ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1281 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat SINDICATUL LIBER INDEPENDENT pârâtă intimata REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C-N, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, asistat de avocat și de reprezentantul Sindicatului “Cartel “, – președinte, și reprezentanta intimatei, avocat, cu delegații la dosar.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu pârâta intimată, însă este acoperită de prezența reprezentantei acesteia.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei intimate invocă excepția de nulitate absolută a hotărârii atacate, întrucât încalcă prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. deoarece atât în considerentele sentinței, cât și dispozitiv, instanța de fond face referire și se pronunță doar asupra contestației formulată de nu și asupra celei formulate de Sindicatul Liber Independent. Sentința instanței de fond nu a fost nici comunicată Sindicatului, acesta fiind prejudiciat de a-și exercita o cale de atac, și arată că lasă la aprecierea instanței constatarea nulității hotărârii sau comunicarea acesteia cu Sindicatul.
Reprezentanta reclamantului recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate, arătând că hotărârea instanței de fond este nemotivată, lacunară și nelegală și își însușește acest motiv de recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că își menține concluziile formulate la termenul anterior, respectiv solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și precizat în scris, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, reintegrarea reclamantului pe postul avut, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că faptele săvârșite de reclamant sunt abateri disciplinare solicită să dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai ușoară. În esență învederează reprezentanta reclamantului că cercetarea disciplinară a avut loc în două etape. Într-o primă etapă reclamantul a fost convocat la comisia de disciplină si i s-au pus în vedere niște înscrisuri. La trei zile după acest demers comisa s-a reîntrunit de data aceasta fără a mai fi convocat contestatorul. Instanța fondului a soluționat cauza fără a observa că decizia de sancționare era nulă datorită cercetării defectuoase. Raportat la motivele de nulitate solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Sindicatului solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu consecința anulării deciziei de concediere. În motivare arată că fapta reținută în sarcina reclamantului nu constituie abatere disciplinară conform art. 263 Codul muncii, ea nefiind în legătură cu munca.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită a se constata că sentința instanței de fond este lovită de nulitate absolută și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar pune concluzii de respingere a recursului susținând oral concluziile expuse în scris în cuprinsul întâmpinării formulate. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr.4264/09.10.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Regia Autonoma de Termoficare solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 111/26.09.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, să fie obligată intimata să-l reîncadreze pe funcția si postul avut anterior și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că a fost salariatul pârâtei, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 4074/27.10.1993, pe postul de electrician.
Acesta a mai susținut că, în această calitate, avea dreptul, la cerere, odată pe an la un bilet de tratament sau odihnă, în țară sau în străinătate, suportat în procent de 55% de către angajator. Cu 5 zile înainte de plecarea in concediu de odihnă pe anul 2008, depus o cerere pentru decontarea si plata parțială a contravalorii biletului de odihnă si a prezentat în anexă la cerere toate documentele justificative în vederea plății.
Contestatorul a mai arătat că după aproximativ o lună de la întoarcerea sa la serviciu din concediul de odihnă, intimata l-a convocat la comisia de cercetare a abaterilor disciplinare, în legătură cu decontarea biletului de odihnă, susținând că există suspiciuni că ar fi beneficiat de foloase necuvenite, prezentând spre decontare un bilet ce cuprindea cheltuielile pentru două persoane.
S-a mai arătat că, dreptul său stipulat la pct.12 din actul adițional nr. l, la contractul individual de muncă, a fost transformat de comisia de cercetare a abaterilor disciplinare într-o obligație legată de muncă si în legătură cu munca, reținându-se că a fost săvârșită o abatere disciplinară, fapt total neadevărat.
In drept, contestatorul invocat prevederile Codului muncii și ale actul adițional nr. l la contractul individual de muncă din data de 08.02.2008.
Prin cererea formulată la data de 22.10.2008, Sindicatul Liber Independent a solicitat, în numele și pentru contestatorul, anularea deciziei de concediere nr. 111/26.09.2008 emisă de către intimată.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că reclamantul se face vinovat de faptul că a beneficiat de foloase necuvenite în dauna unității, prin prezentarea cu bună știință a unor documente care au reflectat o situație, în ceea ce privește biletul de odihnă si tratament depus ca justificare pentru compensare. Astfel, acesta a pretins si a încasat sume mai mari decât cele la care ar fi avut dreptul conform prevederilor contractului individual de muncă, fapt recunoscut implicit de către contestator prin aceea că a achitat ulterior suma de 389 lei.
