ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2199
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 1543 din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, G, G, G, -, -, -, G, -, -, G, G, G, -, -, G, -, -, a, Polina G, -, -, -, G, -, -, G, -, C, G, -,,, G, -, -, -, – -, -, -, G, – a, și intimații intervenienții în nume propriu, -, G, -, G, Pinta -, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură ” ” din Târgoviște, str. -,. 11 E,. 5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 257 dosar recurs, intimații reclamanți -, -, -, -, intimații intervenienți, -, personal și asistați de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr. 273 din data de 11 noiembrie 2009, intimații reclamanți, -, -, G, G, G, -, -, -, G, -, G, G, G, -, -, G, -, a, Polina G, -, -, -, G, -, G, -, C, G, -, -, G, -, -, – -, -, -, G, – a, intimații intervenienți G, -, G, Pinta – reprezentați de avocat de din Baroul Dâmbovița, conform aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, care a fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 18219 din 12 noiembrie 2009, la care s-au atașat în copie, următoarele acte: împuternicire avocațială nr. 273 din 11 noiembrie 2009 eliberată de Cabinet Avocatură, propunere de modificare a contractului colectiv de muncă al SC SA Târgoviște valabil în anii 2008 – 2009, proces verbal încheiat la 19 ianuarie 2009 cu ocazia ședinței de negociere modificărilor propuse de patronat Contractului Colectiv de Muncă al SC SA, adresa către Bursa de Valori B, înregistrată de SC SA sub nr. 632 din 23 februarie 2009, extras Ordonanță de Urgență nr. 98 din 24 iunie 1999, Contract Colectiv nr. 710 din 18 ianuarie 2008, extras articole de presă (filele 170 – 174) și un document de poziție al României Capitolul 13 – Politica Socială și de Ocupare a Forței de Muncă.
Se învederează de asemenea, că din eroare, pentru acest termen de judecată au fost citați în calitate de intimați reclamanți,. -, ia, și, care potrivit încheierii de ședință din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au renunțat la acțiune. De asemenea se constată că din eroare intimatul reclamant fost citat .
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar în copie sentința civilă nr. 1743 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său avocat depune la dosar împuternicirea de reprezentare pentru toți intimații reclamanți și intervenienți (filele 215 – 256), chitanțele fiscale seria – nr. 18, 17, 16, 15, 14, 13 din 18 noiembrie 2009, seria – nr. 16, 15, 17, 18, 19, 20 din 18 noiembrie 2009 reprezentând onorariu apărător, fiecare în valoare de 4000 lei, după care, având cuvântul, arată că are împuternicire de reprezentare și pentru intimatul, motiv pentru care, la acest termen de judecată se acoperă procedura de citare pentru acest intimat și întrucât nu mai are cereri noi de formulat în cauză solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului arată că în mod absolut neîntemeiat prima instanța a admis cererea formulată de contestatori și a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 2/02.02.2009 privind modificarea art. 178 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, dispunând și obligarea societății la plata compensațiilor bănești de concediere la nivelul salariului mediu net pe unitate, in rate lunare, în funcție de vechimea în muncă.
Se arată că măsurile dispuse sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a stabilit că în cauza își găsesc aplicabilitatea dispozițiile OUG nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, reținând în esența că respectiva ordonanța nu este abrogată.
Din punctul de vedere al recurentei ordonanța în discuție are o sferă de aplicare strict determinată și are în vedere exclusiv societățile comerciale care înregistrează pierderi în fiecare lună timp de 12 luni consecutiv, mai exact se oferă posibilitatea societăților aflate in aceasta situație ca pe baza unei documentații foarte laborioase să beneficieze de facilitățile stabilite de ordonanța.
În acest sens, art. 3 si 4 din Normele Metodologice din 2 august 1999 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective stabilesc: că restructurarea angajatorilor prevăzuți la art. 4 și 8 din ordonanța de urgență are loc în cazul în care aceștia înregistrează pierderi sau arierate în fiecare lună, timp de 12 luni consecutive.
Față de aceste dispoziții legale, se poate observa că potrivit contului de profit și pierdere la nivelul lunilor martie, iulie, octombrie si noiembrie 2008, precum si potrivit certificatelor de atestare fiscală care evidențiază situația debitelor bugetare, SC SA Targoviște, nu a înregistrat pierderi sau arierate in cursul anului 2008, nefiind întrunită condiția privind înregistrarea de pierderi sau arierate în fiecare lună, timp de 12 luni consecutiv. Față de aceste considerente, societatea a ignorat în mod evident prevederile art. 3 și 4 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG 98/1999.
Având de asemenea în vedere interpretarea greșită OUG nr. 98/1999 instanța de fond a reținut că acest act normativ ar reprezenta dreptul comun in materie de concedieri colective, însă, sfera de incidența a ordonanței este strict determinata și subordonata în primul rând îndeplinirii condițiilor privind existenta unor pierderi sau arierate bugetare, urmând ca ulterior, pe baza unei documentații complexe, agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului B sa procedeze la analizarea programelor de restructurare în vederea eliminării pierderilor sau arieratelor.
Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că în cazul oricărei concedieri colective ar fi aplicabile dispozițiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999, în sensul de a se acorda salariaților concediați un număr de minim 6 salarii minim nete pe unitate si maxim 12, in funcție de vechimea in munca, chiar dacă angajatorul nu ar avea resursele financiare necesare.
Acest aspect intră in contradicție vădită cu dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național și la nivel de ramura construcții de mașini.
