ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2403
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata – SRL, cu sediul în municipiului B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 1587 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna, sat C Deal, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta intimată – SRL, reprezentată de avocat din Baroul cadrul B, conform contractului de asistență juridică nr. – din 25 noiembrie 2009 și intimatul contestator, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, care fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 19574 din 9 decembrie 2009.
Apărătorul recurentei intimate – SRL depune la dosar un set de înscrisuri în copie, respectiv: Contract individual de muncă încheiat între – SRL și, care fost înregistrat de societate sub nr. 4832//06/2008, adresa societății recurente din 29 aprilie 2009 prin care atenționează pe domnul că în perioada 21 aprilie 2009 – 29 aprilie 2009 a înregistrat 5 zile absență nemotivată, confirmare primire mandat poștal din 05.05.2009, adresa societății recurente din 6 mai 2009 prin care domnul este somat să se prezinte la sediul firmei, confirmare de primire mandat poștal din 09.05.2009, adresa societății recurente din 18 mai 2009 prin care domnul este somat să se prezinte la sediul firmei, în vederea clarificării situației sale, confirmare de primire mandat poștal din 22.05.2009, adresa – SRL către Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Municipiului B, înregistrată la sub nr. 34631 din 27 mai 2009, decizie pentru constituirea unei comisii interne de analiză situației angajatului, dată în 1 iunie 2009, adresa din 3 iunie 2009 prin care – SRL convoacă pe domnul la sediul societății în vederea cercetării disciplinare, confirmare primire mandat poștal din 05.06.2009, proces verbal nr. 131/1/11.06.2009, decizia nr. 30/30.06.2009, adresa din 22 iunie 2009 prin care – SRL
comunică intimatului decizia nr. 30/22.06.2009, adresa -. SRL din 25 iunie 2009 înregistrată Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Municipiului sub nr. 40991 din 26 iunie 2009, adresa – SRL din 22 iunie 2009 prin care i se aduce la cunoștință faptul că, contractul de muncă nr. 4832/IV/06.10.2008 va fi desfăcut din motive disciplinare începând cu data de 22 iunie 2009, confirmare primire mandat poștal din 26.06.2009, certificat de concediu medical seria – nr. – din 28 aprilie 2009 și certificat medical seria – nr. -.
Curtea comunică intimatului reclamant un exemplar al înscrisurilor depuse de recurenta pârâtă.
La solicitarea instanței, intimatul contestator arată că are cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate și întrucât nu mai are cereri noi de formulat în cauză solicită cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta intimată prin apărătorul său arată că luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimatul contestator și întrucât nu mai are cereri noi de formulat în cauză, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat în scris la dosarul cauzei.
La rândul său intimatul contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Se arată în esență, că susținerile recurentei în sensul că acesta a refuzat să se prezinte la locul de muncă nu pot fi reținute de instanță, întrucât acesta s-a prezenta încă din 11 mai la locul de muncă, însă nu fost primit.
arătat de asemenea, intimatul că deși încercat să-i propună reprezentatului societății varianta demisiei începând cu data de 11 mai, acesta refuzat categoric, arătând că trebuie să conformeze celor solicitate de el, pentru că “el este șeful”.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata – SRL solicitând anularea deciziei de concediere nr. 30/22.06.2009 prin care i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului la plata salariului.
În motivarea contestației, contestatorul arată că prin decizia contestată i-a încetat contractul de muncă pentru absențe nemotivate înregistrate în perioada 27 aprilie-9 mai 2009 deși în realitate pentru această perioadă a deținut două certificate medicale de care angajatorul nu a ținut cont și a dispus în mod nelegal desfacerea contractului său de muncă.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 76 -78 din Codul muncii.
Contestația a fost însoțită de copii de pe decizia nr. 30/22.06.2009 și de pe certificatele medicale nr. -/30.04.2009 și nr. -/28.04.2009(filele 7-12).
Intimata a formulat întâmpinare (filele 23-26) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița motivat de dispozițiile art.5 cod pr. civ. În sensul că cererea trebuia depusă la instanța de la domiciliul pârâtului care este în municipiul
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea contestației întrucât cele două certificate medicale depuse de contestator au fost prezentate într-o formă nelegală și acoperă doar perioada 27 aprilie-9 mai 2009 deși acesta a lipsit nemotivat începând cu data de 21 aprilie 2009. S-a mai precizat în întâmpinare că la 2 mai 2009 contestatorul a prezentat certificatul medical nr. – care era greșit completat de către medic și nu putea fi acceptat, fiind returnat contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu solicitarea de a-l corecta și prezenta la sediul societății.
