Contestație decizie de concediere. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.265

Ședința publică din data de 5 martie 2008

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera

– — –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat Tătărani, județ P, împotriva sentinței civile nr. 1461 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator personal și asistat de avocat din Baroul Prahova și intimata P reprezentată de .

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, invocând disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. Civilă, arătând că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. Arată, în esență, că prin decizia de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului i s-a imputat acestuia o faptă de furt, în sensul că, în momentul când se afla la ghișeul central al societății la ora la care se predau încasările împreună cu un coleg, a găsit o hârtie împăturită în care se aflau 90 lei, pe care i-a dat-o numitului – colegul său.

Mai arată, de asemenea, că petentul nu a avut intenția să-și însușească suma de bani găsită, ci a dorit să o restituie casierei. Precizează că printr-o altă decizie a curții de apel pronunțată pentru – colegul său într-o speță similară, instanța de recurs a admis recursul și a schimbat soluția primei instanțe, în sensul că a înlocuit măsura desfacerii cu sancționarea salariatului cu reducerea salariului pe 3 luni, decizie pe care a depus-o la dosarul cauzei la termenul anterior.

În fine, mai susține că fapta nu este așa de gravă, însă sancțiunea aplicată este prea și trebuie avută în vedere și împrejurarea că recurentul are 45 de ani și nu se mai poate angaja ușor într-un loc de muncă,

Solicită, în principal, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul anulării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. În subsidiar, solicită admiterea recursului și, pe fond, modificarea sentinței în sensul înlocuirii măsurii desfacerii cu cea a reducerii salariului precum și plata drepturilor salariale de la data aplicării sancțiunii la zi, cu consecința reîncadrării.

La solicitarea instanței, apărătorul recurentei arată că, într-adevăr, în motivele scrise de recurs existente la dosarul cauzei, nu s-a solicitat și reintegrarea contestatorului, însă, având în vedere că nu o există faptă penală, se impune reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior desfacerii contractului său individual de muncă.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului și, pe fond, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Susține că, la data de 14.08.2007, recurentul, care se afla în compania unui coleg, a sustras foaia gestionară a unei colege în care se aflau și banii pe care aceasta urma să-i depună la casieria colectoare a societății, situație recunoscută de recurent, iar la acea oră la ghișeu se aflau numai controlorii și tonetistele.

De asemenea, mai arată că nu se poate susține că recurentul și-a însușit suma de bani cu titlu de glumă, întrucât nu s-a desesizat și a restituit-o abia după vizionarea imaginilor înregistrate cu camera de luat vederi instalată în casieria colectoare și după ce tonetista a sesizat conducerea unității despre cele întâmplate.

Totodată, mai susține că au fost sesizate organele de poliție pentru fapta de însușire și folosire de bunuri în scop personal și nu pentru furt, faptă recunoscută de recurent în nota explicativă pe care a dat-o și dovedită cu martori precum și declarația tonetistei.

În fine, mai arată că aceasta nu este prima sancțiune disciplinară aplicată recurentului și că în art.12.9 alin.2 din se prevede că o astfel de faptă ca cea săvârșită de recurent se sancționează cu măsura disciplinară desfacerii contractului individual de muncă, indiferent de valoarea pagubei, astfel că decizia de sancționare este legală, temeinică și îndreptățită, raportat la situația de fapt.

Avocat având cuvântul, arată în replică că recurentul nu a mai fost niciodată sancționat, în carnetul său de muncă nefiind specificată nici o altă sancțiune, în concret fiind vorba numai de un avertisment primit de recurent cu mulți ani în urmă.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.155/05.09.2007, iar în subsidiar anularea deciziei ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea contestației s-a arătat că decizia nr.155/2007 este lovită de nulitate absolută conform art. 268 teza a II-a lit. c din Legea nr. 53/2003, întrucât nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el la data efectuării cercetării prealabile.

Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că decizia este nelegală și netemeinică întrucât nu a comis la data de 14.08.2007, fapta de sustragere a sumei de 90 lei și a foii de gestionare aparținând casierei de tonetă. În timp ce se afla cu numitul, coleg se serviciu, în casieria colectoare și așteptau să predea banii la casierie, a observat o coală de hârtie împachetată, pe care a luat-o și a înmânat-o colegului său, care a pus-o în buzunar și apoi au părăsit incinta casieriei, constatând ulterior că hârtia pe care o luase era de fapt foaia gestionară cu cei 90 de lei.

S-a mai arătat că, de comun acord cu colegul său, au stabilit să restituie banii, lucru pe care nu l-au putut face în ziua respectivă, deoarece programul de lucru se terminase, restituirea banilor făcându-se în zilele următoare, deoarece a avut probleme de familie.

S-a mai susținut de contestator că intimata nu a avut în vedere, la luarea deciziei de sancționare, împrejurările în care a fost comisă fapta, el și colegul său considerând ca fiind în spirit de glumă însușirea foii de hârtie aflată pe ghișeu, deoarece nu se vedeau banii în interior, iar abaterea disciplinară reținută în sarcina sa nu a avut consecințe grave pentru angajator și, mai mult, cele două sancțiuni enumerate în actul contestat sunt prescrise, ceea ce conduce la concluzia că se urmărește, în orice mod, îndepărtarea sa din serviciu.

Intimata Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că, contestatorul și colegul acestuia au restituit banii după 10 zile și numai în urma vizionării imaginilor înregistrate datorită cărora au fost descoperiți autorii, fapt care înlătură buna-credință ori caracterul de glumă al faptei susținut de contestator.