Astfel, potrivit art. 78 alin 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național “la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi”.
O dispoziție similara cuprinde si art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcții de mașini. Astfel, în acest context, contractul colectiv de muncă la nivel național sau la nivel de ramură construcții de mașini, sunt în ipoteza descrisă de instanța de fond nelegale, stabilind drepturi la un nivel inferior legii, respectiv OUG nr. 98/1999. În realitate însă, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel național, cât și potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcții de mașini, acestea reprezentând în privința SC SA Târgoviște contractele încheiate la nivel superior, limita minima sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu, prin urmare și din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este nelegală.
Acesta este și motivul pentru care la momentul înregistrării actului adițional nr. 2/21.01.2009 la Direcția de și Socială D nu s-a făcut nici un fel de sesizare cu privire la eventuala sa nelegalitate.
Prin urmare, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel național și potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcții de mașini, la disponibilizarea salariaților, unitatea va acorda cel puțin un salariu, este evident că dispozițiile OUG nr. 98/1999 au o sfera de aplicare strict determinată, fără avea legătura cu prezenta cauză.
Referitor la constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 2/21.01.2009, se arată că măsura este nelegala din considerente care nu țin neapărat din inaplicabilitatea în cauza a OUG nr. 98/1999.
Astfel, modificarea contractului colectiv de muncă al SC SA Targoviște prin încheierea actului adițional nr. 2/21.01.2009 a fost realizată cu respectarea tuturor normelor legale și contractuale incidente. În acest sens potrivit art. 11 din contractul colectiv de muncă al SC SA Târgoviște, clauzele prezentului contract pot fi modificate în orice moment conform legii, ori de câte ori părțile convin in acest sens.
În acest context legal, prin adresa nr. 70/15.01.2009 adresată reprezentanților salariaților la încheierea contractului colectiv de muncă, respectiv Alianței Sindicale și Sindicatului Solidaritatea, ca părți semnatare, s-a adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din contractul colectiv de muncă al SC SA Targoviște, intenția societății de modificare a contractului colectiv de muncă, inclusiv cu privire la art. 178 din acest contract, care urma să aibă următorul cuprins:
În situația în care concedierea se face din motive neimputabile salariatului, atunci când sunt îndeplinite condițiile concedierii colective, acesta va primi, în rate lunare egale, din partea patronului o compensație bănească de concediere în funcție de vechimea în muncă.
S- propus ca întâlnirea Comisiilor semnatare ale contractului colectiv de munca sa aibă loc la data de 19.01.2009.La data menționată, în prezenta comisiilor paritare ale contractului colectiv de muncă, respectiv în prezenta unui număr de aproximativ 40 de salariați ai SC SA Târgoviște, aceeași reprezentanți care au încheiat contractul colectiv de muncă, cu stricta respectare a dispozițiilor legale, au procedat la modificarea acestuia.
Așa fiind, pe cale de consecință, încheierea și înregistrarea actului adițional nr. 2/21.01.2009 s- făcut cu respectarea tuturor normelor legale, și convenționale incidente, nu reprezintă nici pe departe renunțarea la drepturi, ci măsură de natură să adapteze cadrul juridic convențional existent la realitățile prezente, astfel încât să se asigure pe de parte protecție socială salariaților disponibilizați, iar pe de altă parte se asigure pe cât posibil continuarea activității.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte sentinței atacate, iar pe fond respingerea în tot cererii de chemare în judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
În combaterea recursului apărătorul intimaților reclamanți arată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Se artă că un drept al salariaților cu cuantum stabilit prin lege, nu constituie element de negociere, la încheierea CCM, dacă unitatea nu dorește să ofere mai mult. Într-o astfel de situație, dreptul salariaților concediați de o unitate nominalizată în anexa la OUG 98/1999 s-a prevăzut în art. 178(1), la încheierea CCM, pe anul 2008.
Se mai arată că drepturile prevăzute, în CCM (art. 178, alin. 1), nu pot fi confundate, cu cele prevăzute la art. 181(4), din CCM pe ramură și art. 78(1), din CCM la nivel național, din moment ce art. 67, 69, lit.f din Codul muncii și cele ale art. 80(3), ale CCM, la nivel național, se referă distinct, la ” compensații în condițiile prevăzute, de, lege și de CCM”, ” compensații ce urmează să fie acordate conform dispozițiilor legale și/sau CCM aplicabil”, “negocierea compensațiilor bănești, cu respectarea dispozițiilor legale”.
În concluzie, se arată că dacă s- cerut instanței constata nulitatea actului adițional nr. 2/02.02.2009 la CCM, prin acesta, s-a modificat art. 178(1), din CCM, și a operat reducerea cuantumului plăților compensatorii, la J, deciziile de concediere emise de recurenta pârâtă fiind acte subsecvente, ce preiau în conținut, (la art. 2 Ut. g), cuantumul redus al plăților cu acest titlu, rămân fără eficiență, așa cum corect, a constatat instanța de fond.