S-a mai arătat că, din concluziile cercetării disciplinare efectuate a rezultat că factura nr. 693/2008 prezintă doar numele salariatului în conținut, nefiind însă un bilet individual de odihnă, ci cuprinzând costuri pentru două persoane. Acest fapt a fost confirmat si de către agenția de turism care i-a comunicat că factura este aferentă voucherului nr. 141/2008 si conține servicii turistice atât pentru contestator cât si pentru soția sa.
Intimata a mai susținut că fapta săvârșită de către contestator întrunește condițiile arătate de art. 263 din Codul muncii, respectiv este o faptă care a fost săvârșită în legătură cu munca, cu vinovăție, prin care s-au încălcat prevederile legale si cele ale contractului individual de muncă, prin aceasta producându-se un rezultat vătămător.
La data de 13.03.2008, contestatorul a depus o completare la contestația formulată prin care a invocat excepția de tardivitate a aplicării sancțiunii disciplinare întrucât de la data de 22.02.2008 si până la data judecării contestației, intimata nu i-a reținut în sarcină si nu l-a sancționat disciplinar pentru nicio altă abatere disciplinară.
Prin sentința civilă nr. 1281 din 11 mai 2009, Tribunalul Cluja respins contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 111/26.09.2008 emisă de către intimata Regia Autonomă de Termoficare C-N, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, contestatorul fiind obligat să achite intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 111/26.09.2008, contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art. 39 alin.2 lit.c), art. 253, art. 264 alin.l lit.f) și art. 61 lit.a) din Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că reclamantul, cu vinovăție, a încălcat prevederile contractului individual de muncă, prezentând cu bună știință spre decontare documente care au reflectat o situație cu scopul de a beneficia de foloase necuvenite.
Conform dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii, salariatul este obligat să respecte disciplina muncii, obligațiile ce-i revin din contractul individual de muncă, din Regulamentul de organizare și funcționare sau din Regulamentul intern.
Asigurarea disciplinei muncii presupune aplicarea în condițiile legii a unei sancțiuni disciplinare prevăzute de Codul muncii față de salariații care, cu vinovăție, încalcă obligațiile ce le revin.
Angajatorul stabilește răspunderea disciplinară în funcție de gravitatea faptei, gradul de vinovăție, consecințe și conduita salariatului anterior comiterii faptelor, așa cum prevăd dispozițiile art. 264-268 din Codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 267 alin.1 din Codul muncii, nici o sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile, cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a) Codul muncii, respectiv atunci când se aplică sancțiunea “avertismentului scris”.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Astfel, din materialul existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că s-a efectuat cercetarea disciplinară, contestatorul fiind convocat în scris în acest scop, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. De asemenea, intimata a indicat motivele pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, s-a luat poziția contestatorului, acesta arătând că refuze să discute orice aspect legat de problema pentru care a fost convocat în data de 22.09.2008 în fata comisiei de cercetare disciplinară.
S-a mai reținut că, potrivit art.11 pct. 6 din actul adițional din 21.02.2008 la contractul individual de muncă, rezultă că salariații din cadrul intimatei au dreptul odată pe an, la un bilet de tratament sau odihnă în țară sau bilete de odihnă în străinătate, conform pachetului de servicii achiziționat, suportate parțial de angajator, respectiv 55% din biletul/pachetul de servicii de tratament sau odihnă individual acordat salariatului.
Conform datelor ce rezultă din dosarul cauzei, respectiv copia facturii 693/25.06.2008, instanța de fond a reținut că reclamantul a beneficiat de compensarea acestei facturi prezentată ca fiind contravaloarea unui bilet individual privind un pachet de servicii turistice, însă în realitate acest bilet reprezintă contravaloarea unui bilet de servicii turistice atât pentru acesta cât și pentru soția sa. Acest aspect rezultă și din răspunsul nr. 6543/12.09.2008 formulat de către Agenția de turism RO, la solicitarea intimatei, din care rezultă că, conform voucher-ului nr. 141/01.07.2008, contestatorul si soția sa au beneficiat de cazare, masă inclusiv, transport avion, transfer aeroport – hotel – aeroport în perioada 03.07.2008-10.07.2008 în stațiunea din Turcia.
