3 și 4 din Codul muncii deoarece angajatorul era obligat să îi comunice propunerea de trecere pe funcția de economist III.
Cerințele prevăzute de lege nu au fost respectate deoarece atât propunerea de trecere pe funcția de economist cât și dispoziția de încetare a contractului de muncă sunt cuprinse în aceeași decizie, respectiv Decizia nr.55/14.11.2006.
În acest sens este susținerea instanței de fond, arată recurenta, că nu și-a manifestat expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
In al treilea rând, angajatorul nu a respectat disp.art.73 și 74 din Codul muncii care reglementează dreptul salariatului al preaviz.
Astfel, potrivit art.73 persoanele concediate în temeiul disp.art.61 lit.c si d beneficiază de dreptul de preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Iar potrivit disp.art.74 decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condițiile art.64.
Instanța de fond a apreciat că neacordarea termenului de preaviz nu se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei însă acest punct de vedere nu numai încalcă dispozițiile legale menționate dar conduce la concluzia că preavizul este facultativ.
In al patrulea rând se arată că măsura este netemeinică deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru încetarea contractului de muncă în baza art.61 lit.d din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 14.08.2007 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In ceea ce privește primul motiv de recurs, aceasta arată ca recurenta nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu iar atunci când și le-a exercitat a făcut-o în mod defectuos.
In ceea ce privește criticile contestatoarei privind nulitatea și nelegalitatea deciziei de încetare a contractului de muncă prin care contestatoarea reclama încălcarea disp.art.61 și art.63 din Codul muncii, în sensul că măsura se putea dispune numai după o cercetare prealabilă a sa, conform procedurii de evaluare stabilită prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură, instanța de fond, în mod corect, a reținut că aceste critici nu pot fi acceptate atât timp cât aceasta a fost revocată din funcția de director financiar prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.1230/6.11.2006,prin aceeași modalitate prin care a fost numită.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că și acesta este neîntemeiat deoarece conducerea intimatei îi propunea recurentei încadrarea, cu contract de muncă pe perioadă determinată în funcția de economist III, în cadrul compartimentului financiar-contabil al unității, cu aceeași dată cu care a primit Ordinul de revocare din partea Ministerului Sănătății, adresa pe care recurenta a conformat în scris primirea și data la care a primit-
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, instanța de fond, arată intimata, în mod corect a reținut că neacordarea termenului de preaviz nu se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei, acest termen fiind prevăzut în favoarea ambelor părți.
In ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de recurs, recurenta încerca să justifice faptul că și-a îndeplinit corespunzător toate atribuțiile care-i reveneau deși a fost obstrucționată de alte persoane din unitate, motiv pentru care nu ar fi întrunite disp.art.61 lit.d din Codul muncii.
La sfârșitul anului 2005, din ordinul recurentei, s-a efectuat inventarierea patrimoniului spitalului. Comisia de audit, constatând deficiențe în realizarea inventarierii i-a dat recurentei un termen pentru aor eface. Aceasta a numit mai mulți membrii în noua comisie de inventariere, fără să le aducă la cunoștință acest fapt.
Pentru acest motiv dar și pentru faptul că nu participaseră la întocmirea și verificarea inventarelor pe anul 2005, membrii comisiei de inventariere au refuzat să semneze procesele verbale și listele de inventariere, dovada făcând notele lor explicative.
La data de 19 septembrie 2007, instanța de recurs a suspendat in temeiul disp.art.244 pct.1 pr.civilă judecarea cauzei, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței ce se va pronunța în dosarul – al Curții de APEL PLOIEȘTI – Secția Comercială și de Contencios Administrativ, având în vedere că acest ordin a stat la baza emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă dintre recurenta și intimatul din prezenta cauză.
La data de 27 mai 2009, in urma verificărilor efectuate de către instanță s-a constatat că prin sentința civilă nr.164 din 31 octombrie 2007 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Sănătății Publice.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2732/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Întrucât prezenta cauza a fost suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, iar aceasta a fost soluționată potrivit considerentelor ce preced s-a constatat că motivul pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, dispunându-se repunerea cauzei pe rol.
La termenul de judecată din data de 18.11.2009 s-a depus la dosarul cauzei adresa nr. 4682/18.02.2009 emisă de intimată prin care se făcea cunoscut că recurenta a beneficiat de drepturi salariale în luna noiembrie 2006, drepturi calculate la salariu de încadrare de 2000 lei, salariu pentru funcția de director financiar contabil și sporul de 20 % spor de vechime.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza Curtea va reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 164/2007 pronunțată în dosarul – al Curții de APEL PLOIEȘTI – Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a dispus anularea Ordinului nr. 1230/06.11.2006 emis de Ministerul Sănătății Publice, ordin care a stat la baza încetării contractului de muncă al contestatoarei.
Față de aceste considerente se constată că sunt întemeiate criticile contestatoarei privind faptul că decizia atacată este lovita de nulitate, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale,astfel că urmează a se modifica în parte sentința atacată în sensul anulării deciziei nr.55/14.11.2006 emisă de intimată.
In ceea ce privește cererea de repunere a contestatoarei recurente în situația anterioară, Curtea o va respinge ca rămasă fără obiect, motivat de faptul că, așa cum s-a reținut și in sentința civilă nr. 164/2007 pronunțată în dosarul – al Curții de APEL PLOIEȘTI – Secția Comercială și de Contencios Administrativ, numirea acesteia în funcție s-a făcut prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.471/28.05.2006 pentru o perioadă determinată de 6 luni, începând cu 29 mai 2006, ori perioada numirii în această funcție a expirat de drept la data de 29.11.2006.
Privitor la cererea de acordarea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi actualizate până la data de 29.11.2006, Curtea urmează aor espinge ca rămasă fără obiect, față de faptul că așa cum se învederează prin adresa nr. 4682/18.02.2009 emisă de intimată recurenta a beneficiat de drepturi salariale în luna noiembrie 2006, drepturi calculate la salariu de încadrare de 2000 lei, salariu pentru funcția de director financiar contabil și sporul de 20 % spor de vechime, precum și față de susținerile acesteia.
In ceea ce privește solicitarea acesteia la obligarea intimatei la plata unor despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate si reactualizate, Curtea o va respinge, întrucât pe de o parte față de poziția sa procesuală în fața instanței de recurs în sensul că acest capăt de cerere a rămas fără obiect nu se mai impune acordarea acestora, iar pe de altă parte nu s-a făcut și nici nu s-a susținut vreo proba in ceea ce privește pretențiile suplimentare ce exced cuantumului salarial, respectiv indexare, majorare și reactualizare.
Referitor la cheltuielile de judecată, Curtea urmează a le admite in totalitate față de faptul că, deși acțiunea contestatoarei recurente a fost admisă în parte, nu i se poate imputa acesteia vreo culpă procesuală in respingerea capătului de cerere accesoriu privind indexările, majorările și reactualizările salariale, întrucât poziția procesuală a intimatei a fost cea care determinat solicitările acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea, cu domiciliul în,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 429 din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Ortopedie și, cu sediul în localitatea, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte contestația.
Anulează decizia nr. 55/14.11.2006 emisă de intimată.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de repunere în situația anterioară.
Respinge cererea de acordare a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi actualizate până la data de 29.11.2006, ca rămasă fără obiect și în rest ca neîntemeiată.
Obligă intimata la 1471 lei cheltuieli de judecată către recurentă, la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Vera Andrea Popescu Cristina
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
DV
Tehnored.VD/MD
5 ex/ 23.11.2009
dosar fond – al Trib.
