ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 271
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea domiciliată în comuna, sat, nr. 201, județul P și domiciliul ales în B,-,.11,.7,.2,.228, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1915 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL B, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-contestatoare personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-a depus notă de ședință din partea intimatei prin care solicită admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Recurenta-contestatore având cuvântul depune la dosar note de ședință și anexat, în xerocopie, înscrisuri, respectiv: Medicina muncii- de aptitudine nr. – emisă de Centrul de Diagnostic și Tratamen Dr., bilet de analize specificația -/7.11.2007, bilet de analize-specificația -/7.11.2007, recomandată poștală nr. -, adresa nr. 367/21.02.2007 emisă de același centru, bilet de ieșire din spital din 14.11.2007, adresa nr. 25713/18.09.2008 emisă de ICCJ-Biroul de Informare și relații publice și declarație pe propria răspundere din data de 23.02.2007, învederând că a luat cunoștință de nota depusă la dosar din partea intimatei.
Arată că s-a făcut o eroare de consemnare, în cuprinsul încheierii de la termenul anterior, în sensul că este vorba de ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 nu 2009 și în mod greșit s- consemnat că a solicitat amânarea pentru a prezenta actele medicale ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere, în posesia
cărora nu se află întrucât nu are acces la ele fără acordul angajatorului, corect fiind că nu are acces la acestea fără acordul proprietarului la care a locuit în
De asemenea în mod greșit în partea introductivă a încheierii s-a consemnat că domiciliul său este cel din B iar nu cel din cartea de identitate, motiv pentru care solicită îndreptarea acestor erori.
În ceea ce privește excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare în termen, arată că s-a judecat recursul de către Curtea de Apel București, după care dosarul a fost trimis la Tribunalul Prahova și în baza dispozițiilor codului d e procedură civilă apreciază că pentru soluționarea dosarului competentă era Curtea de Apel București, învederând că atât decizia cât și procesul verbal de comunicare nu le-a primit semnate în momentul comunicării.
Consideră că a depus motivele de recurs în termenul legal și competentă pentru soluționarea cauzei, în opinia sa, era Curtea de Apel București.
Curtea, consideră că nu se impune rectificarea pretinsei erori materiale cu privire la data ședinței, strecurată în cuprinsul încheierii de la termenul anterior, întrucât aceasta poartă anul corect 2010, chiar dacă se observă o ștersătură urmată de o completare, iar cu privire la a doua cerere de îndreptare eroare apreciază că nu se impune rectificarea încheierii întrucât indiferent din ce cauză recurentei-contestatoare i s-a acordat un termen să depună acte la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu prioritate pe excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare în termen, iar după caz și asupra fondului recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr.14413/3/15.04.2008 pe rolul a Tribunalului București -Secția Litigii de Muncă, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC România SRL, anularea Deciziei nr.121/12.03.2008, a procesului-verbal din 12.03.2008, reintegrarea sa în funcția avută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a fost salariata intimatei însă, aceasta fără niciun drept i-a desfăcut contractul de muncă conform deciziei sus-menționate, invocând și cu rea-credință diferite împrejurări eronate și nereale.
La data de 09.06.2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației care a fost înregistrată la 15.04.2008, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, calculat de la 12.03.2008, solicitând în fondul dreptului respingerea acesteia deoarece salariata era inaptă din punct de vedere fizic și psihic să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.06.2008, a fost respinsă motivat, excepția tardivității contestației(fila 41 dosar -).
Prin sentința civila nr.6661/29.10.2008 a Tribunalului București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea soluționării contestației în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că din punct de vedere teritorial, acest tribunal este competent să soluționeze cauza, atât timp cât contestatoarea are domiciliul într-o localitate aflată în raza teritorială de activitate a Tribunalului Prahova și nicidecum a Tribunalului București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea excepției necompetenței teritoriale.
Prin decizia civilă nr.1995/R/30.03.2009 a Curții de Apel București, a fost respins ca tardiv declarat recursul, reținându-se exercitarea recursului de către contestatoare după expirarea termenului prevăzut de lege și care este de 5 zile în cazul hotărârilor de declinare a competenței.
La Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1915 pronunțată la 10 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că potrivit proceselor-verbale din 12.02.2008, 12.03.2008, contractului de muncă nr.5882/13.12.2002, actului adițional nr.3/28.07.2003, fișei de aptitudine nr.-/2008, adreselor nr.1251/2008, 2879/2008, 2623/2008, 367/2008/, 4307/2008 și fișei postului, buletinelor și raportului de analize medicale din 07.11.2007, fișelor de examen psihologic din 07.11.2007, contestatoarea a fost salariata intimatei începând cu data de 11.12.2002, îndeplinind funcția de operator stație distribuție carburanți MB, lucrând 12 ore pe zi și având ca atribuții desfășurarea activității comerciale curente în cadrul stației de carburanți.