Intimata a mai susținut că la 1 iunie 2009 s-a constituit o comisie internă de analiză a situației angajatului, iar acesta a fost convocat prin scrisoare recomandată să se prezinte în data de 11 iunie în vederea efectuării cercetării disciplinare. Deoarece contestatorul nu s-a prezentat s-a dispus suspendarea contractului său de muncă iar pe data de 22 iunie 2009 s-a emis decizia de concediere, în condițiile în care la 16 iunie, contestatorul a depus și al doilea certificat medical, însă absențele sale de la serviciu nu au privit întreaga perioadă 21 aprilie-22 iunie 2009, situație în care nu se justifică plata drepturilor salariale.
La termenul de judecată din data de 29.09.2009 contestatorul a solicitat termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și a depus înscrisuri: procesul verbal din data de 11.06.2009 și dovada prezenței sale la sediul societății la 22 iunie 2009. Totodată a precizat că nu mai solicită reintegrarea în muncă întrucât s-a angajat în altă parte.
Prin sentința civilă nr.1587 din 29 septembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr.30/22.06.2009 emisă de intimată, pe care a obligat-o să plătească contestatorului salariul datorat până la data de 25.09.2009, luându-se act că s-a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea în funcție.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 30/22.06.2009 prin care i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului la plata salariului.
Tribunalul a reținut că această contestație a fost precizată la termenul de judecată din data de 29.09.2009 în sensul renunțării la capătul de cerere privind reintegrarea în funcția avută și plății drepturilor salariale până la data de 25 septembrie 2009 când a încheiat un alt contract de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta săvârșește o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau de la regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Lipsa nemotivată de la locul de muncă reprezintă o abatere gravă pentru care se poate dispune desfacerea contractului de muncă. Tribunalul a constatat, conform actelor de la dosar și susținerilor părților, că salariatul nu a lipsit nemotivat de la locul de muncă în perioada reținută în decizia de concediere fiindcă absențele din perioada 27 aprilie-9 mai 2009 sunt motivate prin prezentarea celor două certificate medicale nr. -/30.04.2009 și nr. -/28.04.2009. Susținerea intimatei că aceste certificate nu ar fi legale a fost înlăturată de prima instanță atâta vreme cât ele sunt întocmite de medicul de familie și nu s-a dovedit a fi false iar eventualele pretinse omisiuni din aceste certificate nu-i pot fi imputabile salariatului și nu pot duce la considerarea perioadei respective ca fiind lipsă nemotivată de la locul de muncă.
La data de 11 iunie 2009, contractul de muncă al contestatorului a fost suspendat astfel încât, prin măsura luată, intimata a fost cea care a împiedicat salariatul să se mai prezinte la locul de muncă până pe data de 22 iunie 2009 când i-a fost desfăcut contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art.76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, iar potrivit dispozițiilor art. 78 din același act normativ, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal și netemeinic, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate iar la solicitarea salariatului, instanța va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că în cauză angajatorul a emis o decizie de concediere nelegală, decizie ce a fost anulată, iar angajatorul a fost obligat să-i plătească salariul cuvenit până la data de 25 septembrie 2009, dată la care contestatorul s-a angajat la o altă societate.
Tribunalul a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere privind reintegrarea în funcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata – SRL B (filele 4-7)criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut sub un prim aspect că prima instanță nu a dispus comunicarea înscrisurilor depuse de contestator la data de 29 septembrie 2009 și că nu s-a pronunțat asupra cererii de probe, soluționând cauza la primul termen de judecată numai pe baza dovezilor contestatorului.
O altă critică se referă la motivele contradictorii pe care le conține hotărârea în raport de situația de fapt prezentată de contestator căruia i-au fost recunoscute drepturi pentru admiterea cărora nu există o motivare susținută de probe.
Astfel recurenta a arătat în esență că cele două certificate medicale de justificare a absențelor contestatorului au fost prezentate într-o formă nelegală, pe de o parte, iar pe de alta, privesc numai perioada 27 aprilie-9 mai 2009, iar salariatul a lipsit de la locul de muncă de la 21 aprilie 2009 la 22 iunie 2009 când a și fost concediat, fără ca prima instanță să constate că după data de 9 mai 2009 acesta a absentat fără acoperire legală cel puțin până la 11 iunie 2009 când s-a dispus suspendarea contractului său de muncă.
În plus instanța de fond a dispus plata drepturilor salariale contestatorului, fără ca acesta să fi lucrat efectiv între 21 aprilie-26 iunie 2009.
Pentru aceste motive, recurenta a cerut admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației de plată a vreunei sume de bani în favoarea contestatorului și a depus înscrisuri în susținerea cererii de recurs (filele 17-38).
Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare (filele 11-13) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța fondului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Potrivit contractului individual de muncă nr.4832//06/2008 (filele 17-18 dosar recurs) contestatorul a fost angajatul intimatei – SRL B începând cu data de 1 octombrie 2008 în meseria de dulgher.
