DECIZIA CIVILĂ NR.222/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea – SRL, cu sediul în sat. M, com., nr. 2. județul B, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în sat. M, com., nr. 14, județul B, împotriva deciziei civile nr. 846/R din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, prin care a fost menținută în întregime sentința civilă nr. 116/LM din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2159/2006, având ca obiect: contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul contestatoarei – SRL- avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 13.02.2008 emisă de Baroul Bihor – Societate Civilă Profesională de Avocați “” și intimata – personal și asistată de reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/12.02.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar note de ședință.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei contestați în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea căii extraordinare de atac exercitată de partea pe care o reprezintă, respectiv schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în recurs având numărul 846/R/2007 și în urma admiterii recursului, casarea sentinței civile nr. 116/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, și ca urmare a reaprecierii materialului probator, respingerea contestației precizate formulată de contestatoarea, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul contestatoarei, în susținerea căii de atac, arată că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale care constă în faptul că nu s-a avut în vedere Regulamentul de Ordine Interioară, care a fost semnat de intimată, în baza căruia orice salariat avea obligația să anunțe unitatea în termen de 48 de ore de la apariția oricărei probleme, în situația de față, de natură medicală, iar dacă martorii care au fost audiați în fața instanței de fond, au declarat că intimatei nu i-a mai fost primit certificatul medical, înseamnă că aceasta s-a prezentat târziu la locul de muncă față de data la care era obligată să procedeze astfel.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare promovată de partea adversă și pe cale de consecință menținerea hotărârii pronunțate în recurs de Curtea de APEL ORADEA, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatei arată că partea pe care o reprezintă a fost în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, până la 27.02.2006, iar din data de 28.02.2006 partea s-a aflat în concediu medical, copilul acesteia fiind încadrat într-un grad de handicap, certificatul de încadrarea al copilului într-un grad de fiind prelungit la data de 19.03.2007 cu încă 12 luni, care însă nu a fost primit de reprezentanții contestatoarei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 846/R din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată – SRL, în contradictoriu cu intimata contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 116/LM din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.
Partea recurentă – SRL a fost obligată să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Probele administrate în cauză au pus în evidență împrejurarea că intimata reclamantă s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului până în data de 27 februarie 2006, iar începând cu data de 28 februarie 2006 s-a aflat în concediu medical. De asemenea, prin probele testimoniale administrate s-a dovedit că intimata s-a prezentat la serviciu la expirarea celor doi ani în care s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului, ocazie cu care a prezentat administratorului societății recurente actul medical, însă acesta a refuzat a-l primi, refuzul său fiind exprimat și ulterior când certificatul medical i-a fost trimis prin intermediul unei terțe persoane.
Relevante au fost, în sensul sus arătat declarațiile martorilor, și audiați de instanța de fond.
În atare situație, a rezultat cu prisosință că intimatei nu i se poate imputa absentarea nemotivată de la locul de muncă, situație în care nefiind în prezența unei abateri disciplinare, decizia nr. 7 din 8 martie 2006 de încetare a contractului individual de muncă al intimatei și respectiv decizia din data de 28 martie 2006, sunt lipsite de suport legal, impunându-se așadar pronunțarea unei soluții de anulare a acestora, cu consecința reintegrării intimatei contestatoare în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 28 martie 2006 până la reintegrarea efectivă.
Față de motivele expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentința atacată fiind păstrată în tot.
Recurenta, fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta recurentă – SRL, solicitând admiterea contestației și schimbarea în totalitate a contestației atacate, în sensul admiterii recursului, casării sentinței civile nr.116/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- și ca urmare a reaprecierii materialului probator, respingerea contestației precizate.
În motivarea contestației arată că hotărârea instanței de recurs este nelegală și netemeinică fiind rezultatul unei greșeli materiale care constată în faptul că instanța nu a avut în vedere Regulamentul de ordine interioară, semnat de către intimată, conform căruia orice salariat avea obligația să anunțe unitatea în termen de 48 de ore de la apariția unei asemenea situații, în speță intervenirea unor probleme medicale, Regulamentul fiind obligatoriu pentru toți salariații, așa cum prevede art. 117 al. 3 din Codul muncii.
Un alt aspect care constituie eroare materială gravă este faptul că instanța nu a reținut că petenta s-a prezentat la sediul societății la 13 martie 2006, aceasta trebuind să se prezinte la muncă în data de 8 martie 2007, apoi tot ca eroare consideră și referirea instanței la declarațiile martorilor și, martori care confirmă cele reținute de recurentă, declarații care au fost analizate trunchiat.
În drept, invocă dispozițiile art. 274 și 318 al. 1 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, soluțiile pronunțate fiind legale și temeinice, nefiind incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Verificând contestația în anulare formulată și decizia contestată, instanța reține următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare este admisibilă în cazurile strict prevăzute de lege, respectiv la art. 317 Cod de procedură civilă, pentru vicii vizând procedura de citare sau necompetența materială a instanței și la art. 318 Cod procedură civilă, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În motivarea contestației recurenta – SRL invocă dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, susținând că instanța de recurs săvârșit anumite erori materiale care au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
În sensul prevăzut de art. 318 Cod de procedură civilă, greșeala materială constă într- eroare de fapt, cum ar fi de exemplu un recurs respins ca tardiv în condițiile în care nu a fost observată proba din care rezulta că este în termen și nicidecum în greșeli de judecată sau de apreciere a probelor.
materiale invocate de către contestatoare, însă, se referă la greșeli de apreciere a probelor administrate și greșeli de judecată, respectiv neobservarea de către instanță Regulamentului de ordine interioară sau neanalizarea întregului cuprins al declarațiilor date de martorii recurentei.
Este evident că nu pot fi considerate erori materiale aspectele de fond care au făcut obiectul analizei instanței de fond și de recurs, pentru că contestația în anulare este o cale de atac de retractare și nu de cenzură, legiuitorul neinstituind posibilitatea ca pe această cale să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță.
De altfel, din actele dosarului și din cuprinsul deciziei pronunțate de instanța de recurs rezultă că aspectele invocate în contestația în anulare cu privire la probele administrate, inclusiv la Regulamentul de Ordine Interioară și obligațiile de serviciu ale contestatoarei au fost invocate în apărare atât în primă instanță cât și în recurs și evident au fost avute în vedere de instanța de recurs.
Ori, este inadmisibil ca pe calea contestației în anulare instituite de prevederile art. 317 și 318 Cod de procedură civilă să se repună în discuție aspectele de fond care au fost analizate de către instanța de recurs, care s-a pronunțat asupra acestora prin decizia contestată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, văzând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare de față.
Fiind în culpă procesuală, contestatoarea urmează a fi obligată, în favoarea intimatei, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea – SRL, cu sediul în sat. M, com., nr. 2. județul B, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în sat. M, com., nr. 14, județul B, împotriva deciziei civile nr. 846/R din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare – SRL să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– judecători recurs –
– redactat decizie – judecător – 22.02.2008
– dactilografiat grefier -22.02.2008-2 ex.
