ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 269
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul domiciliat în comuna Stâlpu, sat Stâlpu, județul B, împotriva sentinței civile nr.1004 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații – 01671 cu sediul în B,–3, județul și Ministerul Apărării Naționale cu sediul în B, sector 5,–5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator personal asistat de avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/15.02.2010, intimații reprezentați de , în baza delegației depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-a întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentului-reclamant.
Avocat având cuvântul arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și apreciază cauza în stare de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că nu mai are late cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat întrucât decizia este abuzivă,obligarea intimatei la reîncadrarea pe postul avut anterior și plata drepturilor salariale cuvenite până la data reîncadrării, cu cheltuieli de judecată.
Arată că Legea nr. 384/2006 reglementează și raporturile dintre Ministerul Apărării Naționale și soldații gradați și se pot reînnoi aceste contracte de muncă de către angajator, însă din cauza unor lacune a art. 45 litera din acest contract, reclamantului nu i s-a mai reînnoit contractul.
Recurentul a făcut raport cu o lună înainte optând conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 384/2006 pentru reînnoirea contractului însă comandantul a scris pe raport că nu acceptă fiind singurul dintre toți ceilalți colegi care nu a beneficiat de prevederile art. 35.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată că s-a semnat un contract cu o clauză ce prevedea o durată determinată a contractului de 2 ani, iar legea prevede posibilitatea, nu obligativitatea prelungirii contractului de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că Ministerul Apărării, potrivit legii nu este obligat să prelungească aceste contracte însă chiar la acest moment intimatul face eforturi să majoreze vârsta de pensionare de la 40 la 45 de ani și este obligatoriu să se asigure o stabilitate a locului de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata – 01617 B anularea deciziei de concediere; obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat; repunerea sa în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că prin înștiințarea din data de 14.04.2009, angajatorul a dispus în conformitate cu prevederile art.56 lit.j din codul muncii, și art.45 al.1 lit.g din Legea 384/2006, încetarea contractului de muncă începând cu data de 16.04.2009 deși la data înștiințării se afla în concediu medical, după o internare în Spitalul Județean
În dovedirea contestației s-au depus la dosar: certificatul de concediu medical seria – nr.-, cererea adresată intimatei prin care salariatul a solicitat să i se comunice motivele pentru care contractului său de muncă nu a fost prelungit, copie de pe CI, înștiințarea de încetare a raporturilor de muncă(filele 4-9).
Ministerul Apărării Naționale(denumit în continuare MAI) pentru – 01671 B, a formulat întâmpinare (filele 12-15) prin care a invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a – 01671 B cu motivarea că unitățile militare nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate în modalitatea arătată în instrucțiunile proprii.
Conform art.3 din Legea 346/2006 privind organizarea și funcționarea, acesta are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de organele de specialitate ale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării. În acest sens, a fost emis ordinul nr.187/01.12.2006, prin care a fost delegat seful direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, să reprezinte interesele instituției în fața instanțelor de judecată și altor organe cu activitate jurisdicțională.
În acest sens sunt și prev.art.35 din Decretul nr.31/1954, unde se arată că persoana juridică își exercita drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși, motiv pentru care apreciază ca indiferent de litigiul dedus judecații, unitățile militare sunt reprezentate în fața instanțelor judecătorești în modul arătat în actele normative ce orânduiesc organizarea lor.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației, având în vedere că a fost angajat la pe o perioada determinată de 24 de luni, între 16.04.2007-15.04.2009, conform contractului de angajare nr.P 369/17.05.2007.
Art.45 din Legea 384/2006,stabilește că soldaților și gradaților le încetează contractul și sunt trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare, după caz, în următoarele situații: la împlinirea limitei de vârstă în serviciu, stabilită prin ordin al ministrului apărării; la expirarea termenului contractului, în situația în care nu sunt posibilități de reînnoire din cauza reducerii funcțiilor ca urmare a desființării, restructurării sau a dislocării unității;la expirarea termenului contractului, în situația în care una din părți nu mai optează pentru reînnoirea contractului.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că trecerea în rezervă sau scoaterea din evidențele militare se face din oficiu sau la propunerea comandanților sau șefilor direcți, înaintată ierarhic.
