ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/2010 –
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de reclamanta – domiciliată în S M,-,. 1 în contradictoriu cu intimata pârâtă ” I & R ” – cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 450 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 4 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 450 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta ” I & R ” – S M; a fost obligată pârâta la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către reclamantă și s-au respins capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de încetare a contractului de muncă, plata unei despăgubiri egală cu salariile, plata sporului pentru suplimentară și în zilele de sâmbătă și duminică, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2/3.02.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.
Deși decizia contestată nu cuprinde acordul scris al reclamantei pentru încetarea contractului de muncă și nici semnătura acesteia, declarația martorei, colega reclamantei, relevă inițiativa comună a părților contractante pentru încetarea raporturilor de muncă, făcând dovada convenției anterioare a părților în sensul de negotium. Or, conform art. 55 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a convenției părților.
Acest fapt este confirmat și prin acțiunea reclamantei, care nu solicită reintegrarea în baza art. 78 alin. 2 Codul muncii, nedorind deci continuarea raporturilor de muncă.
Față de cele expuse mai sus tribunalul a apreciat că nu există motive de anulare a deciziei contestate și în consecință a respins, în temeiul art. 78 alin. 1 Codul muncii, și capătul de cerere având ca obiect plata în favoarea reclamantei a despăgubirii egale cu salariile de care ar fi beneficiat salariatul.
De asemenea, instanța a apreciat ca neîntemeiată și cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sporului la salariu pentru munca suplimentară prestată, atât în cursul săptămânii, cât și în zilele de sâmbătă și duminică. S-a constatat că reclamanta a semnat statele de plată, astfel, în temeiul art. 163 Codul muncii, plata salariului fiind dovedită.
Reclamanta nu a contestat înscrierile din statul de plată privind numărul de zile și de ore lucrate, nu a făcut dovada solicitării în baza art. 119 Codul munciia unei compensări a muncii suplimentare cu ore libere sau a negocierii sporului pentru munca suplimentară, însușindu-și sporul minim de 75 % prevăzut de art. 120 Codul muncii.
Instanța de fond a apreciat că declarația generică a martorei, prietena reclamantei, privind ora de sosire acasă a reclamantei, nu reprezintă o dovadă concludentă a pretențiilor concretizate în precizarea acțiunii și nu are forța probatorie a semnării statelor de plată de către reclamantă.
Tribunalul a admis, în baza art. 141 alin. 4 Codul muncii, cererea reclamantei privind compensarea în bani a concediului de odihnă, fiind dovedită prin recunoașterea pârâtei.
Având în vedere soluția de respingere a primelor trei capete de cerere, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins cheltuielile de judecată.
Întrucât pârâta a recunoscut pretenția reclamantei soluționată prin admitere, în temeiul art. 275 Cod procedură civilă, aceasta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal, scutit de taxă de timbru, recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că soluția instanței de fond este greșită, fiind determinată atât de interpretarea eronată a probelor de la dosar, cât și de aplicarea defectuoasă a art. 78 alin. 2 din Codul muncii, instanța acordând forță probantă deplină mărturiei unei angajate a pârâtei, la care recurenta s-a opus, ignorând elementele probante ale concedierii reclamantei în mod unilateral de către intimată, în decizie nefiind trecut numărul de înregistrare a cererii de încetare a contractului de muncă, decizia nefiind semnată de reclamantă și nici comunicată acesteia.
Consideră că în mod greșit au fost respinse și pretențiile reclamantei privind plata orelor suplimentare din timpul săptămânii și din zilele de sâmbătă și duminică, deși din probe rezultă că activitatea societății intimate s-a desfășurat de luni până duminică, iar angajatorul a refuzat plata sporurilor legale.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, arătând în esență în motivare, că toate criticile recurentei sunt neîntemeiate, instanța de fond soluționând temeinic și legal toate cererile formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, deoarece soluția pronunțată este legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a tuturor probelor administrate și interpretarea justă a dispozițiilor legale aplicabile.
Corect a apreciat instanța de fond că decizia nr. 2/3.02.2009 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, este legală și temeinică, din probe rezultând inițiativa comună a părților contractante pentru încetarea raporturilor de muncă, aspect ce se poate reține și din acțiunea reclamantei, care nu solicită reintegrarea în muncă și în care se vorbește de o înțelegere verbală datând din 31.01.2009.
De asemenea, corect a apreciat instanța de fond ca fiind întemeiate doar pretențiile reclamantei privind plata drepturilor de concediu de odihnă neefectuat, celelalte capete de cerere, privind plata drepturilor salariale ulterioare deciziei de încetare a raporturilor de muncă și plata orelor suplimentare fiind neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a dovedit că după data de 31 ianuarie 2009 ar fi desfășurat activitate la societatea intimată, prin acțiune nu s-a solicitat reintegrarea în funcția avută, iar în ce privește plata orelor suplimentare, reclamanta nu a făcut nici o dovadă, drepturile salariale lunare fiind stabilite prin contractul individual de muncă, statele de plată și foile colective de prezență cuprinzând orele lucrate
Față de cele reținute, constatând că recursul este nefondat, instanța, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta – domiciliată în S M,-,. 1 în contradictoriu cu intimata pârâtă ” I & R ” – cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 450 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
jud.fond. –
dact.
4 ex./18.02.2010
– 2 com./
– – – S M,-,. 1,
– ” I & R ” – – S M,-.
