ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 268
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata – SA Regionala CFR G cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.990 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns pentru recurenta-intimată în baza delegației nr. 711/1/414/2010, intimatul-contestator personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Intimatul-contestator având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, ia act că părțile nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul menținerii deciziei emise ca legală și temeinică.
Intimatul-contestator având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 707/405/27.07.2009 emisă de intimata – SA Sucursala Regionala CF G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat de către contestator că prin decizia de sancționare sus-menționată i s-a redus salariul cu 5% pe o lună, în temeiul art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii, reținându-se că se face vinovat de încălcarea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu din fișa postului, măsura fiind însă abuzivă și nelegală.
În drept, au fost invocate disp.art.268 pct.5 din Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de sancționare, pe motiv că reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună se datorează unui control efectuat la stația CF B de către Revizoratul Regional Siguranța Circulației G, cu scopul de a verifica modul în care personalul de serviciu din subunitățile de bază respectă instrucțiunile, instrucțiile si reglementările în vigoare, precum și modul de conducere a circulației trenurilor pe raza regulatorului de circulație B, iar în temeiul notei de constatare nr-, la al cărei conținut s-a făcut referire, societatea a procedat la cercetarea disciplinară, luându-se contestatorului nota explicativă la data de 06.07.2009.
S-a mai susținut că la data de 27.07.2009 s-a întocmit raportul de cercetare nr. 4129 în care s-a reținut ca petentul se face vinovat de faptul că folosește în cadrul activității desfășurate mai multe tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a șefului de stație, cât și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu de către organele de control abilitate și potrivit art. 30 pct.m din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976, această faptă constituie abatere disciplinară.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și depoziția martorului audiat în cauză la solicitarea intimatei, prin sentința civilă nr. 990 pronunțată la data de 28 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua admis contestația și a anulat decizia de sancționare nr. 707/405/27.07.2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 707/405/27.07.2009 s-a aplicat contestatorului sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe timp de o lună cu 5%, în temeiul prevederilor art.264 al.1 lit.d din Codul muncii reținându-se că acesta folosește în cadrul activității desfășurate mai multe tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a șefului de stație, cât și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu de către organele de control abilitate, încălcându-se sarcinile și atribuțiile din fișa postului.
S-a mai arătat că în motivarea aplicării sancțiunii disciplinare, intimata face referire la art.193 pct.a din Regulamentul 005, în care se arată că localist acordă cale liberă stației vecine pentru un tren, numai după ce dispozitor înscrie observațiile și semnează în registrul unificat de căi libere, comenzi și mișcare, notând ora. De asemenea, s-au mai invocat prevederile art. 10 al.1 din același Regulament, care statuează că predarea-primirea se face menționând data, numele și prenumele predătorului și primitorului în clar, inventarul postului, precum și semnăturile cu mențiunea orei, ajungându-se la concluzia că folosirea, în cadrul activității desfășurate, a mai multor tipuri de semnături, poate crea inconveniente în privința stabilirii răspunderii personale în cazul evenimentelor feroviare, iar consecințele abaterii disciplinare produc implicații grave în ceea ce privește siguranța circulației feroviare a trenurilor.
Totodată, s-a arătat că din actele depuse de intimată la dosar, rezultă că petentului nu i-au mai fost aplicate sancțiuni disciplinare, iar în raportul întocmit cu ocazia cercetării se reține că prin comportamentul său la serviciu, salariatul nu a creat probleme reieșind din depoziția martorei faptul că petentul nu are specimen de semnătură dat către unitate, lucru care, de fapt, nu este cerut și nici nu este specificat în niciun ordin intern, chiar intimata recunoscând în întâmpinare că nu este prevăzută în mod expres în legislație obligația folosirii și aplicării aceluiași tip de semnătură pe înscrisurile încheiate în cadrul desfășurării activității.
Instanța a apreciat că cerințele regulamentului au fost respectate, consecința abaterii disciplinare nu a existat, caz în care vinovăția salariatului nu putea să survină și nici nu se poate reține că prin faptele săvârșite de contestator s-ar fi produs consecințe cu privire la siguranța circulației feroviare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata a declarat în termen legal recurs criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. art.304 pct.8 și pct.9. și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă contestația, instanța neanalizând în mod corect și concret criteriile legale pe care societatea le-a avut în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunii disciplinare.
Se mai arată că deși nu este prevăzută în mod expres în legislație, fapta săvârșită de către contestator de a folosi mai multe tipuri de semnături în cadrul activității, rezultă din textele art.193 pct.a, art. 10 alin 1 ale Regulamentului 005 privind circulația trenurilor și a altor vehicule feroviare, prevederi din care reiese, fără putință de tăgadă, faptul că folosirea mai multor tipuri de semnături în cadrul unei activități cu implicații certe în siguranța circulației feroviare conduce în mod clar la imposibilitatea stabilirii răspunderii personale în cazul unor evenimente feroviare, precum și a cauzelor care au condus la producerea unui astfel de eveniment.