De altfel, prin cererea adresată intimatei, înregistrată sub nr. 6544/12.09.2008 de către Biroul de resurse umane, s-a arătat că există neconcordanțe între suma cuvenită contestatorului si suma încasată, situație în care acesta urmează să restituie suma de 389 lei.
Față de materialul probator existent, si având în vedere îndeplinirea procedurilor prev.de art. 267 si urm. din Codul muncii, prima instanță a reținut că acțiunea formulată este nefondată, contestatorul încălcând cu bună știință prevederile contractului individual de muncă, prin aceea că nu si- îndeplinit obligațiile si nu si-a exercitat drepturile cu bună-credință, respectiv a încercat să obțină foloase necuvenite prin prezentarea unor documente spre decontare care nu reflectau situația reală.
În temeiul art. 274 Cod. procedură civilă, contestatorul a fost obligat să achite intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatorul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Sentința civilă pronunțată de Tribunalul Cluj este motivată extrem de superficial, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii, impunându-se desființarea acesteia.
Instanța de fond nu a procedat la coroborarea probelor și la analizarea acestora.
S-a mai susținut că hotărârea recurată nu analizează toate cererile formulate de către părți în cauză, toate excepțiile invocate privind condițiile de formă ale deciziei.
Recurentul a mai arătat că prima instanță nu a cercetat toate condițiile răspunderii disciplinare, nefiind întrunite în cauză toate elementele abaterii disciplinare și nu a analizat cererea subsidiară a acestuia de înlocuire a sancțiunii concedierii disciplinare cu o altă sancțiune.
S-a susținut în acest sens că, respectând dispozițiile actului adițional la contractul individual de muncă din 21.02.2008, recurentul a procedat în mod corect la predarea spre decontare a biletului de odihnă și tratament, fără a solicita plata integrală a acestuia.
În ceea ce privește legalitatea măsurii concedierii, se arată că aceasta este lovită de nulitate absolută pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Recurentul a mai invocat faptul că nu a săvârșit o abatere gravă, astfel încât în mod greșit angajatorul a dispus sancționarea sa în temeiul dsip.art.61 lit.a) din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, Regia Autonomă de Termoficare C-N solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
La termenul de judecată din data de 12.10.2009, intimata invocă, ca motiv de ordine publică, omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra contestației formulate de către Sindicatul Liber Independent.
Curtea reține că intimata nu justifică în cauză interesul de a invoca acest motiv de recurs, privind nepronunțarea primei instanțe asupra cererii formulate de către sindicat, în numele contestatorului.
La același termen de judecată, reprezentanta recurentului și-a însușit acest motiv de recurs.
Curtea constată că acest motiv este nefondat întrucât prima instanță s-a pronunțat de fapt asupra cererii formulate în cauză, de anulare a deciziei de concediere nr.111/26.09.2008, iar sindicatul, pe lângă faptul că nu a formulat cereri asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, nu a promovat această contestație în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al contestatorului.
Analizând recursul formulat de contestatorul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat pentru următoarele considerente:
Analizând documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, depuse la dosarul de fond de către intimat, se reține ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de către contestatorul-recurent privind nulitatea deciziei de concediere, constatându-se respectarea de către angajator a dispozițiilor art.267 din Codul muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În mod corect instanța de fond a reținut că recurentul a săvârșit o abatere disciplinară, în sensul disp.art.263 alin.2 din Codul muncii, încercând să obțină foloase necuvenite prin prezentarea spre decontare a unor documente care nu au reflectat situația reală.
Astfel, recurentul a solicitat intimatei decontarea costului unui bilet de odihnă și tratament, conform art. 11 pct. 6 actului adițional nr. 4/21.02.2008 la contractul individual de muncă, care prevede că salariații din cadrul intimatei au dreptul odată pe an, la un bilet de tratament sau odihnă în țară sau bilete de odihnă în străinătate conform pachetului de servicii achiziționat, suportate parțial de angajator, respectiv 55% din biletul/pachetul de servicii de tratament sau odihnă individual acordat salariatului.
Curtea reține că acesta a anexat cererii formulate factura nr.693 din 25.06.2008,ce cuprinde servicii turistice pentru perioada 03.07-11.07.2008, în Turcia/, ori din adresa nr.6543 din 12.09.2008 a Agenției de turism “” Import Export C- rezultă că această factură reprezintă contravaloarea serviciilor turistice pentru și, conform voucherului nr.141/01.07.2008.