Prin sentința civilă nr. 1461/16.11.2007, Tribunalul Prahova a respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 155/05.09.2007 invocată de contestator, a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva aceleiași decizii în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 155/05.09.2007 emisă de intimata P, contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 10.09.2007, în temeiul art. 264 lit. f, art. 268 din Legea nr. 53/2003 și art. 12.9. al. 2 cap. XII din Regulamentul intern al precum și clauzelor cuprinse în contractul individual de muncă, motivându-se că, în ziua de 14.08.2007, în jurul orelor 13.39, în timp ce se afla în casieria colectoare pentru a-și reîntregi gestiunea, contestatorul, având funcția de controlor legitimații călătorie, a sustras suma de 90 lei și foaia gestionară aparținând casierei de tonetă, prejudiciul casieriei fiind recuperat de la contestator la data de 25.08.2007.

Situația de fapt, așa cum a fost descrisă în decizia de desfacere a contractului de muncă, a fost dovedită cu notele explicative și referatul întocmit cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, inclusiv înregistrarea făcută în sistemul de supraveghere al casieriei colectoare, răspunsurile intimatei la interogatoriu și declarațiile martorilor și.

Potrivit art. 263 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, adică o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, sau

Regulamentul intern al P, art. 12.9 al. 2, prevede că “încercarea dovedită de sustragere, furtul de bunuri din patrimoniul unității sau de la salariați, indiferent de valoare” se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că, la data de 14.08.2007, contestatorul, având funcția de controlor legitimații de călătorie, aflându-se în incinta casieriei colectoare, a sustras foaia gestionară și suma de 90 lei de la casiera de tonetă, în timp ce aceasta se pregătea să predea banii la ghișeul casieriei, cauzând astfel societății un prejudiciu de 90 lei, care a fost recuperat ulterior, săvârșind o abatere disciplinară gravă, sancționată cu desfacerea contractului individual de muncă, conform art. 12.9 al. 2 din Regulamentul intern al și art. 264 Codul muncii, sancțiune ce s-a impus a fi aplicată cu cât mai mult cu cât contestatorul a mai fost sancționat disciplinar.

Apărarea contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de sustragere a sumei de bani, ci a săvârșit-o numai în spirit de glumă, crezând că este o simplă foaie de hârtie aparținând unor colegi ce se aflau la ghișeu, nu a fost reținută de instanța de fond, atâta timp cât contestatorul nu a predat banii la casieria colectoare imediat, nici a doua zi, acest lucru făcându-l după 10 zile, după ce au fost vizionate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs contestatorul în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurentul a învederat că pentru abaterea disciplinară reținută în sarcina sa trebuia să i se aplice, eventual, o sancțiune administrativă intermediară până la desfacerea contractului de muncă.

În ceea ce privește fapta care constituie abatere disciplinară, recurentul a arătat că hârtiile care se menționează că au fost sustrase se aflau pe balustrada ghișeului, fiind “găsite” de către acesta. A mai arătat că, fără să cerceteze ce sunt aceste hârtii, le-a luat și le-a înmânat unui coleg, care însă i le-a returnat. Abia în acel moment a cercetat și a constatat că luase un borderou și banii unei colege pe care a căutat-o în zilele următoare și i-a restituit hârtia și banii.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 10.09.2007 prin decizia nr. 155/05.09.2007 emisă de intimata, în temeiul art. 264 lit. f, art. 268 din Legea nr. 53/2003 și art. 12.9. al. 2, cap. XII din Regulamentul intern al precum și clauzelor cuprinse în contractul individual de muncă

În motivarea deciziei s-a reținut că, în ziua de 14.08.2007, în jurul orelor 13.39, în timp ce se afla la casieria colectoare pentru a-și reîntregi gestiunea, contestatorul, având funcția de controlor legitimații călătorie, a sustras suma de 90 lei și foaia gestionară aparținând casierei de tonetă în timp ce aceasta se pregătea să predea banii la ghișeul casieriei colectoare, prejudiciul casieriei fiind recuperat ulterior de la contestator la data de 25.08.2007.

Această situație a fost dovedită prin decizia de desfacere a contractului de muncă, notele explicative și referatul întocmit cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, inclusiv înregistrarea făcută de sistemul de supraveghere al casieriei colectoare, răspunsurile intimatei la interogatoriu și declarațiile martorilor și.

Astfel, contestatorul a săvârșit fapta sancționată de art. 12.9 al. 2 din Regulamentul intern al P conform căruia “încercarea dovedită de sustragere, furtul de bunuri din patrimoniul unității sau de la salariați, indiferent de valoare” se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Sancțiunea s-a impus a fi aplicată cu cât mai mult, cu cât contestatorul a mai fost sancționat disciplinar, astfel încât Curtea nu poate da curs solicitării acestuia de a i se stabili o sancțiune intermediară până la desfacerea contractului de muncă.

Susținerea contestatorului că a căutat colega căreia i-a luat hârtiile și banii dar nu a găsit-o, nu va fi reținută atâta timp cât contestatorul nu a predat banii la casieria colectoare imediat, nici a doua zi, acest lucru făcându-l abia după 10 zile, respectiv după ce au fost vizionate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere cu privire la faptă.

Așa fiind, constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat Tătărani, județ P, împotriva sentinței civile nr. 1461 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2008.

Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera

– – – – – — –

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex./21.03.2008

/

dos. fond nr- Trib.

jud. fond R –