Dosar nr- contestație decizie de concediere
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 245
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: – –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CABINETUL MEDICAL VETERINAR” I” cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1098 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă, dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 martie 2008, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, potrivit art. 260 cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 10 martie 2007.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani – secția civilă, înregistrată sub nr- contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul medical veterinar ” I”, să se dispună următoarele:
– constatarea nulității absolute ori anularea Deciziei de concediere 38 din 7 martie 2003, cu obligarea la reintegrare pe post și plata salariilor actualizate;
– obligarea pârâtei la plata sporurilor de vechime de 25% și de periclitate de 30% pentru perioada cuprinsă între 02.04.2004 – 02.04.2007 actualizată;
– obligarea la plata dobânzilor legale la sumele datorate și a cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea contestatorul a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar prin desfacerea contractului de muncă conform art. 61 lit. a și art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, prin decizia nr. 38 din 7.03.2007.
A invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, pentru faptul că nu este semnată de reprezentantul legal al cabinetului, aceeași lipsă privind și invitația pentru cercetarea prealabilă, decizia nefiind motivată în drept conform prevederilor art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii și nefiind respectată cerința impusă de prevederile art. 268 alin. 2 lit. din Codul muncii prin neindicarea instanței competente la care poate fi depusă contestația.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziei, invocând nulitatea parțială a deciziei fiind încălcate prevederile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, fiind depășit termenul de 30 de zile, din moment ce cercetarea disciplinară a fost efectuată conform actului nr. 80 din 22 septembrie 2006.
A mai susținut tardivitatea emiterii deciziei în raport de abaterile reținute pentru perioadele 17 – 29.01.2007, 1 – 5 februarie 2007, reținute prin cercetarea disciplinară nr. 29 din 28.02.2007, fiind depășit termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință. Au fost contestate abaterile disciplinare privind lipsa de la serviciu, arătând că și-a îndeplinit toate atribuțiile ca asistent veterinar, activitatea specifică fiind desfășurată în proporție de 95/% pe teren, respectiv pe raza mai multor sate, efectuând și altui coleg care anterior a plecat din unitate.
A mai arătat că deși a desfășurat o activitate calificată a fost salarizat ca necalificat motiv pentru care a și luat decizia de-a se pensiona, considerând că decizia a fost emisă pentru a nu benefica de acest drept. A fost criticată decizia și sub aspectul individualizării sancțiunii, arătând că a fost angajatul intimatei o perioadă de 17 ani, fără a fi sancționat, solicitând obligarea unității și la plata sporurilor de care a fost lipsit, respectiv a sporului de vechime de 25% și a sporului de periclitate de 30%, aplicabile salariului de bază.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea ca nefondată a contestației, susținând în esență că decizia a fost semnată de mandatarul desemnat prin procura autentică iar măsura desfacerii contractului de muncă a fost emisă ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare menționate în referatele de cercetare disciplinară din 22.09.2006 și 28.02.2007, respectiv absențele nemotivate.
A arătat că petentul fost angajat în postul de asistent veterinar conform contractului individual de muncă nr. 82843 din 9.02.2000, a fost salarizat la nivelul salariului minim pe economie cu sporul de vechime inclus în salariul fără alte sporuri. Cât privește desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, s-a arătat că abaterile disciplinare au fost specificate în cercetările disciplinare nr.80 din 22.09.2006 și nr. 29 din 28.02.2007, fiind înregistrate cu nr. de 22 absențe nemotivate, dar și neîndeplinirea sarcinilor de serviciu constând în identificarea și înregistrarea animalelor, cu riscul de a nu fi îndeplinite obligațiile contractuale asumate, evocând prevederile stabilite prin Ordinele A nr. 5/14.01.2005, 60/2005, 87/2005 cu referire Programul european de Identificare și Înregistrare a Animalelor. S-a subliniat și nerespectarea normelor de lucru a obligațiilor stabilite conform fișei postului a obligației de fidelitate față de angajator, săvârșirea abaterilor fiind dovedită prin foile colective de prezență, considerând ca nefondate afirmațiile privind neplata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie și februarie 2007, susținând că restanțele și deficiențele din activitatea contestatorului au fost recuperate prin angajarea unui număr de trei asistenți veterinari.