Se solicită astfel, respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Reclamanții – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 49.. B,. 2,. 30, județul D; – Târgoviște, str. -,. 38,. 12, județul D; – comuna G, sat G, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna ești, județul D; – comuna, județul D; G – Târgoviște, B-dul. -,. 39B,. A,. 7,. 32, județul D; – Târgoviște, str. -, nr. 16, județul D; – comuna, sat Români, județul; – comuna, sat, județ D; – comuna, județul D; – Târgoviște, B-dul. -,. 39B,. B,. 41, județul D; – Târgoviște,-,. 16,. A,. 20, județul D; – Târgoviște, str. -. -, nr. 5, -.13B,. 3, județul D; – comuna, sat, județ D; – comuna G, sat G, județ D; – comuna, sat de, județul; – Târgoviște, str. – B, – D,. 6,. 25, județul D; – Târgoviște, B-dul. -, nr. 22,. 4,. C,. 2,. 10, județul D; – Târgoviște, str. -. – -, nr.27, județul D; – Târgoviște, str. -,. 29,. A,. 17, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 61 D,. D,. 10, județul D; – comuna V, sat, județul D; G – Târgoviște, str. – -,. 26,. A,. 17, județul D; – sat, comuna, județul D; – Târgoviște, str. – Prof., nr. 3,. 53,. A,. 8, județul D; G – sat, comuna, județ D; – sat Olteni, comuna, județul D; – Târgoviște, str. – -, nr. 5, -.13D,. 14, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -. -, nr. 12,. 17 B,. 2,. 9, județul D; – sat, comuna ești, județul D; – sat, comuna, județul D; – comuna, sat, județul D; HG – Târgoviște, B-dul. -,. 24,. A,. 3,. 15, județul D; – comuna, județul D; – sat ești, comuna ești, județul D; – sat Tătărani, comuna Tătărani, județul D; – – – Târgoviște, str. -. -, nr. 9,. 22 B,. 4,. 15, județul D; – sat, comuna, județul D; – comuna, sat, județul D; – sat, comuna, județul D; – Târgoviște,-,. 66,. D,. 3,. 33, județul D; – sat, comuna ești, județul D; – comuna ești, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -. – -, nr. 6,. 49,. A,. 2,. 11, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 19 A2,. D,. 2,. 12, județul D; – Târgoviște, B-dul. -, -.6D,. 5,. 18, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -,. 49,. A,. 31, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște,-,. 16,. D,. 3,. 74, județul D; – Târgoviște,-, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -. -, nr. 2,. 13,. B,. 32, județul D; – Târgoviște. Al.,. 5,. A,. 13, județul D; – Târgoviște,-,. 2,. 49, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -,. 35,. A,. 61, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat ești, județ D; G – comuna, sat, județul D; – comuna ești, sat ești, județul D; – Târgoviște,-,. 41,. 1,. 9, județul; – Târgoviște, B-dul. -,. 1,. B,. 24, județul D; – Târgoviște, – P, nr. 151, județul D; – Târgoviște, B-dul. -, – 3,. B,. 5,. 49, județ D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, B-dul. – cel, -. 5, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 10,. 21, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 1A,. 3,. 35, județul D; – Târgoviște, str. – -,. 44B,. 24, județul D; G – comuna, sat,-, județul D; – comuna ești, sat ești, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat Lazuri, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna Tătărani, sat Tătărani, nr. 100, județul D; – Târgoviște, B-dul. -, -C,. 2,. 7, județul D; – Târgoviște,-, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -,. 35 D,. 39, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște,-,. 2,. C,. 1,. 47, județul D; – Târgoviște,-, județul D; – Târgoviște, B-dul. -,. 69,. A,. 2,. 12, județul D; – Târgoviște, Al. Prof.. -scu,. 28,. D,. 75, județul D; – com., sat, județul D; – comuna G, sat G, județul; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, nr. 13, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna ești, sat ești, nr. 42 1A, județul D; – Târgoviște, str. – B, -D,. 6,. 25, județul D; – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; G – comuna, sat, județul D; – comuna, sat, județul D; – Târgoviște, str. -. -,. 82,. 21, județul D; – comuna, sat, județul D au chemat în judecata pe pârâta SC SA, solicitând instanței sa dispună nulitatea parțială a clauzei inserate in art. 178 alin. 1 din constand in elimarea inserarii din textul articolului a sintagmei “de incadrare”, sa constate nulitatea Actului aditional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS Dambovița sub nr. 2/97/2.02.2009, prin care a fost modificat art. 178 alin. 1 prin stabilirea la Jap lăților compensatorii acordate in cazul concedierilor colective si plata acestora in rate, sa fie obligata parata sa le acorde integral la data concedierii si nu in rate compensațiile bănești prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat caOUG nr. 98/1999 privind protecția sociala a persoanelor ale căror contracte individuale de munca vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colectiveconstituie cadrul general in materie, astfel încât masuri de protecție instituită prin art. 32 din acest act normativ privitoare la acordarea compensațiilor bănești se aplica prioritar fata de contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate si nici nu poate fi limitata sau restrânsă de posibilitățile financiare ale unității.
In continuarea acestor argumente, reclamanții au arătat ca prin adăugarea sintagmei “de încadrare” in clauza prevăzută de art. 178 s-a încălcat art. 8 din Legea nr. 130/1996 care prevede ca la încheierea contractelor colective de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Reclamanții au precizat ca prevederile legale minimale, care se impuneau a fi respectate sunt cele ale art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999, or acestea au fost încălcate întrucât se acorda posibilitatea angajatorului sa plătească salariaților concediați colectiv plăți compensatorii egale cu salariul mediu de încadrare net pe unitate, iar nu salariul mediu net pe unitate, deci sume de bani mai mici.
Au mai arătat reclamanții ca prin modificarea prin actul adițional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS D sub nr. 2/97/2.02.2009, a fost redus la J numărul salariilor compensatorii negociat inițial si stabilit si prin art. 32 alin. 1 lit. a, b, c din OUG nr. 98/1999, aspect ilegal, întrucât încalcă art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 ce stabilesc faptul ca prevederile legale au un caracter minimal.