De asemenea, potrivit actelor sus-menționate, în urma unui control medical obligatoriu efectuat în luna februarie 2008, la Centrul de Diagnostic și Tratament Dr. -Medicina, s-a constatat că contestatoarea nu trebuie să mai lucreze cu substanțe toxice sau periculoase, în de noapte, fiind necesară evitarea stărilor conflictuale, impunându-se schimbarea locului de muncă, necesitând supraveghere medicală specială, ocazie cu care contestatoarea a fost descrisă ca având o personalitate dificilă, considerându-se nedreptățită, cu un comportament schimbător în funcție de percepția interioară care poate fi eronată, rezultat medical ce nu a fost contestat de către contestatoare în termenul de 7 zile prevăzut de lege.
Prin Decizia nr.121/12.03.2008 emisă de societatea angajatoare, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, datorită inaptitudinii fizice/psihice a acesteia ce nu îi permite îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat, neavând nici posturi vacante care să corespundă pregătirii profesionale, capacitații sale fizice și psihice iar datorită stării sănătății contestatoarei, aceasta este inaptă să-și îndeplinească atribuțiile corespunzătoare la locul de muncă, deoarece funcția de vânzător în stația de distribuție carburanți, presupune lucrul într-un mediu cu hidrocarburi din petrol, substanțe periculoase, nocive, inclusiv în ture de noapte în funcție de program, câte 12 ore pe zi.
Disp.art.61 lit.c din codul muncii stipulează că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului și în cazul în care prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și psihică a salariatului ce nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, impunându-se ca aceasta să evite stările conflictuale, să schimbe locul de muncă, mai ales că are o personalitate dificilă, impulsivă, considerându-se permanent nedreptățită.
Ca atare, atât timp cât în urma unui control de medicină a muncii efectuat de către un medic specialist, inclusiv în psihiatria muncii, s-a constatat necesitatea schimbării locului de muncă de către contestatoare, pentru a nu mai lucra cu substanțe toxice, periculoase, în ture de noapte, de a evita stările conflictuale datorită personalității sale și care necesită o supraveghere specială medicală în acest sens, iar funcția pe care o are impune exercitarea unei activitatea într-un mediu toxic, în ture de noapte, înseamnă că salariata este în imposibilitate fizică și psihică de a-și exercita corespunzător atribuțiile de serviciu, specifice funcției pe care o îndeplinește, programului existent la o stație de distribuție carburanți.
În asemenea circumstanțe de fapt, în mod justificat angajatorul a emis Decizia nr. 121/2008 de desfacere a contractului de muncă al salariatei, mai ales că rezultatele medicale depuse la dosar, constituie dovezi certe cu privire la starea sa de sănătate.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.61 lit.c muncii, a respins contestația în sensul celor mai sus-arătate.
Totodată, instanța a respins excepția tardivității contestației invocată de intimată, deoarece aceasta a fost formulată înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, care a început să curgă de la data comunicării deciziei-12.03.2008, iar contestatoarea s-a adresat instanței la 11.04.2008, data poștei, deci înăuntrul termenului legal de 30 de zile.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal contestatoarea a exercitat recurs(filele 4-6) fără însă a-l motiva.
La primul termen de judecată din 26 ianuarie 2010, părțile fiind legal citate, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond.
După luarea concluziilor recurentei, analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă excepția invocată, Curtea constată următoarele:
otrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care stabilesc că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, cu obligția de a le pune în dezbaterea părților.
În conformitate cu art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, în această materie, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Recursul a fost declarat în termen la data de 24.11.2009, data poștei (fila 6) fără însă a fi motivat prin chiar declarația de recurs.
Recurenta nu și-a motivat însă recursul în termenul legal de 10 zile calculat de la data comunicării sentinței, adică 15 decembrie 2009, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 23 și 25 dosar fond, nici până la primul termen de judecată din 26.01.2010, astfel încât, având în vedere considerentele ce preced și constatând că în cauză nu sunt incidente nulități de ordine publică pe care instanța să le ia în considerare din oficiu oricând pe parcursul judecății căii de atac, Curtea va
admite excepția nulității recursului invocată din oficiu, iar în baza dispozițiilor legale mai sus menționate va constata nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de contestatoarea domiciliată în comuna, sat, nr. 201, județul P și domiciliul ales în B,-,.11,.7,.2,.228, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1915 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL B, cu sediul în B,-, sector 1, pentru nemotivare în termenul legal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
— – — – — –
Grefier
/VS
4 ex./ 15.03.2010
f–Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