Tribunalul Suceava prin încheierea din 21.05.2007 a respins, conform art. 137 Cod proc. civilă excepția privind nulitatea absolută a deciziei pentru motivele invocate, privind nesemnarea deciziei de desfacere a Contractului individual de muncă, despre temeiul de drept și indicarea instanței competente în soluționarea litigiului.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 1098 din 23 octombrie 2007 dispus următoarele:
– a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul, i în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Medical Veterinar ” I”.
– a anulat Decizia nr. 38 din 07.03.3007 emisă de pârât.
– a obligat pârâtul să reintegreze reclamantul pe postul avut anterior emiterii deciziei.
– a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la 09.03.3007 până la data reintegrării efective pe post.
– a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
– a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sporului de vechime și periclitate.
Prin considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia din 7.03.2007 s-a dispus desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă nr. 82843 din 9.02.2000 începând cu data de 7.03.2007 prin care s-a reținut ca abatere disciplinară absențe nemotivate de la serviciu în cursul lunii august și septembrie 2006, constatate conform cercetării disciplinare nr. 80 din 22.09.2006, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, în sensul înmatriculării parțiale a animalelor precum și neprezentarea la serviciu în perioada 01.03. – 06.03.2007, nedistribuirea unor pașapoarte și carduri.
Instanța de fond a reținut că pentru abaterile disciplinare cercetate la data de 22.09.2006, aplicarea sancțiunii putea fi efectuată în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință, deci până cel târziu 22.10.2006, fiind reținută depășirea termenului legal stabilit de lege pentru sancționarea abaterilor descrise în primele paragrafe ale deciziei contestate.
Cât privește neîndeplinirea sarcinilor de serviciu s-a reținut că potrivit fișei postului, contestatorul nu avea un loc stabil de muncă, efectuând activitatea pe teren, în raza circumscripției sanitar-veterinare, în gospodăriile locuitorilor sau târgurile organizate în raza de activitate a comunei, iar martorii audiați în cauză au confirmat susținerile reclamantului privind desfășurarea activităților legale de vaccinarea și înregistrarea animalelor în gospodăriile particulare.
Totodată s-a reținut că angajatorul nu a prezentat documente din care să rezulte norma de activitate stabilită pentru salariat sau faptul că nu au fost distribuite pașapoartele și cardurile pentru precum și condițiile de realizare a sarcinilor de serviciu. Cât privește abaterile disciplinare constând în absențe nemotivate din perioada 01.03. – 06.03.2006, s-a reținut lipsa cercetării prealabile obligatorii, reglementată prin dispozițiile art. 267 și 268 din Codul muncii fiind constatată nulitatea deciziei emise.
Au fost respinse pretențiile pentru plata sporului de vechime, instanța reținând că potrivit contractului individual de muncă acest spor a fost inclus în salariu, fiind însă achitat începând cu 1.07.2007, precum și sporul de periclitate întrucât dispozițiile legale invocate, respectiv nr.HG 281/1993, nr. 307/1991 sau Legea nr. 435/2006 se referă la personalul din unitățile bugetare.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs unitatea intimată criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs intimata a susținut că din analiza referatelor de cercetare disciplinară din 22.09.2006 și 28.02.2007, a notelor explicative și a deciziei contestate ar rezulta că a fost respectat termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei, în raport de data săvârșirii abaterii și a luării la cunoștință de către conducere.
Pe fond s-a invocat nerespectarea atribuțiilor stabilite prin fișa postului, pentru executarea acțiunilor de depistare, de vaccinare profilactică și de necesitate, efectuarea tratamentelor preventive sau curative, stabilite în programul strategic și al campaniilor de vaccinare, comunicarea tuturor acțiunilor întreprinse către medicul veterinar, atât la sediul cabinetului cât și pe teren, în gospodăriile din cele 6 sate.
În sprijinul susținerilor a fost depusă la dosar condica de consultații, și-a menționat că depozițiile martorilor audiați nu au relevanță în cauză, reiterându-se susținerile privind încălcarea sarcinilor de serviciu în perioada 22.05. – 08.06.2006 în activitatea de vaccinare a ovinelor, încălcând normele sanitar-veterinare.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs formulate, se reține că prin decizia criticată nr. 38 din 7.03.2007, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al asistentului veterinar în temeiul art. 61 lit. a și a art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, invocându-se săvârșirea unor abateri disciplinare constând în absențe nemotivate de la serviciu în perioada august – septembrie 2006, specificându-se zilele considerate lipsă și cele în care a lucrat doar 4 ore, dar și neîndeplinirea unor sarcini de serviciu în primăvara anului 2006, pentru care a fost efectuată cercetarea disciplinară înregistrată sub nr. 80 din 22.09.2006.