Reclamanții au mai precizat ca actul adițional încalcă art. 7 si 8 din potrivit cu care “părțile recunosc si accepta deplin drepturile si obligațiile reciproce stipulate in contractul colectiv de munca, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea celor ce se fac vinovați de aceasta”, respectiv “părțile se angajează sa colaboreze la realizarea prevederilor contractului, pe baza bunei credințe, sincerității și transparentei”.
De asemenea, au mai arătat reclamanții ca actul adițional este lipsit de eficienta juridica si sub aspectul art. 38 din Codul muncii, care interzice salariaților sa renunțe la drepturi, ce le sunt recunoscute prin lege, precizând ca ei nu au renunțat sa le fie diminuate salariile compensatorii.
In ședința publica din 14.05.2009 parata SC SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, având in vedere ca dispozițiile OUG nr. 98/1999 invocata de către reclamanți ca temei pentru acordarea plaților compensatorii nu se aplica in situația concedierii colective inițiate de societatea parata. Astfel, OUG nr. 98/1999 are in vedere exclusiv societățile comerciale care inregistreaza pierderi sau arierate in fiecare luna, timp de 12 luni consecutiv, motiv pentru care se acorda posibilitatea acestora sa beneficieze de anumite facilități. Or, SC SA nu a înregistrat pierderi sau arierate la nivelul anului 2008.
In continuare, parata a arătat ca reclamanții au omis a avea in vedere prevederile art. 8 din OUG nr. 98/1999 care stabilește ca “in cazul restructurării societăților comerciale la care acționarii sunt persoane fizice sau persoane juridice, altele decât statul, și care dețin drepturi de proprietate asupra unui pachet de acțiuni reprezentând mai mult de doua treimi din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor, măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta se realizează în urma aprobării de către agențiile pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului Bap rogramelor de restructurare în vederea diminuării sau eliminării pierderilor sau arieratelor.” Or, a însuși opinia reclamanților ar însemna ca in cazul oricărei concedieri colective statul sa suporte platile compensatorii acordate.
Pe de alta parte, in contractul colectiv de munca la nivel național este prevăzut in art. 78 alin. 1 ca “la încetarea contractului individual de munca din motive neamputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.” In acest context, precizează parata, contractul colectiv de munca la nivel de unitate cuprinde cuantumul salariilor compensatorii ce se vor acorda salariaților concediați colectiv, acesta fiind singurul izvor de drept pentru plata acestora, iar nu OUG nr. 98/1999. De altfel, limita minima sub care nu se poate este cea de un salariu, limita ce a fost respectata.
A mai arătat societatea parata ca modificarea contractului colectiv la nivel de unitate prin act adițional s-a realizat cu respectarea tuturor normelor legale si contractuale incidente, iar propunerea de diminuare a numărului salariilor compensatorii acordate este motivata de necesitatea diminuării efortului financiar al societății, măsură indispensabilă continuării activității societății.
In ceea ce privește susținerea reclamanților ca plățile compensatorii ar trebui acordate intr-o singura transa, parata a arătat ca potrivit art. 33 din OUG nr. 98/1999 sumele de bani reprezentând plăti compensatorii se plătească în rate lunare egale.
În aceeași ședință publica din 14.05.2009 la dosar au fost depuse cereri de intervenție de către intervenienții, G, G, prin care au solicitat obligarea paratei SC SA la plata compensatiilor banesti, prin admiterea acelorasi solicitari cu ale reclamantilor.
In ședința publica din 28.05.2009 reclamanții au depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că dispozițiile OUG nr. 98/1999 constituie reglementarea cadru pe baza căreia s-a asigurat protecția sociala a salariaților concediați colectiv, iar toate contractele colective de munca au plecat de la dispozițiile acestui act normativ. De altfel, în anul 2009, când au avut loc concedieri masive la societate, prevederile acestui act normativ, astfel cum au fost ele preluate in contractele colective de munca, au fost respectate.
Deși societatea pârâtă afirma că prin art. 78 din contractul colectiv de munca la nivel național se menționează o compensație in caz de concediere egala cu un salariu, reclamanții precizează ca textul de lege are in vedere concedierile individuale, întrucât pentru cele colective art. 80 din același contract menționează ca in situația concedierilor colective părțile vor negocia acordarea de compensații bănești cu respectarea dispozițiilor legale si/sau ale contractelor de munca aplicabile. Au mai menționat reclamanții ca ori de cate ori in contractele colective de munca era omis a se menționa vreo clauza referitoare la acordarea de compensații bănești, atunci se aplicau prevederile art. 32 din OUG nr. 98/1999 ca prevederi legale minimale. De asemenea, au mai arătat ca aceste prevederi legale minimale trebuie sa fie respectate si cu ocazia negocierii contractului colectiv de munca.
In ceea ce privește finanțarea plăților compensatorii, acestea nu se mai realizează din fondul de șomaj, ci din fondul de salarii, astfel cum se menționează in art. 60 alin. 1 din OUG nr. 98/1999 completata prin Legea nr. 312/2001.
Reclamanții au mai precizat ca nu se poate considera ca salariații reprezentați de organizațiile sindicale semnatare ale actului adițional si-au manifestat acordul in sensul diminuării numărului de salarii compensatorii atâta timp cat au fost constrânși la acesta, fiind amenințați ca daca nu se declara de acord vor fi concediați individual si vor primi doar un singur salariu. Pe de alta parte, nici nu au avut posibilitatea sa fie consultați întrucât acordul a fost semnat in perioada cat societatea se afla in întrerupere temporara de activitate, astfel încât orice obligație legala de informare a salariaților nu poate fi decât iluzorie.