În plus, arată recurenta, registrele de evidență folosite în cadrul activității în care se semnează nu sunt simple registre administrative, ele având un regim special, fiind prevăzute în Regulamentul 005 și au importanță deosebită pentru siguranța circulației feroviare, iar societatea, în calitate de angajator, dispune de puterea de a individualiza sancțiunea disciplinară, aplicând-o pe cea pe care o consideră drept cea mai eficientă, având în vedere criteriile prevăzute de art.266 din Codul muncii, astfel încât să se asigure o cât mai bună realizare a rolului preventiv și educativ al răspunderii disciplinare.
Se învederează, în continuare, că instanța de fond în mod eronat a apreciat că abaterea săvârșită de către contestator nu este gravă, în condițiile în care societatea a arătat faptul că intimatul-contestator își desfășoară activitatea într-un post cu atribuții clare și importante în siguranța circulației, răspunzând practic, conform fișei postului, de modul în care se conduce întreaga activitate de circulație și manevră a trenurilor și a altor vehicule feroviare în stația CF B și chiar dacă
abaterea disciplinară săvârșită nu a produs consecințe cu privire la siguranța circulației, aceasta putea duce la punerea în pericol a siguranței circulației, în condițiile în care întreaga activitate a impiegatului este corelată cu înscrierile din registrele de mișcare care au un regim special fiind prevăzute de regulamentele interne și având importanță deosebită pentru siguranța circulației feroviare.
Totodată, se susține că instanța de fond a greșit în mod grav când nu a reținut și analizat vinovăția contestatorului, ținând cont de faptul că acesta a recunoscut în nota de relații că folosește mai multe tipuri de semnături în cadrul activității, iar din textele de lege rezultă că această faptă este în contradicție flagrantă cu prevederile Regulamentului 005, tribunalul neavând în vedere nici pregătirea, capacitatea, experiența și aptitudinile personale ale contestatorului, prin prisma cărora acesta trebuia să cunoască consecințele dăunătoare ale faptei sale.
S-a solicitat pentru aceste admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă prezent fiind în instanță la termenul din 16.02.2010, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.707/405 din 27.07.2009 emisă de recurenta-intimată, contestatorul a fost sancționat disciplinar, în temeiul art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii, cu reducerea salariului de bază pe timp de o lună cu 5 % reținându-se că folosește în cadrul activității desfășurate mai multe semnături, ceea ce îngreunează
activitatea de control ierarhic a șefului de stație, cât și verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu de către organele de control abilitate și, în acest fel, contestatorul a încălcat sarcinile și atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului.
Art.263 alin.2 din Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Deși în cuprinsul deciziei contestate se face trimitere, la modul general, la sarcinile și atribuțiile de serviciu care ar fi fost încălcate, nu se precizează în concret ce anume sarcini și atribuții nu ar fi fost respectate, constatându-se în plus, că în decizia de sancționare nu sunt precizate în concret, ca fiind încălcate de către intimatul-contestator, dispozițiile art.10 alin.1 și ale art.193 pct.a din Regulamentul 005 privind circulația trenurilor și a altor vehicule feroviare, invocate de recurenta-intimată, dar neindicate în cuprinsul deciziei de sancționare.
Dispozițiile sus-menționate precizează obligațiile pe care le are cel care desfășoară activități și operațiuni în legătură cu circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare, la care este obligatorie predarea-primirea serviciului, iar în raport de conținutul acestora, nu se poate concluziona că prin folosirea mai multor tipuri de semnături, intimatul-contestator le-ar fi încălcat.
De asemenea, dispozițiile art. 30 alin.1 lit.m din Statutul disciplinar al personalului din transporturi, aprobat prin Decretul nr.360/1976, invocate de recurentă la prima instanță, statuează că este considerată abatere disciplinară necompletarea sau completarea necorespunzătoare a evidențelor, precum și comunicarea de date sau informații inexacte sau incomplete, situație care nu poate fi reținută în prezenta cauză.
Însăși recurenta recunoaște că fapta pentru care intimatul-contestator a fost sancționat nu este prevăzută în mod expres în legislație, iar dacă se aprecia, la nivelul societății și ținând cont de importanța activității pe care o prestează localist, cum este intimatul-contestator, importanță pe care nici instanța nu o contestă, că este absolut necesar ca acesta să semneze cu un singur tip de semnătură, se impunea să existe un Ordin Intern în acest sens și să se ia celor implicați specimen de semnătură, în scopul preventiv al evitării unor situații în care cei implicați în conducerea activității de circulație și manevră a trenurilor și a altor vehicule feroviare nu și-ar recunoaște propriile semnături, ceea ce nu se regăsește în speța de față.
Nu există de altfel la dosar nicio dovadă că intimatul și-ar fi contestat vreuna din semnăturile pe care le-a dat îngreunând în acest fel activitatea organelor de control, neputându-se reține sub nicio formă că prin folosirea mai multor semnături acesta ar fi pus în pericol siguranța circulației.
Raportat la cele considerentele mai sus arătate, nu se poate concluziona că intimatul-contestator, prin utilizarea mai multor semnături, ar fi comis o abatere disciplinară, astfel cum este definită de art.263 din Codul muncii, nefiind întrunite cerințele prevăzute de acest text de lege pentru a se reține săvârșirea unei abateri disciplinare.
Față de cele ce preced, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, Curtea privește recursul ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata – SA, Regionala CFR G cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.990 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
— – — – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/VS
4 ex./ 15.03.2010
Trib.B, nr-
G
