ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2435
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător – – –
Grefier – –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Primarul Comunei -, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1236 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul
Dezabaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2009, când curtea, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului și pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2009, când, pentru lipsa grefierului de ședință, aflat în concediu medical, a amânat din nou pronunțarea la data de 22 decembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de faț ă, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de Administrativ II la nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimatul Primarul comunei, solicitând anularea Dispoziției nr.737/05.09.2008 emise de acesta, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a susținut că decizia pe care o contestă a fost emisă abuziv de primar la data de 12 septembrie 2008, fără să fie în vreun fel motivată în fapt și în drept, în condițiile în care prin aceasta s-au încetat de drept raporturile de muncă deși contestatoarea nu are o decizie de pensionare care să justifice măsura dispusă.
Prin încheierea de la 13.01.2009, instanța de fond, în baza disp.art.99 al.2 din, a transpus cauza pe rolul Secției Civile a Tribunalului Prahova – complete specializate de litigii de muncă și asigurări sociale, reținându-se că, neavând calitatea de funcționar public, contestatoarei, nu-i sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.188/1999.
În cauză s-a administrat proba cu acte (filele 22-23 și 25-37) iar intimatul a depus întâmpinare(filele 12-13 dosar inițial) prin care a invocat excepția tardivității contestației în raport de dispozițiile art.283 lit.a din codul muncii.
În fondul cauzei, intimatul a susținut că dispozițai nr.737/5 septembrie 2008 este legală, deoarece contestatoarea îndeplinește condițiile de pensionare astfel cum rezultă din adresa nr.19138/2008 încă de la 29 martie 2006, așa încât prevederile art.61 lit.e din codul muncii sunt îndeplinite.
Prin sentința civilă nr. 1236 din data de 9 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimat, a admis contestația și a anulat dispoziția nr.737/05.09.2008, respingând capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedit.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în baza disp.art.137 pr.civ. s-a pronunțat mai întâi, asupra excepției, reținând că intimatul nu a făcut dovada comunicării dispoziției nr.737/05.09.2008 către contestatoare pe care a considerat-o ca fiind depusă în termen în lipsa oricărei probe contrare iar pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor existente la dosar contestatoarea a fost salariata la Caminul Cultural în funcția de director până la data de 12.09.2008, când, prin dispoziția nr.737/05.09.2009, raporturile de muncă au încetat în baza disp.art.56 lit.d muncii.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la aprecierea îndeplinirii de către salariat a condițiilor de pensionare privind vârsta standard și stagiul de cotizare, trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, instanța de fond a reținut că la momentul concedierii trebuie să se respecte condițiile prevăzute de lege cu privire la notificarea de încetare a contractului de muncă și respectarea termenului de preaviz.
S-a mai reținut totodată, de către instanța de fond că, anterior emiterii acestei dispoziții de către intimat, contestatoarea avea posibilitatea de a solicita pensionarea, ceea ce ar fi dus la menținerea sa în cadrul muncii, până la emiterea deciziei de pensionare de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
S-a apreciat că, în condițiile în care contestatoarea nu a solicitat pensionarea, Dispozitia nr.737/05.09.2008 emisă de Primarul comunei încalcă legislația muncii, atât timp cât contractul putea înceta de drept, potrivit disp.art.56 lit.d din codul muncii, dar numai la data comunicării deciziei de pensionare a contestatoarei.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza disp.art.67, 70, 73 și urm. din Legea 168/1999, a admis contestația și a anulat Dispoziția nr.737/05.09.2008 emisă de intimat.
Totodată, tribunalul a respins cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a exercitat recurs pârâtul Primarul comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie(filele 4-5) invocând cazurile de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 cod pr.civ.
Recurentul a susținut că sentința este nelegală deoarece dezlegarea dată excepției tardivității este greșită urmând să depună înscrisuri care să dovedească această critică.
Sub un alt aspect, recurentul a arătat că sentința primei instanțe nu este motivată, instanța de fond reținând doar împrejurarea că îndeplinirea de către salariat a cerințelor pentru pensionare constă în vârsta standard și stagiul de cotizare, ceea ce nu justifică soluția de anulare a dispoziției de încetare a contractului de muncă al salariatei contestatoare.