In ședința publica din 28.02.2009 parata SC SA a formulat întâmpinare la cererile de intervenție, prin care a solicitat respingerea acestora, avand in vedere ca a fost respectata întreagă procedura de concediere, iar concedierea colectivă s-a întemeiat pe Codul muncii, si nu pe OUG nr. 98/1999, care nu are aplicabilitate in cauza.
In ședința publica din 11.06.2009 societatea parata a depus la dosar note privitoare la răspunsul la întâmpinare depus de reclamanți, prin care a arătat ca OUG nr. 98/1999 are o sfera de incidenta complet diferita fata de prezenta cauza, privind exclusiv societățile comerciale care înregistrează arierate sau pierderi in ultimele 12 luni consecutiv, permițându-se acestor societăți ca pe baza unei documentații laborioase sa beneficieze de anumite facilități. A mai arătat parata ca unicul izvor al plăților compensatorii este contractul colectiv de munca, aceste plăți fiind impozabile si fiind suportate din resursele proprii ale societății.
In ședința publica din 11.06.2009 instanța a luat act de renunțarea la judecată din partea reclamanților Cartea, Gh. -, ia, si.
În aceeași ședința publica reclamanții au mai depus la dosar precizări la acțiune, prin care au arătat ca OUG nr. 98/1999 constituie reglementarea cadru pe baza căreia s-a asigurat pana in anul 2009, prin transpunerea in CCM la nivel de unitate, a protecției sociale minime a persoanelor disponibilizate prin concediere colectiva, astfel cum rezulta chiar din conținutul dispoziției de concediere emisa de SC SA la 31.08.2007. Au mai arătat ca acest act normativ este încă in vigoare formând împreuna cu Codul muncii dreptul comun in materie de concedieri colective. Numai in situația in care Codul muncii conține dispoziții potrivnice sau contrare se poate considera ca dispozițiile privitoare la salariile compensatorii din ordonanța au fost abrogate implicit de noile dispoziții cuprinse in Codul muncii, or acesta nu conține asemenea prevederi.
In ceea ce privește sursa de finanțare a salariilor compensatorii, reclamanții au arătat ca potrivit art. 601alin. 2 din OUG nr. 98/1999, astfel cum a fost completa prin legea nr. 312/2001, platile compensatorii nu se mai finanțează din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, ci din fondul de salarii, așa cum se menționează si in art. 178 alin. 1 din.
În ședința publica din 25.06.2009 parata SC SA a depus la dosar punct de vedere referitor la precizările formulate de reclamanți, prin care au arătat ca nu au susținut nici un moment ca OUG nr. 98/1999 ar fi fost abrogata, ci doar ca are o sfera de incidenta diferita, neaplicabila concedierilor colective efectuate de SA SA; in contractul colectiv de munca la nivel de ramura este prevăzut in caz de concediere colectiva acordarea unei singure compensații de un salariu mediu, motiv pentru care acest act normativ nu a fost încălcat; notificările aferente procedurii de concediere au fost efectuate potrivit codului muncii, iar nu potrivit OUG nr. 98/1999; actul adițional nr. 2/21.01.2009 a fost negociat și încheiat intre aceleași părți cu cele semnatare ale contractului colectiv de munca la nivel de unitate si a fost înregistrat la DMIS
În ședința publica din 25.06.2009 reclamanții au depus la dosar noi precizări la acțiune, prin care au arătat ca prin diminuarea numărului salariilor compensatorii s-au încălcat atât dispoziții legale, cat si prevederi interne menționate in contracte colective de munca; nu putea fi modificat pe parcursul execuției prin efectuarea de diminuări ale drepturilor câștigate, actul adițional nu este semnat decât de un număr de 5 persoane din cele 40 care au compus comisiile de negociere; mandatul acordat sindicatelor in temeiul legii si actelor constitutive are in vedere numai negocierea de drepturi, iar nu diminuarea acestora.
In data de 13.07.2009 parata SC SA a depus la dosar punct de vedere referitor la precizările formulate de reclamanți in data de 25.06.2009, prin care au arătat ca nu are nici o importata faptul ca modificarea contractului colectiv de munca s-a realizat in situația de întrerupere temporara a activității, atâta timp cat procedura a fost respectata, iar comisiile paritare au fost aceleași cu cele ce au semnat.
Prin sentința civilă nr.1543/31.08.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 2 din 02 februarie 2009, privind modificarea art. 178 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, a obligat pârâta să plătească reclamanților compensațiile bănești pentru fiecare reclamant și intervenient, la nivelul salariului mediu net pe unitate, în rate lunare, în funcție de vechimea în muncă, conform CCM la nivel de unitate, a constatat nulitatea absolută a deciziei invocate în CCM la nivel de unitate privitoare la mențiunea de ” salarii de încadrare” ce va fi înlocuită cu “salariu mediu net pe unitate”. Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 69.000 lei către reclamanți și intervenienți, respectiv câte 600 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC SA, înregistrat la DMIS D sub nr. 8233/06.06.2008, valabil pentru anii 2008- 2009, in art. 178 alin. 1 se prevede faptul ca “in situația in care concedierea se face din motive neimputabile salariatului, atunci când sunt îndeplinite condițiile concedierii colective, acesta va primi la plecare din partea patronului o compensație băneasca de concediere in funcție de vechime in munca, după cum urmează: pana la 10 ani – 3 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 10 la 15 ani – 6 salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 15 la 20 de ani – 9 salarii de încadrare medii nete pe unitate, peste 20 ani – 12 salarii de încadrare medii nete pe unitate.”