În situația prevăzută la art.45 al.1 lit.g s-a aflat contestatorul la data de 15.04.2009, când contractul sau de muncă cu s-a încheiat astfel că a fost înștiințat de încetarea contractului de muncă de drept, începând cu data de 16.04.2009.
Dispozițiile art.76 si 78 codul muncii nu își găsesc aplicarea, ele referindu-se la alte cazuri și la alte raporturi de drept stabilite între angajator și angajat, iar trecerea în rezervă ca urmare a încetării de drept a contractului de muncă pentru cazurile prevăzute la art. 45 al. 1 lit.a-d, g, k, m și n se face și din oficiu, chiar în momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de o altă formalitate sau să intervină un alt act al angajatorului.
Intimatul a invocat și prevederile art.50 din Legea nr.384/2006, conform cărora soldații și gradații nu pot fi trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare din motivele prevăzute la art.45 al.1 lit.e în perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin actele prevăzute de lege, pe durata carantinei sau pe durata efectuării concediului de odihnă prevederile al.1-3 aplicându-se numai până la expirarea duratei pentru care a fost încheiat contractul.
a contrario, soldații și gradații care se găsesc în celelalte ipoteze menționate de art.45, pot fi trecuți în rezervă chiar în situația în care s-ar afla în incapacitate temporară de muncă, inclusiv concediu medical.
În dovedirea întâmpinării s-au depus la dosar: contractul de angajare nr./17.05.2007, comunicarea încetării contractului individual de muncă cu dovada confirmării de primire, extras din ordinul 7 al comandantului – 01671 B, de trecere în rezervă a contestatorului.
În raport de excepția invocată, contestatorul a fost de acord cu scoaterea din cauză a acestei unități și introducerea în proces în calitate de pârât a.
La termenul de judecată din 19.10.2009, contestatorul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, apreciind că aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.
La același termen de judecată, instanța s-a pronunțat asupra excepției, după ce a pus-o în discuția părților, în sensul respingerii ei, față de prevederile art.284 din codul muncii, contestatorul având domiciliul pe raza județului
Apoi, prin sentința civilă nr.1004 pronunțată la 2 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității de exercițiu a 01671 B și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de exercițiu a – 01671 B, aceasta a fost admisă, potrivit prevederilor art.3 din Legea 346/2006 privind organizarea și funcționarea, care are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de organele de specialitate ale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.
În acest sens, a fost emis ordinul nr.M 187/01.12.2006, prin care a fost delegat șeful direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, să reprezinte interesele instituției în fața instanțelor de judecată și a altor organe cu activitate jurisdicțională.
Capacitatea procesuală constă în aptitudinea unei persoane care are folosința unui drept, de a valorifica singură acest drept în justiție, exercitându-l personal drepturile procesuale și îndeplinind tot astfel obligațiile procesuale ce decurg din acesta, conform.art.35 din Decretul nr.31/1954, unde se arată că persoana juridică își exercita drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși. Indiferent de obiectul litigiului dedus judecații, unitățile militare sunt reprezentate în fața instanțelor judecătorești prin delegarea unui consilier juridic de către seful Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistența juridică a.
Față de aceste precizări, având în vedere și faptul că inclusiv contestatorul a fost de acord cu excepția invocată, instanța a admis-o ca atare iar în fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la pe o perioadă determinata de 24 de luni, între16.04.2007-15.04.2009, conform contractului de angajare nr.P 369/17.05.2007 depus la dosar.
Deși în cuprinsul contestației se face referire la prevederile art.76 si 78 codul muncii, privind concedierile nelegale, trebuie avut în vedere faptul că acesta a fost soldat, motiv pentru care îi sunt aplicabile prevederile speciale în materie, respectiv ale Legii 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților.
Art.45 al.1 si 2 din această lege stabilește că soldaților și gradaților le încetează contractul și sunt trecuți în rezervă sau scoși din evidentele militare, după caz, în următoarele situații:
a) la împlinirea limitei de vârstă în serviciu, stabilita prin ordin al ministrului apărării;
b) la expirarea termenului contractului, în situația în care nu sunt posibilități de reînnoire din cauza reducerii funcțiilor ca urmare a desființării, restructurării sau a dislocării unității;
c) la expirarea termenului contractului, în situația în care una din părți nu mai optează pentru reînnoirea contractului.