O ultimă critică se referă la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.61 lit.e din codul muncii potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului în cazul în care acesta îndeplinește vârsta standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Prin Dispoziția nr.737/2008 completată cu Dispoziția nr.776/2008 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale salariatei care îndeplinește condițiile de încă din anul 2006, temeiul de drept al măsurii fiind art.61 lit.e din codul muncii introdus după art.56 lit.d din același cod și de care tribunalul nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în principal respingerea contestației ca fiind tardive iar în subsidiar, ca neîntemeiate.
Recurentul-intimat a depus la dosar copiile dispozițiilor nr.737/5.09.2008 și nr.776/24.09.2008 precum și concluzii scrise(filele 6-7 și 20-21).
Intimata-contestatoare a susținut că recursul este nefondat și de aceea trebuie respins, făcând dovada suspendării efectelor dispoziției contestate, dispuse de Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.375/2008(filele 27-27).
Curtea, verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legle incidente în cauză și a dovezilor administrate dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că aceasta este temeinică și legală pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția tardivității împotriva dezlegării căreia recurentul a formulat prima critică din calea de atac exercitată, depunând și dovada comunicării personale către contestatoare a dispoziției nr.737/2008, la data de 8 septembrie 2008(fila 7) ca act nou în recurs, se constată că soluția de respingere a acestei excepții este corectă.
Din Dispoziția nr.737/2008-contestată, nu rezultă termenul de contestare și instanța competentă deși această obligație aparține angajatorului care a luat măsura împotriva salariatului său.
În aceste circumstanțe, salariatul a contestat dispoziția de primar la instanța de contencios administrativ, parcurgând în prealabil procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.544/2004 în care sunt stabilite termenele și condițiile de atacare a unui act administrativ și pe care le-a respectat, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului Secției de contencios administrativ a tribunalului (atașat).
Raportat la această procedură și la faptul că aceeași contestatoare a solicitat și obținut suspendarea executării actului administrativ prin sentința nr.375 pronunțată la 23 septembrie 2008 (fila 26) susținând că acesta este nelegal, Curtea constată că depunerea contestației s-a făcut cu respectarea termenelor legale, fiind fără relevanță pentru dreptul de contestare al salariatului împrejurarea transpunerii cauzei la o altă secție a instanței de fond, câtă vreme culpa pentru omisiunea indicării instanței competente în chiar dispoziția angajatorului aparține exclusiv acestuia.
Nici cealaltă critică formulată de recurent nu se justifică deoarece instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, argumentându-și soluția în fapt și în drept.
Sub acest aspect, Curtea constată că temeiul de drept menționat în Dispoziția nr.737/2008 emisă de recurent la 5 septembrie 2008 este art.56 lit.d din codul muncii potrivit căruia ontractul individual de muncă încetează de drept -la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.
La data de 24 septembrie 2008 recurentul a emis o nouă decizie de completare a temeiului juridic a celei dintâi”prin introducerea după art.56 lit.d a dispozițiilor art.61 lit. e din codul muncii “(fila 6 dosar recurs).Potrivit acestui text de lege, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului -în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Din examinarea celor două temeiuri legale sus-citate rezultă că ele reprezintă cazuri distincte de încetare a raporturilor de muncă care nu se pot cumula, așa cum a procedat recurentul, fiind incompatibile deoarece în prima situație contractul individual de muncă al salariatului încetează de drept la momentul comunicării deciziei de pensionare iar în cea de-a doua, cauza încetării raporturilor de muncă o constituie dimpotrivă inexistența unei decizii de pensionare pe care salariatul nu a cerut-o deși îndeplinea cerințele legale.
În aceste împrejurări Dispoziția nr.737/2008 completată, este nelegală, fundamentul său juridic fiind greșit indicat inițial (art.56 lit.e din codul muncii ) și completat ulterior (și cu art.61 lit.a din același cod).
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr.1236 pronunțată la 9 iunie 2009 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulPrimarul Comunei–, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1236 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
— – — – —
Grefier,
–
Red.
Tehnored.
4 ex./ 21.01.2010
f- Trib. P
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