Prin Actul adițional nr. 2/21.01.2009, înregistrat la DMIS D sub nr. 2/97/2.02.2009 a fost modificat art. 178 alin.1 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, in sensul ca “atunci când sunt îndeplinite condițiile concedierii colective, acesta va primi,in rate lunare egale, din partea patronului o compensație bănească de concediere in funcție de vechime in munca, după cum urmeaza: pana la 10 ani –1,5salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 10 la 15 ani –3salarii de încadrare medii nete pe unitate, de la 15 la 20 de ani – 4,5 salarii de încadrare medii nete pe unitate, peste 20 ani –6salarii de incadrare medii nete pe unitate.”
Prin notificarea nr. 36/3.02.2009, adresata Sindicatelor Solidaritatea si Sindicala, precum si Inspectoratului Teritorial d e Munca D si Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Munca D, SC SA anunța demararea procedurii concedierii colective la nivel societății, precizând ca dintr-un număr de 1189 salariați urmează a fi disponibilizați 559, aceștia urmând a beneficia de salarii compensatorii in condițiile menționate in actul adițional la contractul colectiv de munca.
OUG nr. 98/1999 este in vigoare, nefiind abrogata expres de nici un alt act normativ, formând împreună cu Codul muncii dreptul comun in materia concedierilor colective. Așa fiind, anumite norme ale sale au fost abrogate implicit de reglementari din aceeași materie cuprinse in Codul muncii, potrivit art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, in vreme ce restul reglementarilor privitoare la concedierea colectiva, nepreluate in codul muncii, rămânând in continuare in vigoare si după apariția acestuia.
Tribunalul nu a reținut susținerea paratei, privitoare la faptul ca OUG nr. 98/1999 nu se aplica procedurii concedierilor colective demarate de parata, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de aceasta, regăsite mai ales la capitolul din ordonanță privitor la restructurarea societăților comerciale cu capital privat, întrucât, odată cu apariția codului muncii, procedura de concediere colectiva a fost modificata, iar cazurile de concediere au fost extinse, iar nu limitate la situațiile expres menționate în ordonanța – restructurare, reorganizare, închidere operaționala, faliment, privatizare. De altfel, o parte din aceste situații au căzut in desuetudine, altele regăsindu-se in legi speciale.
In ceea ce privește mențiunile din OUG nr. 98/1999 privitoare la salariile compensatorii, acestea nu se mai regăsesc in Codul muncii si nici nu au fost abrogate expres, motiv pentru care își găsesc aplicabilitatea deplină.
Faptul ca societatea parata afirma ca, potrivit ordonanței, plățile compensatorii se suporta de stat nu a fost reținut de către instanță, întrucât potrivit art. 601alin. 2 din OUG nr. 98/1999, astfel cum a fost completa prin legea nr. 312/2001, plățile compensatorii nu se mai finanțează din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, ci din fondul de salarii.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca “clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condițiile prevăzute de prezenta lege”, iar potrivit alin. 4 “la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale minimale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”.
Dispozițiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999 stabilesc sumele totale de bani acordate cu titlu de plata compensatorie celor disponibilizați colectiv, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 acestea constituind prevederile legale minimale, in limita cărora trebuie să se încadreze clauzele contractelor colective de muncă.
Tribunalul nu a reținut susținerea societății parate, potrivit cu care scăderea numărului salariilor compensatorii este legala si in deplina concordanta cu contractul colectiv de munca unic la nivel național întrucât CCM unic la nivel național nu stabilește ca aceasta unica compensație se acorda in caz de concediere colectiva, ci doar in caz de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, care poate fi fie individuala, fie colectiva, iar pe de alta parte, reglementarea legala speciala in caz de concediere colectiva referitoare la plățile compensatorii o constituie OUG nr. 98/1999.
Pe de alta parte, chiar acest contract colectiv unic la nivel național menționează in art. 80 alin. 3 posibilitatea ca părțile sa negocieze acordarea compensațiilor bănești, in caz de concediere colectiva si mai mult decât atât, exista numeroase legi speciale, in care este expres prevăzut un număr de salarii compensatorii mai mare decât un salariu lunar.
Prin urmare, tribunalul a constatat ca scăderea numărului salariilor compensatorii acordate persoanelor disponibilizate, efectuat prin actul adițional nr. 2/21.01.2009, de modificare a contractului colectiv de munca la nivelul SC SA contravine prevederilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996.
De asemenea, tribunalul mai constata ca art. 32 din OUG nr. 98/1999 menționează sintagma de “salariu mediu net pe unitate”, iar nu pe aceea de “salariu de încadrare mediu net pe unitate”, cum apare inserat in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si in actul adițional la acesta, ceea ce determina o diminuare a cuantumului compensației bănești, aspect care, de asemenea, încalcă prevederea legala minimala.
Cat privește aspectul impozitării sau nu al salariilor compensatorii, tribunalul retine ca însăși definita lor presupune plata impozitului, textul legal menționând sintagma de salariu net.
In ceea ce privește solicitarea reclamanților și intervenienților de plata a salariilor compensatorii intr-o singura transa, tribunalul nu a admis aceasta solicitare, întrucât potrivit art. 33 din OUG nr. 98/1999 sumele de bani reprezentând plăți compensatorii se plătesc, de regula, în rate egale lunare, situațiile de excepție fiind menționate in art. 331din Ordonanța si se apreciază de la caz la caz.