Se reține că, potrivit disp.art.40 alin.1 lit.e) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern.
Conform disp.art.263 din Codul muncii, angajatorul dispune într-adevăr de prerogativă disciplinară, avânddreptul de aplica,potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia ar fi săvârșit o abatere disciplinară.
Potrivit disp.art.61 alin.1 lit.a ) din Codul muncii,angajatorulpoate dispune însă concediereadisciplinarănumai în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetatede la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Gravitatea abateriisestabilește potrivit criteriilor prevăzute de dispozițiile art.266 din Codul muncii.
Având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, faptul că această abatere nu a avut consecințe deosebite în ceea ce privește activitatea și patrimoniul societății, că nu s-a dovedit în cauză că recurentul, prin comportamentul său general în serviciu, nu respectă prevederile contractului individual de muncă, Curtea reține că măsura concedierii acestuia, este disproporționată în raport cu abaterea săvârșită.
Astfel cum se prevede și în Convenția nr.158 privind concedierea adoptată de Organizația Internațională a la data de 2 august 1982, deoarece concedierea reprezintă unul din actele juridice cele mai violente, care are drept consecință pierderea locului de muncă de către salariat și, astfel, poate constitui un mijloc de influențare sau chiar de amenințare a salariatului, este necesar ca abaterea să facă imposibilă menținerea salariatului în întreprindere.
În speță, nu se poate reține că abaterea săvârșită de către recurent face imposibilă continuarea prestării muncii de către acesta.
Curtea reține căprerogativa disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută, discreționară, oricare dintre sancțiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, care le includ și pe cele privind criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiuniiși în orice caz aceasta nu poate înlătura prerogativa instanței de judecată,legal investită cu un conflict de muncă privind legalitatea și temeinicia unei măsuri disciplinare,de a verifica și modalitatea în care unitatea a aplicat aceste criterii, în raport de gravitatea abaterii săvârșite de către salariat.
Se mai reține că, din moment ce, conform disp.art.268 alin.5 din Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de către salariat la instanțele judecătorești, jurisdicția muncii nu se poate rezuma în acest caz doar la verificarea aspectelor formale ale actului unilateral al angajatorului și la respectarea procedurii disciplinare, ci de esența controlului de legalitate este tocmai analizarea modului de individualizare măsurii disciplinare.
De asemenea, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.78 din Codul muncii, atunci când instanța constată nelegalitatea sau netemeinicia concedierii, dispune anularea acestei măsuri, aceasta poate dispune desigur și mai puțin, respectiv înlocuirea măsurii încetării disciplinare a contractului de muncă cu o altă sancțiune disciplinară, atunci când constată că salariatul a săvârșit o fapta ce reprezintă abatere disciplinară, dar sancțiunea aplicată a fost în mod greșit individualizată.
În consecință, Curtea reține că, pentru abaterea disciplinară săvârșită de către recurent, se impune înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator cu cea a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, să se admită recursul declarat de reclamantul-recurent, să se modifice în totalitate sentința primei instanțe, în sensul admiterii în parte a contestației formulate de contestator, a anulării parțiale a deciziei nr. 111 din data de 26 septembrie 2008 în sensul înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a contestatorului, cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, a reintegrării contestatorului pe funcția și postul avute înainte de desfacerea contractului individual de muncă și a obligării intimatei la plata tuturor drepturilor salariale restante până la data reintegrării efective în muncă a acestuia.
În temeiul disp.art.276 din Codul d e procedură civilă, se vor compensa între părți cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1.281 din 11 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- pe care o modifică în totalitate în sensul admiterii în parte a contestației formulate de contestatorul și SINDICATUL LIBER INDEPENDENT și în consecință:
Dispune anularea în parte a deciziei nr. 111 din data de 26 septembrie 2008 în sensul înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a contestatorului cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.
Dispune reintegrarea contestatorului pe funcția și postul avute înainte de desfacerea contractului individual de muncă nr. 4074/27.10.1993.
Obligă intimata la plata tuturor drepturilor salariale restante până la data reintegrării efective în muncă a acestuia.
Compensează cheltuielile de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
– – – – – –
GREFIER
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 11.02.2010;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