Totodată s-a invocat lipsa de la serviciu timp de 22 de zile în cursul lunilor ianuarie și februarie 2007, precum și neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, abateri pentru care cercetarea disciplinară s-a efectuat conform actului nr. 29 din 28.02.2007, faptul că salariatul a predat unității o serie de materiale primite de la conducerea unității, exprimându-și dorința de a nu mai lucra în cadrul unității precum și faptul că ulterior, în perioada 01.03. – 06.03.2006 a mai înregistrat un număr de 3 absențe nemotivate.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, angajatorul poate dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Acest termen de 30 de zile stabilit prin art. 268 alin. 1 din Codul muncii, începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului, persoana juridică sau angajator, persoana fizică a luat cunoștință de săvârșirea abaterii.
Ori înscrisul sub nr. 80 din 22.09.2006, despre care se face vorbire în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă, reprezintă o invitație adresată contestatorului pentru efectuarea cercetării disciplinare stabilită pentru data de 25.09.2006, pentru lipsa de la serviciu în zilele de 14 – 22 septembrie, pentru justificarea activității în perioada 25.08. – 14.09.2006, act întocmit de medicul veterinar I, în calitate de reprezentant legal al unității, așa încât în mod corect instanța de fond a reținut că pentru faptele enunțate în primele trei paragrafe ale deciziei contestate, angajatorul a dispus în mod tardiv sancțiuni disciplinare.
Sub aspectul naturii juridice a termenelor stabilite de art. 268 alin. 1 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 în doctrina și practica juridică s-a stabilit în mod constant că termenul de 30 de zile este un termen de prescripție fiind susceptibil de întrerupere sau suspendare, dar în cauză nu s-a făcut nici o cerere sau dovadă în acest sens, iar termenul de 6 luni este de decădere nefiind admisă aplicarea de sancțiuni după împlinirea acestuia.
Cât privește celelalte susțineri se constată că instanța de fond a reținut că în mod corect salariatul nu a avut un loc de muncă stabil, acesta desfășurând o activitate de teren efectuată pe raza celor 6 sate din circumscripția sanitară a comunei, acesta desfășurând în perioada ianuarie – februarie 2007, când se susține că a lipsit nemotivat de la serviciu, activități de vaccinare a animalelor și înregistrare a animalelor din gospodăriile particulare, această situație fiind dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Nu a fost stabilită o normă de muncă prin act adițional sau fișa postului, nu a fost prezentat un program în care salariatul asistent veterinar să fie prezent la sediul circumscripției, având în vedere faptul că așa cum rezultă din fișa postului nr. 56 din 12.08.2006 activitatea acestuia se desfășura în fermele zootehnice și gospodăriile populației și chiar târgurile de animale de pe teritoriul circumscripției și nici nu s-a făcut dovada predării actelor invocate, respectiv a cardurilor și pașapoartelor pentru animale.
Celelalte aspecte dezvoltate prin motivele de recurs referitoare la activitatea de vaccinare a ovinelor, încasarea c/val. vaccinurilor fără prestarea serviciilor sau a operațiunilor de castrare a cailor sunt aspecte noi care nu au fost reținute ca abateri prin decizia contestată, astfel încât exced cadrului procesual al litigiului, neputând fi analizate de instanța de control judiciar.
Nu se poate admite susținerea recurentei că declarațiile martorilor audiați nu sunt relevante în cauză din moment ce aceștia au arătat că animalele deținute au fost vaccinate în cursul lunilor ianuarie și februarie 2007, atât de reclamant dar și alt asistent angajat al unității intimate, iar unitatea a achitat drepturile salariale aferente acestor luni, inclusiv sporul de vechime (fila 154 dosar). De altfel unitatea avea obligația de a asigura condițiile de muncă necesare pentru buna desfășurare a tuturor activităților, deci de a asigura și personalul necesar și în timpul când desfășurau activitați și nu numai după plecarea contestatorului, când unitatea a angajat trei asistenți veterinari și un tehnician veterinar.
În consecință, constatând că nu sunt date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 200 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Cabinetul medical veterinar” I”, împotriva sentinței nr. 1098 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/2.04.2008