Sentința pronunțată a avut și o opinie separată, în care s-a susținut respingerea acțiunii, cu motivarea că OUG nr. 98/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 312/18.06.2001 prevede două tipuri de măsuri de protecție socială ce pot fi întreprinse în cazul concedierilor colective: plăți compensatorii și compensații bănești individuale.
Conform art. 60 din nr.OUG98/1999, beneficiază de plăți compensatorii numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în planul, plan din care a făcut parte și intimata înainte de privatizare și ai căror salariați au fost beneficiari ai art. 32 din ordonanță, însă după privatizare societatea a ieșit de sub incidența art. 32 și a intrat sub incidența art. 42 în care se arată că persoanele disponibilizate prin concedieri colective pot acorda din fondul de salarii compensații bănești individuale în condițiile și cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă ( cuantumuri care prin negociere pot să concorde sau nu cu cele stabilite de OUG nr. 98/1999).
Se mai arată că prevederile Directivei nr. 98/59CE precum și a dispozițiilor OUG nr. 98/1999 au fost implementate în Codul muncii.
Se mai arată că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996, pentru a fi lovite de nulitate clauzele din negociat, trebuie să încalce prevederile art. 8 din aceeași lege, ori modificarea clauzei prevăzută de art. 178 alin.1 din prin actul adițional nr. 2 din 21.01.2009 se află în limitele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 130/1996.
În acest context, potrivit dispozițiilor art. 78 din CCM la nivel național, cât și potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcției de mașini, acesta reprezentând în privința Târgoviște contracte încheiate la nivel superior, limita minimă sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu minim, prin urmare, și din acest punct de vedere actul adițional este temeinic și legal.
Ordonanța de Urgență a Guvernului a reprezentat reglementarea generală în materie numai că în prezent aceasta a căzut în desuetudine întrucât Codul munciia preluat în dispozițiile sale norma tehnică, care este concordanță cu Directiva nr. 98/59 CE referitoare la apropierea legislațiilor țărilor membre UE referitoare la concedierile colective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în esență, pentru următoarele considerente:
1.Se susține că în mod greșit prima instanța a stabilit ca in cauza își găsesc aplicabilitatea dispozițiile OUG nr. 98/1999, reținând ca respectiva ordonanța nu este abrogata.
Se precizează ca ordonanța in discuție are o sfera de aplicare strict determinata si are in vedere exclusiv societățile comerciale care înregistrează pierderi sau arierate in fiecare luna timp de 12 luni consecutiv, mai exact se oferă posibilitatea societăților aflate in aceasta situație ca pe baza unei documentații foarte laborioase sa beneficieze de facilitățile stabilite de ordonanță.
Susține recurenta că societatea nu se încadrează în condițiile prevăzute de ordonanța în discuție.
2. O altă critică se referă la faptul că OUG 98/1999 nu reprezintă dreptul comun în materie, așa cum a reținut instanța de fond, ci are o sfera de incidența strict determinata si este subordonata in primul rând îndeplinirii condițiilor privind existenta unor pierderi sau arierate bugetare, urmând ca ulterior, pe baza unei documentații laborioase, agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului B sa procedeze la analizarea programelor de restructurare în vederea eliminării pierderilor sau arieratelor.
A merge pe raționamentul instanței de fond înseamnă a susține ideea potrivit căreia in cazul oricărei concedieri colective ar fi aplicabile dispozițiile art. 32 alin. 1 din OUG nr. 98/1999, in sensul de a se acorda salariaților concediați un număr de minim 6 salarii minim nete pe unitate si maxim 12, in funcție de vechimea in munca, chiar daca angajatorul nu ar avea resursele financiare necesare.
Acest aspect intra in contradicție vădita insa cu dispozițiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel național si la nivel de ramura construcții de mașini.
In realitate insa, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din CCM la nivel național si potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcții de mașini, acestea reprezentând in privința SC SA Târgoviște contractele încheiate la nivel superior, limita minima sub care nu se poate negocia este aceea de un salariu, prin urmare si din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond este nelegală.
3.In motivarea soluției pronunțate, instanța de fond menționează ca in
contractele colective de munca incheiate la nivel superior nu se menționează ca
aceasta unica compensație se acorda in caz de concediere colectiva, ci doar in caz de
concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ori si concedierea colectiva reprezintă tot o concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Potrivit art. 181 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii construcții de mașini, la disponibilizarea salariaților, datorată concedierilor Colective unitatea va acorda cel puțin un salariu mediu pe unitate, prin urmare contractul colectiv de munca încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini stabilește foarte clar limita minima care trebuie respectata in caz de concediere colectiva, respectiv un salariu mediu pe unitate.
4. Referitor la aspectul impozitării sau nu a salariilor compensatorii, prima instanța părăsește insa sfera OUG nr. 98/1999, subliniind caracterul lor impozitabil, deși ordonanța le prezintă ca fiind neimpozabile.
5. Mai arată recurenta că in cauza contestatorii nu au solicitat si constatarea nulității deciziei de concediere in ceea ce privește clauza prevăzuta la art. 2 lit. g, clauza care stabilește in concret numărul de plați compensatorii cuvenite fiecărui salariat in condițiile actului adițional nr. 2/21.01.2009, anulat prin sentința atacata pe calea prezentului recurs și, pe cale de consecința, deciziile de încetare a contractului individual de munca au intrat in circuitul civil, au caracter definitiv.