La data de 22 iunie 2009, angajatorul a emis decizia nr.30(fila 7 dosar fond) prin care a desfăcut acest contract de muncă, în temeiul art.61 lit.a din codul muncii reținând în fapt absența nemotivată a salariatului de la locul de muncă în perioada 27 aprilie-22 iunie 2009.
Pe parcursul judecății în fața primei instanțe, contestatorul a susținut și dovedit că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 27 aprilie 2009-30 aprilie 2009 și respectiv 1 mai 2009-9 mai 2009, conform certificatelor medicale depuse la sediul societății abia la 16 iunie 2009 (filele 8-9 dosar de fond).
Această întârziere chiar datorată unor nereguli în modul de completare a actelor medicale justificative nu constituie o abatere disciplinară pentru a fi sancționată cu concedierea, mai cu seamă în condițiile în care deficiențele respectivelor înscrisuri nu aparțin salariatului, așa cum în mod corect a reținut tribunalul în motivarea soluției.
Drept consecință, sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă prevăzută de art.61 lit.a din codul muncii nu are fundament legal câtă vreme salariatul a justificat absența de la serviciu prin certificate medicale, așa încât în sarcina acestuia nu subzistă vreo abatere de la regulile de disciplină care să atragă concedierea sa.
Din înscrisul depus la instanța de fond la fila 21 rezultă că salariatul a depus un prim certificat medical la data de 6 mai 2009 dar acesta i-a fost restituit întrucât “nu era corect întocmit” astfel cum a susținut societatea angajatoare fără a se putea stabili în ce constau pretinsele nereguli ale acestui document.
În orice caz, nu salariatul este răspunzător în situația în care un certificat medical ce atestă incapacitatea sa de muncă nu este întocmit în concordanță cu reglementările specifice în vigoare, pe de o parte, iar pe de alta, faptul că salariatul este bolnav a devenit cunoscut angajatorului de la 6 mai 2009, așa încât acesta nu poate susține verosimil pretinsa lipsă nemotivată a contestatorului.
În aceste condiții, nu au nicio relevanță convocările repetate ale salariatului transmise cu confirmare de primire, potrivit procesului-verbal depus la fila 20 dosar fond și nici înștiințarea despre măsura suspendării contractului său individual de muncă, deoarece, în temeiul art.50 alin.1, lit.b din codul muncii contractul individual de muncă era deja suspendat de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, iar cercetarea disciplinară nu putea fi efectuată în condiții de legalitate în respectiva perioadă.
Nici critica privind omisiunea primei instanțe de a comunica înscrisurile depuse de contestator și motivarea contradictorie a hotărârii nu este justificată fiindcă societatea recurentă a fost legal citată pentru primul termen de judecată din 29 septembrie 2009 cu copia contestației (filele 14-15) așa cum rezultă din dovada de citare și din corespondența făcută cu tribunalul iar înscrisurile depuse de contestator sunt: cele două certificate medicale, scrisoarea adresată de societate salariatului său la 22 iunie 2009 (fila 22) și procesul-verbal nr.B i/1/2009 întocmit chiar de aceasta la 11 iunie 2009 (fila 20).
Rațiunea obligației de comunicare reciprocă prin intermediul instanței a înscrisurilor folosite de părți ca mijloace de probă constă în dreptul acestora de a lua cunoștință de susținerile și apărările pe care și le opun în cadrul procesului pentru a nu fi surprinse de dovezi ale căror proveniență ori conținut nu le sunt cunoscute.
În condițiile în care documentele depuse de contestator emană de la intimată ori i-au fost deja transmise, iar la termenul de judecată la care a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanță, tribunalul a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește motivarea sentinței, Curtea constată că aceasta reflectă și explică soluția pronunțată, fiind expuse în considerente atât argumentele de fapt cât și de drept care au condus la dezlegarea dată.
Referitor la obligarea recurentei-intimate de a plăti contestatorului salariul datorat până la data de 25 septembrie 2009, Curtea reține că și acest capăt de cerere a fost soluționat corect de prima instanță, în conformitate cu prevederile art.78 din codul muncii.
Potrivit acestora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va dispune obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Cum decizia de concediere nr.30/22 iunie 2009 a fost legal și justificat anulată, consecința acestei soluții constă în obligația angajatorului care a emis un act lovit de nulitate să răspundă pentru efectele produse de acesta și să achite salariatului concediat cu nerespectarea legii, drepturile bănești cuvenite dacă nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă.
Pentru toate considerentele care succed, în temeiul art.312 cod pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurenta-intimată, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1587 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata – ” ” SRL, cu sediul în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1587 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat Deal, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
— – – – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.4 ex./18.01.2010
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