Trecerea în rezervă sau scoaterea din evidentele militare se face din oficiu în situațiile prevăzute la al.1 lit.a-d, g, k, m si n, iar în celelalte situații, la propunerea comandanților sau șefilor direcți, înaintată ierarhic.
Contestatorul a avut încheiat un contract individual de muncă cu pârâtul pe durata determinată de 24 de luni, iar la data de 15.04.2009, contractul sau de muncă cu a încetat prin ajungerea la termen. La acea dată angajatorul l-a înștiințat pe salariat de încetarea contractului de muncă de drept, începând cu 16.04.2009, ținând cont de prevederile art.45 al.1 lit.g din Legea 384/2006, enunțate mai sus.
Textul legal arată că trecerea în rezervă ca urmare a încetării de drept a contractului de muncă pentru cazurile prevăzute la art. 45 al. 1 lit.a-d, g, k, m și n se face și din oficiu, chiar în momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de o alta formalitate sau să intervină un alt act al angajatorului.
Aceste prevederi se coroborează cu art.50 din Legea nr.384/2006, unde se stipulează că soldații și gradații nu pot fi trecuți în rezervă sau scoși din evidentele militare din motivele prevăzute la art.45 al.1 lit.e în perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin actele prevăzute de lege, pe durata carantinei sau pe durata efectuării concediului de odihnă.
Contestatorului i-a încetat contractul de muncă de drept, în temeiul prevederilor art.45 al.1 lit.g din lege, astfel încât instanța de fond a constatat că acestuia nu îi sunt aplicabile cerințele de la lit.e, astfel încât poate fi trecut în rezervă chiar în situația în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, inclusiv concediu medical.
Fiind vorba de un contract individual de muncă încheiat pe durata determinată, acesta nu poate fi prelungit peste termenul contractual, motiv pentru care prima instanță a constatat că intimatul a respectat procedura legala în materie, contestația fiind neîntemeiată și respinsă pentru considerentele expuse.
Împotriva sentinței primei instanțe contestatorul a declarat recurs în termenul legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie(filele 4-5).
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prev.de art.304 cod pr.civ. recurentul a susținut că soluția primei instanțe se bazează pe o interpretare greșită atât a situației de fapt cât și a prevederilor Legii nr. 384/2006 deoarece categoria socio-profesională a soldaților și gradaților din Armata Românei se supune regimului juridic stabilit de acest act normativ care în art. 1 prevede că soldații și gradații constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de at și situat la baza ierarhiei militare, iar potrivit art. 35 angajatorul avea obligația de a-i încheia un nou contract de muncă pe durată determinată.
Recurentul a mai susținut că demersurile făcute exprimă opțiunea sa de a continua raporturile de muncă cu Ministerul Apărării Naționale, însă reprezentantul acestuia a luat decizia unilaterală de a nu-i mai încheia un nou contract conform art. 45 din Legea nr. 384/2006, încălcând flagrant legea.
La rândul său, instanța de fond a confirmat măsura care este lipsită de temei, iar modul de interpretare a legii dat de prima instanță ar duce la producerea sa numeroase abuzuri, la o nesiguranță a acestor categorii de militari care, din trei în trei ani, ar trebui să depindă de deciziile arbitrare ale comandanților lor care astfel s-ar putea prevala de prevederile art. 45 lit. 5 pentru a-i exclude din serviciu după bunul plac, intenția legiuitorului fiind aceea de a-i proteja pe militari și de a le garanta că până la vârsta de 40 de ani au posibilitatea ca, prin încheierea unor contracte succesive, să aibă un loc de muncă sigur.
A mai arătat recurentul că nici reprezentanții ministerului și nici instanțele de judecată nu au dreptul să interpreteze altfel textul de lege.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare (fila13) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, dar și sub toate aspectele astfel cum impune art.3041cod pr.civ. Curtea constată că nu este afectat legalitatea și temeinicia acesteia, potrivit considerentelor care succed:
Starea de fapt potrivit căreia contestatorul-recurent a fost angajat al intimatului la – 01671 B pe durată determinată, a fost corect stabilită de instanța de fond, asupra acesteia neexistând nici un fel de critici în calea de atac.