6. Referitor la constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 2/21.01.2009, mai susține recurenta și faptul ca măsura este nelegala si din considerente care nu tin neapărat din inaplicabilitatea in cauza a OUG nr. 98/1999.
Astfel, modificarea contractului colectiv de munca al SC SA Targoviste prin încheierea actului adițional nr. 2/21.01.2009 a fost realizata cu respectarea tuturor normelor legale si contractuale incidente.
Propunerea de modificare este motivata de necesitatea diminuării efortului financiar al societății, inclusiv prin diminuarea cheltuielilor cu personalul care urmează sa fie concediat. Măsura este indispensabila continuării activității SC SA Targoviște, care in caz contrar societatea s-ar vedea pusa in imposibilitatea de a-si mai continua activitatea, având drept consecința pierderea tuturor locurilor de munca.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursului, precum și din oficiu, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut tribunalul că intimații contestatori, fiind disponibilizați prin concediere colectivă, au dreptul la plăți compensatorii, în cuantumul stabilit la art. 32(1), din OUG 98/1999 și art. 178(1), din -2008, în temeiul dispozițiilor OUG 98/1999. Curtea va reține că SC SA Targoviște este unitate nominalizată în lista celor incluse în programul, (anexa 2, la OUG 98/1999).
Textele legale invocate, n-au fost abrogate expres, și nu se pune problema abrogării implicite, în lipsa demonstrației că sunt în conflict, cu dispoziții legale ulterioare în domeniu, conform prevederilor Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, așa cum corect a constatat instanța de fond.
DIRECTIVA 98/59/CE este transpusă în legislația română, prin prevederile sale esențiale, prin OUG 98/1999, care oferă un cadru unitar, nedisacriminatoriu, pentru aplicarea măsurilor de protecție socială, a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din toate sectoarele de activitate, indiferent de forma de proprietate și de modul de organizare a activității.
Înlocuirea acționarului societăți recurente, în condițiile în care aceasta și-a păstrat denumirea și obiectul de activitate nu exclude automat societatea din lista anexă la OUG 98/1999.
Se constatată împlinirea condițiilor impuse de art. 601, alin. 1 și 2, respectiv: contestatorii sunt persoane disponibilizate prin concediere colectivă, SC Târgoviște este nominalizată în lista anexă, la OUG 98/1999, la nr. crt. 3, zona.
Prin urmare nu pot exista prevederi ale care să se situeze sub nivelul prevăzut de legislația cadru.
Efectuarea plăților din fondurile proprii ale unității ca urmare a înscrierii în CCM, a unei clauze în acest sens, nu schimbă natura obligației, de protecție socială în sensul de aot ransforma într-una convențională, reprezentând exclusiv, voința de finanțare a respectivelor plăți.
SC SA Târgoviște se supune prevederilor art. 215, din CCM pe ramură, aplicabil la data privatizării, și potrivit art. 4(2), din DIRECTIVA 2001/23//CE, privind menținerea drepturilor lucrătorilor, în cazul transferului de întreprinderi, noul acționar preia atât drepturile fostului acționar, cât și obligațiile, pentru asigurarea protecției efective a salariaților.
Curtea va reține și faptul că menținerea selectivă, la data de 22.06.2001, a accesului la plățile compensatorii prevăzute la art. 32(1), din OUG 98/1999, este fundamentată pe necesitatea unei protecții sociale adecvate, generată de numărul mare de personal concediat, existența unor sectoare cu condiții grele de muncă și
utilaje cu grad ridicat de pericol în exploatare, ce reclamă efort de perfecționare a calificării, cu durata în timp, reflectată într-o medie avansată de vârstă; lipsa perspectivei de a fi plasat cu ușurință, pe locuri de muncă existente pe plan local, prin sistemul serviciilor de preconcediere; necesitatea ca astfel de persoane, să poată beneficia de protecția instituită prin art. 44(2), din OUG 98/1999, prin acordarea ajutorului de șomaj, după expirarea perioadei pentru care se primesc plățile
compensatorii, de vechime în muncă, conform art. 45, și suportarea contribuției la asigurări sociale, din bugetul fondului de șomaj.
Referitor la critica privind faptul că nu s-a contestat și nu s-a solicitat și anularea parțială a deciziilor de concediere curtea va reține că dacă s-a solicitat instanței a constata nulitatea Actului adițional nr 2/2.02.2009, la CCM, întrucât prin acesta, s-a modificat art. 178(1), din CCM, și a operat reducerea cuantumului plăților compensatorii, la J, deciziile de concediere emise de recurenta pârâtă, fiind acte subsecvente, ce preiau în conținut cuantumul redus al plăților cu acest titlu, rămân fără eficiență.
Considerentele privind caracterul impozabil sau nu al plăților compensatorii excede cadrului prezentei cauze astfel că nu se impune discutarea lor.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând și disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la 47.600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâta SC SA cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 1543 din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, G, G, G, -, -, -, G, -, -, G, G, G, -, -, G, -, -, a, Polina G, -, -, -, G, -, -, G, -, C, G, -,,, G, -, -, -, – -, -, -, G, – a, și intimații intervenienții în nume propriu, -, G, -, G, Pinta -, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură ” ” din Târgoviște, str. -,. 11 E,. 5, județul
Obligă recurenta la 47.600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– – – – – –
Fiind în CO se semnează
de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
CCM
4ex/ 15.12.2009
dosar fond – al Trib.
–