Ceea ce recurentul a criticat a fost greșita interpretare și aplicare a legii atât de către angajatorul-intimat cât și de instanța de judecată care a menținut măsura de încetare a raporturilor de serviciu la împlinirea duratei contractului, respingând contestația sa.
Sub un prim aspect, așa cum și tribunalul a reținut în mod corect, în cauză nu a avut loc o concediere a salariatului ci încetarea de drept a contractului individual de muncă care a ajuns la termenul convenit de părți și înscris expres în contract la lit.C(fila 16 dosar fond) adică la împlinirea celor 24 de luni pentru care a fost încheiat, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.45 alin.1, lit.g din Legea nr.384/2006.
Această prevedere legală s-a pretins a fi greșit interpretată și aplicată de prima instanță.
Critica nu este justificată.
Contractul individual de muncă al soldaților și gradaților încetează la expirarea termenului contractului în situația în care una dintre părți nu mai optează pentru reînnoirea lui, conform art.45 alin.1 lit.g din actul normativ sus-citat care constituie o veritabilă clauză de denunțare unilaterală a contractului ca excepție a principiului simetriei, consacrat de art.969 alin.2 care, referindu-se la convenții, arată că ele “se pot revoca prin consimțământul mutual sau prin cauze autorizate de lege”.
Necesitatea acordului părților pentru încetarea contractului(mutuus dissensus) este numai o prevedere de principiu de la care nu sunt excluse unele excepții când este posibilă denunțarea unilaterală a contractului, ca mod de încetare a acestuia cu condiția ca aceste excepții să fie prevăzute expres de lege sau contract.
Caracterul excepțional al denunțării contractului altfel decât prin consimțământul mutual este stabilit de legiuitor în partea a doua a art.969 alin.2 din codul civil sub sintagma”din cauze autorizate de lege”.
O astfel de cauză este cea care a fost criticată de recurent ca fiind greșit interpretată de prima instanță, legiuitorul dând posibilitatea oricăreia din părțile contractante ca, la expirarea duratei contractului, să nu mai opteze pentru reînnoirea lui. Această clauză legală, prevăzută de art. 45 alin.1 lit.g din Legea nr.384/2006 nu poate fi considerată abuzivă sau nelegală, fiind cuprinsă într-un act normativ în vigoare, care prezintă toate garanțiile de accesibilitate, publicitate și claritate, critica recurentului neputând fi primită sub acest aspect.
Sub un alt aspect, deși recurentul-contestator a afirmat atât la instanța fondului cât și în calea de atac că a făcut numeroase demersuri ce exprimă opțiunea sa de a reînnoi contractul de muncă cu angajatorul său, niciun mijloc de probă administrat în cauză nu confirmă această susținere.
La dosar nu există nicio cerere prin care salariatul-contestator să fi solicitat unității militare cu care a desfășurat raporturi de serviciu, reînnoirea, prelungirea contractului său, solicitarea adresată la data de 28 aprilie 2009 depusă în copie la fila 5 dosar fond, adică după expirarea duratei contractului și încetarea raporturilor de muncă, fiind în realitate o cerere de explicare a motivelor pentru care nu s-a prelungit contractul său” pentru încă un an” prin întocmirea unui act adițional.
Din acest demers Curtea nu poate reține opțiunea salariatului de a continua raporturile de muncă cu angajatorul său, fiindcă pe de o parte, aceasta trebuia exprimată cu claritate înainte de împlinirea duratei contractului, iar pe de alta, în atare stare de pasivitate, cum nici angajatorul nu a dorit, în conformitate cu dreptul conferit prin lege, să continue raporturile de serviciu cu acest salariat, este evident că în mod justificat în privința părților și-a produs efectele art.45 alin.1 lit.g din actul normativ, așa cum acesta a fost corect evocat și aplicat de instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea constată că recursul exercitat de recurentul-contestator nu este fondat urmând a fi respins ca atare în conformitate cu art.312 cod pr.civ.și pe cale de consecință, va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică, sentința civilă nr.1004 pronunțată la data de 2 noiembrie 2009 de Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul domiciliat în comuna Stâlpu, sat Stâlpu, județul B, împotriva sentinței civile nr.1004 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații – 01671 cu sediul în B,–3, județul și Ministerul Apărării Naționale cu sediul în B, sector 5,–5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
— – — – — –
Grefier
/VS
5 ex./ 16.03.2010
f–Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
